Am ajuns să vizităm Belgradul în weekendul prelungit de 13-15 august 2022. Din ce am văzut cu o zi înainte, vremea nu ar fi fost foarte favorabilă fiind anunțate ploi și temperaturi scăzute, dar am zis să ne riscăm. Dacă într-adevăr urma să plouă, am fi vizitat mai mult muzee și biserici. Înăuntru nu te plouă 😂.

O să încep cu o scurtă prezentare:

Serbia

Limba vorbită: Sârba

Moneda: Dinar sârbesc (RSD)

Ora locală: -1 oră faţă de România

Mijloace de transport

Pentru a ajunge la Belgrad noi am folosit mașina personală. Serbia are doar taxe de autostradă care se plătesc la folosirea acestui sector de drum deci (momentan) nu există vignetă. De la Timișoara la Belgrad nu există autostradă.

În oraș, noi am folosit doar tramvaiul și doar o singură dată ca să ajungem de la Fortăreața Belgradului înapoi la apartamentul pe care îl închiriasem. Din păcate nu știu cât costă un bilet și de unde poate fi achiziționat, o să detaliez mai jos de ce.

Revenind 😃

Lui Victor nu îi place să viziteze după multe ore de condus așa că am plecat spre Serbia în ziua de vineri și am înnoptat lângă Timișoara la o pensiune. A doua zi dimineața, la ora 10:00 😅, am plecat să căutăm o casă de schimb pentru a schimba ceva lei în dinari. Am găsit pe GoogleMaps o casă de schimb, dar când am citit review-urile am lăsat-o baltă. La a doua căutare mi-a fost sugerat “Schimb valutar Narcos”. Numele ni s-a părut foarte amuzant și am zis că TREBUIE să mergem acolo. Pentru cei care nu știți: Narcos este un serial cu carteluri columbiene, gangsteri și droguri. Deci un nume foarte potrivit pentru o casă de schimb 😆😆😆. Ținând cont că erau 2 bătrânei la casa de schimb, mă îndoiesc că numele a fost dat după serialul de pe Netflix 😅. Victor nu a putut rata șansa de a face o poză 😛.

Din păcate nu aveau dinari 😑. Am mers la o altă casă de schimb și nu am avut mai mult noroc nici acolo 😐. Așa că am decis să schimbăm lei în euro și apoi să schimbăm euro în dinari în Serbia.

În drum spre Belgrad îmi setasem 2 obiective pe care voiam să le vedem gândindu-mă că nu vor necesita mult timp. Wrong… 😂

Primul obiectiv ales a fost Castelul Vršac. Am ales să vizităm castelul în primul rând pentru că am văzut că ar fi deschis doar în weekenduri și în al doilea rând pentru că mi-au plăcut pozele văzute pe internet. Am trecut granița pe la Moravița, iar controlul pașapoartelor a durat aproape 1 oră. Foarte mult ținînd cont că în fața noastră erau doar vreo 6-7 mașini 😐. Înainte să trecem granița, că Serbia nu e în UE, i-am trimis și mesaj pe whatsup la tipa cu apartamentul rezervat pe booking, Apartments Top Central 3 (rezervă aici), ca să anunțăm că ajungem în jur de ora 16:00.

Și cum citisem că există taxă de intrare la Castelul Vršac, am mers în centrul orașului Vršac în căutarea unei case de schimb. Am găsit una și iubitu s-a dus să schimbe banii. A început conversația pe engleză și când i-a dat la tipa de la ghișeu pașaportul, respectiva fătucă a început să îi vorbească pe românește 😂. Am văzut și că ne-ar fi schimbat și lei în dinari și nu am mai fi pierdut la schimbul valutar, dar asta e.

După ce am schimbat bani am urcat la castel unde am stat aproape 1 oră și jumătate.

Ruxy s-a distrat maxim alergând pe podeaua de sticlă, măturând cenușa de pe afară cu bățul 😆 etc. Între timp a și început să plouă ușor. Deja mă gândeam că nu vom mai ajunge și la Farurile de la Pančevo care erau în apropiere de Belgrad și care sunt singurele faruri gemene de pe un râu din Europa.

Am avut noroc și până am ajuns în zona Pančevo nu mai ploua ci era soare. Și saună în mașină 😅. Noi avem aerul condiționat stricat de aproape 1 an și călătoriile de vara asta nu au fost tocmai plăcute. Fiind și o Skodă veche de 18 ani, am băgat bani în ea să reparăm doar chestiile esențiale. Nu am inclus aerul condiționat pe lista de chestii esențiale 😆. Alții plătesc pentru saună și noi am avut-o moca 🙃. Abia aștept să vină mașinuța de ne-am comandat-o 😍.

Ne-am rotit ceva până am dat de farurile vieții. GoogleMaps ne trimitea la dreapta la un moment dat. Doar că dreapta nu exista 🤣. Și dacă voiam să facem dreapta nu cred că am fi putut prin balustrada metalică de pe marginea drumului 🤣🤣. Long story short: am dat de 1 far și ne-am tras în poze cu el 😅.

Pornim mai departe spre Belgrad. Am ajuns la apartament la 15:55 și a trebuit să mai așteptăm încă 30 de minute după cheie pentru că, neavând pornit internetul că… deh… roaming 🙄, nu am văzut mesajul cum că femeia întârzie. În sfârșit am luat în primire apartamentul. Apartments Top Central 3 (rezervă aici) este un apartament central și micuț. Oricum nu îți trebuie multe când faci un city break că scopul e doar să dormi în apartament. A fost curat, am avut aer condiționat (pe care nu l-am folosit), wifi, tacâmuri și veselă la bucătărie, televizor cu desene în sârbește, dar Ruxandrei nu prea îi pasă de limba vorbită 😅, desene să fie. Am avut și o listă de obiective și cum să ajungem la ele de la apartament. Așa am văzut o chestie de care nu știam: tuneluri nou deschise publicului sub biserica Sfântul Marcu. O chestie foarte amuzantă a fost încuietoarea în 7 puncte a ușii de intrare în apartament 😆: 3 pe partea lateral-dreaptă, 2 sus și 2 jos. Normal că Victor trebuia să-și facă poză la mișto și cu ușa extra baricadată și cu teancul de dinari în mână 😅. Cazarea ne-a costat 556 lei/2 nopți fiind printre cele mai ieftine din apropierea Fortăreței Belgradului la momentul vizitei noastre. Eu am căutat o cazare relativ ieftină și la distanță de mers pe jos de majoritatea obiectivelor alese. Există și cazări mult mai ieftine, dar îți trebuie autobuz sau tramvai pentru a ajunge în zona centrală.

Fiind weekend, am avut noroc cu parcarea care a fost gratuită. Abia luni dimineața la ora 07:00 a trebuit Victor să se ducă să mute mașina în parcarea cu plată aflată la 1 minut de apartament: Parking – Slavija 2. Pentru 10 ore noi am plătit 1000 RSD (100RSD / oră) ceea ce mi s-a părut foarte scump, dar măcar era aproape de cazare.

Cât am vorbit cu doamna de la apartament, Ruxy a păpat cereale cu lapte deci am avut un copil sătul și deci liniștit.

Și cum deja s-a făcut ora 17:30 am decis să vizităm 2 obiective aflate în apropierea cazării, 2 obiective care s-au făcut 1 😅.

Am plecat spre Catedrala Sfântului Sava (pe GoogleMaps este trecut ca Saint Sava Temple) situată la 6-7 minute de mers pe jos de apartament. M-am gândit că vom termina repede că deh… n-ar trebui să fie așa mare. Wrong… 🙄

Pe drum spre catedrală am căscat ochii și la arhitectura clădirilor. Mie mi s-au părut foarte frumoase. Da, total neîngrijite, dar frumoase. Nu că la Brașov ar fi ele foarte îngrijite…. Ne-am oprit și la un magazinaș mic pentru berea lui Victor, dar și suvenirurile lui: iubitu își ia ca suvenir câte o sticlă de tărie din locurile pe care le vizităm. Eu cu magneții, cărțile poștale și alte prostioare și el cu băutura. Vorba aia: fiecare cu mizda pă-sii 🤭.

Ajungem în sfârșit și în Parcul Sfântului Sava (sârbă: Парк Светог Саве, eng: Saint Save Park) situat pe Platoul Vračar. Din anul 2021 întregul parc este protejat și declarat spațiu cultural istoric.

Primul lucru pe care îl observăm la intrarea în parc, pe lângă dimensiunile impresionante ale catedralei, este Statuia Sfântului Sava (Saint Sava Monument pe GoogleMaps). Rastko Nemanjić (1175-1235), a fost un prinț sârb ce s-a călugărit în tinerețe, în 1191, pe Muntele Athos, primind numele monahal de Sava (Sabbas). Acesta a construit Mănăstirea Hilandar de pe Muntele Athos, considerată a 4-a mănăstire ca importanță de pe Muntele Sfânt. În anul 1219 a fondat Biserica Ortodoxă Sârbă fiind primul arhiepiscop din Serbia. În același an a redactat și prima constituție din Serbia ce a reprezentat o compilație de drepturi civile bazate pe dreptul roman.

Monumentul a fost realizat din bronz de către sculptorul și academicianul rus Vyacheslav Mihajlovic Klikov. Montată în anul 2003, Statuia Sfântului Sava are o înălțime de 5,2m. Pe piedestal au fost gravate cuvintele sfântului: “Realizează totul prin muncă proprie” (rusă: “ТРОѴДОМЬ СВОИМЬ ВЬСА ПРИОБРѢТЕ”; eng: “Achieve everything with your own work.”).

Catedrala Sfântului Sava (Saint Sava Temple pe GoogleMaps) este cea mai înaltă (70 m, fără crucea din vârf), cea mai lungă (91 m), cea mai lată (81 m) și cea mai mare (după suprafață și volum) biserică ortodoxă din Balcani. Totodată este și a 4-a biserică ortodoxă ca volum din lume dacă includem Hagia Sophia (după care a și fost modelată) ce a fost recent convertită în moschee. Catedrala este situată pe Platoul Vračar la o altitudine de 134m pe locul unde se presupune că vizirul otoman Sinan Pașa a ars în 1595 rămășițele Sfântului Sava. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 10 mai 1935, iar lucrările au fost efectuate în stil sârbo-bizantin conform planului arhitecților Bogdan Nestorović and Aleksandar Deroko. Construcția bisericii a fost oprită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și reluată în 1985. Lucrările au fost din nou oprite între 1999-2001 datorită bombardamentelor NATO din Serbia. Realizată din marmură albă și granit, biserica este construită în stil sârbo-bizantin și prezintă 4 turnuri clopotniță fiecare având 44m înălțime. Deasupra cupolei principale se înalță o cruce placată cu aur de 12m înălțime. Sfințirea catedralei a fost amânată din cauza pandemiei de coronavirus. Mult mai multe detalii găsiți aici.

Catedrala este maiestuoasă. Candelabrul, picturile, ornamentele… toate sunt extraordinare 😍. Dacă ajungi aici, vezi că în partea stângă sunt niște trepte pe care poți coborâ la subsol în cripta bisericii unde sunt rămășițele patriarhilor. Catedrala este deschisă gratuit turiștilor până la ora 20:00.

Biserica Sfântul Sava (Church of Saint Sava, încă nu are pin pe GoogleMaps) este o biserică mai mică situată în vecinătatea catedralei. Victor a reușit să o viziteze, eu am ratat-o deoarece au închis cât am fost eu la toaletă cu Ruxy 😑.

Această biserică a fost construită în anul 1935 pe locul unei bisericuțe datate la 1895, bisericuță mai joasă și extinsă în mod repetat. Lucrările de construcție au fost supervizate de inginerul Vojislav Zađina. În 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pereții și fațada bisericii au fost deteriorate, cupola a fost spartă, iar intrarea vestică a fost complet distrusă. În 1964, bisericii i s-a adăugat un pronaos de aproximativ 20m².

Mai multe despre bisericuță găsiți aici.

Tot în Parcul Sfântul Sava se află și Biblioteca Națională a Serbiei (National Library of Serbia pe GoogleMaps) și statuia lui Nikola Tesla (Споменик Николи Тесли pe GoogleMaps) situată între catedrală și bibliotecă.

Clădirea bibliotecii a fost proiectată de arhitectul Ivo Kurtović și deschisă publicului în 1973. Construcția clădirii s-a realizat între 1966-1972, iar în prezent aceasta este declarată monument cultural al Serbiei.

Statuia lui Nikola Tesla din Parcul Sfântului Sava a fost realizată din bronz de către sculptorul Nikola Koka Janković. Statuia este așezată pe o bază de marmură neagră pe care stă scris numele marelui inventator, anul nașterii și al morții (1856-1943), formula inducției magnetice ce are ca unitate de măsură Tesla (inducția magnetică T=fluxul de inducție magnetică Wb/m²), semnătura în chirilică a lui Nikola Tesla, iar pe partea din spate numele celui care a donat statuia (Momčilo Moša Todorović). Statuia a fost dezvelită la 10 iulie 2016 cu ocazia aniversării a 160 de ani de la nașterea marelui om de știință.

Monumentul Karađorđe (Karađorđe Monument pe GoogleMaps) este un alt monument ce se găsește în Parcul Sfântului Sava. Acest monument este dedicat lui Đorđe Petrović Karađorđe (1768–1817) din Dinastia Karađorđević, dinastie ce a condus Serbia și Iugoslavia între anii 1842-1858 și 1903-1945. Đorđe Petrović Karađorđe a fost liderul primei răscoale de eliberare a poporului sârb de sub ocupația Imperiului Otoman. Statuia de bronz, realizată de sculptorul Sreten Stojanović (1898-1960), este așezată pe o movilă de pământ. Piedestalul de granit al monumentului a fost proiectat de către Zoran Jakovljević. Înălțimea statuii este de 3,2m și este declarată monument cultural al Serbiei.

Și cum deja se înnopta, am plecat să căutăm ceva restaurante pe lângă parc să luăm și noi cina. Ne-am oprit la un prim restaurant care mi-a plăcut cum arată (nu mai știu numele), ne-am așezat la o masă, ne-am autoservit cu un meniu și când am văzut prețurile ne-am ridicat și am plecat 😆. În lei ne-ar fi costat o masă cu 1 singur fel de mâncare undeva la 200 de RON și noi preferăm să nu aruncăm chiar așa cu banii. A doua opțiune de restaurant era doar cu rezervare în prealabil 😒. A treia opțiune de restaurant era o recomandare a unei sârboaice pe care am oprit-o pe stradă, dar nu am fost dispuși să mergem 30 de minute cu tramvaiul până acolo. Ne-am enervat, ne-am luat “jucăriile” și am plecat la apartament 🤣. Am oprit pe drum la un fast food și am luat pentru iubitu și Ruxy 2 felii de pizza pentru cină (eu am avut mere de acasă) și am intrat într-un Mega Image să luăm 1 salam și pâine pentru micul dejun.

Duș, desene animate 😅 și somn de voie.

A doua zi, duminică 14 august 2022, după micul dejun, am plecat să vedem Muzeul Nikola Tesla. În 5 minute am și ajuns la muzeu. Nu suntem noi mari fani muzee, dar să mergi în Serbia și să nu vezi muzeul marelui inventator Tesla…. Am ajuns la muzeu la 10:10 minute (muzeul deschide la 10:00) și când am văzut ce coadă este am zis că venim spre seară până se închide sau luni dimineața.

Am pornit spre Reședința prințesei Ljubica (Konak kneginje Ljubice pe GoogleMaps; eng: Residence of Princess Ljubica). Am ales să mergem pe jos, chiar dacă erau vreo 30 de minute de mers, pentru că eu voiam să văd Vechiul Palat, Noul Palat și Clădirea Adunării Naționale A Serbiei care erau în drum.

Bineînțeles că am căscat ochii la clădiri pe drum 🤩.

Ajungem în sfârșit la Noul Palat (Novi Dvor pe Google Maps) care este în prezent reședința președintelui Republicii Serbia. Palatul a fost proiectat în stil neobaroc de arhitectul Stojan Titelbah (1877-1916) pentru regele Petar I Кarađorđević (ultimul rege al Serbiei). Piatra de temelie a palatului a fost pusă la 14 septembrie 1911. Construcția palatului a fost oprită în 1914 datorită Primului Război Mondial deci arhitectul său nu a putut să-și vadă ideea finalizată. Clădirea a fost puternic afectată de bombardamentele austro-ungarilor din 1915, dar și de către trupele terestre ale armatei austro-ungare. În 1919 începe reconstrucția palatului sub coordonarea arhitecților Petar Popović și Momir Korunović, lucrările urmând a fi finalizate în anul 1921. După decesul regelui Petar I din 1921, fiul său Aleksandar I Karađorđević (rege al Iugoslaviei) și soția sa, Maria a României, au locuit în Novi Dvor până la asasinarea acestuia în 1934. Între 1934-1948, Novi Dvor a fost transformat în Muzeul Național al Serbiei – Muzeul Prințului Paul (Prince Paul Museum). În 1983, Novi Dvor a fost declarată monument cultural.

Pe o laterală a Novi Dvor se află o curgere de apă foarte interesantă și Statuia lui Ivo Andrić (1892 – 1975), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1961. Statuia a fost realizată din bronz de către sculptorul Milenko Mandić și a fost dezvelită în anul 1992 la comemorarea a 100 de ani de la nașterea scriitorului. Pe treptele ce duc la statuie se regăsesc, scrise cu litere din alamă, citate din cartea autorului “Semne lângă drum” (“Signs by the Road”): “M-am dus / Tot ce a rămas în urma mea / oamenii au spus ca un fir de ceață / care se pierde. Și tot ce au făcut / l-am purtat în palmă.”(“I went / All that is left behind me / people said like a wisp of fog / which is lost. And everything they did / I carried it in the palm of one hand.”).

Lângă Novi Dvor se află clădirea construită în 1925 de către inginerul Miloš Savčić și arhitectul Evgenija Gulin. Designul clădirii a fost realizat în stil academic, iar fațada acesteia este accentuată de coloane ionice duble. Clădirea este declarată monument cultural al Serbiei.

Stari Dvor, Vechiul Palat (The Old Palace pe GoogleMaps) a fost proiectat în stil clasic cu decorațiuni de origine antică, renascentistă și barocă de către arhitectul Aleksandar Bugarski și a fost construit între anii 1882-1884 pentru curtea regală a dinastiei Obrenović. În 1903, regele Aleksandar I Obrenović și soția sa Draginja au fost asasinați puterea revenind dinastiei Karađorđević ce au locuit palatul între 1903-1914. În timpul Primului Război Mondial palatul a fost bombardat reparațiile încheindu-se abia în anul 1930. În 1941, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, nemții au bombardat Stari Dvor reușind să-l demoleze parțial. Reconstrucția palatului s-a efectuat cu mari modificări arhitecturale și a durat până în 1947. În vârful cupolei de colț se află statuia unui vultur cu două capete, statuie realizată de sculptorul Miroljub Stamenković și proiectată de arhitectul Zoran Jakovljević. Statuia vulturului bicefal a fost montată în anul 1997. În prezent, în Stari Dvor se află Sediul Adunării Civice din Belgrad (City Assembly of Belgrade – din păcate nu știu care instituție ar fi echivalentul în România; dacă mă ajută careva ar fi super 😄). În 1983, Stari Dvor a fost declarată monument cultural.

Palatul este extraordinar de frumos. Pe afară, că pe interior nu am avut voie să vizităm 😅. Ferestre și coloane ornate cu motive florale, balcoane cu cariatide, totul este încântător 🥰.

Între Novi Dvor și Stari Dvor se află un mic parc cu flori (Parcul Andrićev Venac) și o fântână arteziană, iar vis-à-vis se află Monumentul țarului rus Nicolae al II-lea Romanov (Spomenik caru Nikolaju II Romanovu pe GoogleMaps). Monumentul este opera sculptorilor ruși Andrei Nikolaevich Kovalchuk și Gennady Pravatvorov. Soclul statuii este realizat din granit și are o înălțime de 4m, iar statuia în sine este realizată din bronz și are o înălțime de 3,5m. Întregul monument a fost realizat în Rusia și reprezintă un dar din partea Federației Ruse către Serbia. Dezvelirea monumentului a avut loc în 16 noiembrie 2014, în cadrul comemorării a o sută de ani de la Primul Război Mondial.

Pe partea laterală a soclului se află un pasaj din scrisoarea lui Nicolae al II-lea către Alexandru Karađorđević din iulie 1914 în rusă și sârbă: “…Toate eforturile mele vor fi îndreptate spre păstrarea demnității Serbiei… În nici un caz Rusia nu va fi indiferentă față de soarta Serbiei”. (“…Сви моји напори биће усмерени на очување достојанства Србије… Ни у ком случају Русија неће бити равнодушна према судбини Србије”).

În fața monumentului se află o placă memorială dedicată fostei ambasade a Imperiului Rus.

Cât eu am vizitat Novi Dvor și Stari Dvor, Victor a stat cu Ruxy în Parcul Pionirski la locul de joacă. Toată lumea a fost fericită așa: eu că am putut să mă uit liniștită la cele două palate și să fac câte poze vreau eu, Victor că nu a stat mult în picioare umblând după mine (el admiră mai repede arhitectura, ca să zic așa) și Ruxy că s-a jucat (unui copil de 4 ani și jumătate nu prea îi pasă de arhitectură 😆).

În Parcul Pionirski sunt o multitudine de arbori interesanți și la cei mai mulți găsești panouri informative cu specia respectivă. Mă gândesc că primăvara parcul arată extraordinar de frumos. Mi-aș fi dorit să îi prindem înfloriți și noi, dar…

Tot în acest parc poate fi observată și statuia de marmură albă a celei mai mari pictorițe sârbe de la sfârșitul secolului al XIX-lea: Nadežda Petrović. Statuia a fost sculptată în 1989 de către Angelina Gatalica. În fața statuii este o mică placă de marmură pe care stă scris: ”Monument către Nadežda Petrović, autoarea Angelinei Gatalica, către orașul Belgrad cu ocazia celui de-al 9-lea Summit al Țărilor Nealiniate, un cadou din partea orașului Aranđelovac anul 1989.” (”Споменик Надежди Петровић, аутор Ангелина Гаталица, граду Београду поводом IX самита Несврстаних земаља, поклон града Аранђеловца год. 1989.”).

Lângă locul de joacă este și o frumoasă fântână ce reprezintă o fată cu un ulcior din care curge apa, iar mai departe este un buncăr sârbesc reconstruit cu pietre aduse de pe Muntele Kajmakčalan. Kajmakčalan (acum în Macedonia de Nord) a fost locul unde armata sârbă a câștigat împotriva armatei bulgare în 1916, în Primul Război Mondial. În fața monumentului sunt numele generalilor armatei sârbe răspunzători de victoria de la Kajmakčalan.

După ce i-am cules pe Victor și pe Ruxy de la locul de joacă, ne-am continuat drumul spre Reședința prințesei Ljubica. Normal că a trebuit să ne oprim pe drum și la alte obiective 🙃.

Clădirea Parlamentului (National Assembly of the Republic of Serbia pe GoogleMaps), o extraordinar de frumoasă clădire în stil neorenascentist și neobaroc situată peste drum de Parcul Pionirski 😍. Din păcate și aici se efectuau lucrări de renovare așa că nu ne-am putut apropia foarte mult pentru că era un gard pus. Noroc cu zoom-ul de la aparat 😁. Piatra de temelie a clădirii parlamentului a fost pusă la data de 27 august 1907, iar construcția sa a durat 29 de ani, până în 1936. Primele planuri arhitecturale au fost întocmite la 1891 de către arhitectul Konstantin Jovanović pentru o constituție ce impunea o legislatură unicamerală. Schimbarea în legislatură bicamerală a impus revizuirea design-ului, iar în anul 1901, arhitectul Jovan Ilkić (1857-1917) câștigă concursul de design al clădirii bazându-și planurile pe acelea ale lui Jovanović. Singurele decoruri plastice realizate la exteriorul clădirii sunt 4 medalioane sculptate de Đorđe Jovanović și reprezentându-i pe Pericle și Atena (în partea dreaptă) și Demostene și Cicero (în partea stângă), iar deasupra intrării sunt reprezentați 2 îngeri, unul ținând o torță și al doilea ținând o ramură de măslin (idee a sculptorului Petr Palavičini). Clădirea Parlamentului Republicii Serbia a fost declarată monument cultural în 1984.

Ne-am continuat mai departe drumul și am trecut pe lângă Muzeul de Istorie al Serbiei (Historical Museum of Serbia pe GoogleMaps) vis-à-vis de care se află Parcul Nikola Pašić cu Monumentul Nikola Pašić și o fântână. Nikola Pašić (1845-1926) a fost un important om politic sârb, ales de 2 ori primar al Belgradului (în 1890 și 1897) și de mai multe ori Prim Ministru Al Regatului Serbiei și Prim Ministru al Regatului Iugoslaviei. Statuia, ridicată în anul 1998, a fost sculptată în bronz de către Zoran Ivanović, are o înălțime de 4,2m și este orientată spre Clădirea Parlamentului.

Muzeul de Istorie al Serbiei este găzduit de clădirea fostei Bănci Agrarna. Clădirea a fost construită în stil Art Deco între anii 1932-1934 conform proiectului fraților Petar și Branko Krstić. Fațada clădirii este acoperită cu gresie, iar datorită valorilor sale arhitectural-urbanistice, cultural-istorice și stilistice, clădirea a fost declarată monument cultural în 1984.

Și cum mergeam noi așa, am ajuns la o clădire de mi-a luat ochii. Cu verde 😍. Când am ajuns în față am fost surprinsă să văd că este de fapt hotel: Hotel Moskva. Clădirea hotelului este de fapt fostul Palat Rossiya ce a aparținut companiei de asigurări Rossiya-Fonsier din Belgrad. Palatul Rossiya a fost construit în stil Art Nouveau între 1905-1908 după proiectul arhitectului Jovan Ilkić în colaborare cu un grup de arhitecți din Sankt Petersburg. Clădirea Hotelului Moskva este declarată monument cultural.

Deci dacă vrei o cazare într-un fost palat în centrul Belgradului poți încerca Hotel Moskva. Noi nu am stat la acest hotel deci nu pot împărtăși opinia mea personală privitor la interiorul hotelului, dar fiecare hotel va avea și rating negativ și rating pozitiv.

În fața Hotelului Moskva se află Fântâna Terazija (Terazijska česma sau Terazije pe GoogleMaps). Fântâna a fost sculptată de către Franz Laurent și este formată dintr-un obelisc de 8m înălțime poziționat într-un bazin octogonal cu dimensiunea de 10m. Obeliscul prezintă 4 laturi identice, pe fiecare latură fiind sculpat un cap de leu în interiorul unui medalion și inițialele M.O. urmate de anul 1860. Inițialele M.O. sunt pentru numele prințului Miloš Obrenović I al Serbiei din ordinul căruia a fost construită fântâna la 1860. În vârful obeliscului se află o vază metalică, iar decorațiunile cu motive vegetale în relief sunt realizate în stil clasic și puse în valoare de arcade oarbe în stil romanic. Fântâna Terazija este declarată monument cultural al Serbiei.

Înainte de Hotel Moskva mai sunt 2 clădiri desemnate ca monumente culturale ale Serbiei la Terazije nr. 26 și nr. 28, dar pe care eu nu le-am fotografiat 😣.

Am continuat să mergem spre Reședința prințesei Ljubica (în caz că ai uitat unde am scris că ne îndreptam 😅), iar la un moment dat trece un biciclist cu delivery pe lângă noi. Ne depășește biciclistul, ajunge la semafor, trece pe roșu și se oprește. Așa mă enervează ăștia de nu au răbdare 20 de secunde ca să treacă pe verde… Să vezi apoi explicații la Ruxy de ce ea trebuie să stea la verde, dar băiatul ăla nu a stat la verde… Traversăm și noi strada, pe verde, trecem de biciclist și peste vreo 2 minute aud claxon… Era biciclistul… îi stăteam în cale… Și nu, nu era pistă de biciclete. Anyways, ne dăm la o parte, ne depășește iar și se oprește peste efectiv 1m. Că a ajuns la destinație… S-a oprit în fața unui restaurant și a ieșit un băiat de acolo ca să îi dea un pachet… exemplul perfect pentru graba din trafic aplicabilă și autoturismelor. Toți se grăbesc, conduc cu viteză, depășesc periculos pe linie continuă și ajung la destinație poate cu 10 minute mai repede 😒.

Mă rog… Ajungem la o frumoasă clădire situată pe partea dreaptă, fix față în față cu reședința prințesei. În clădirea respectivă a fost Librăria lui Gligorija Vozarovića (Knjižara Gligorija Vozarovića pe Google Maps), prima librărie și legătorie a Serbiei, deschisă în 1827 de către Gligorija Vozarović (1790-1878). În 1832 Vozarović fondează prima bibliotecă publică din Serbia în librăria sa și tipărește prima carte din Serbia: „Poezii sârbe”. Din păcate nu am găsit în ce an a fost construită clădirea 😔. Dacă mă poate ajuta cineva cu această informație m-aș bucura foarte tare.

Și pentru că deja era ora prânzului și la ora 14:00 muzeul urma să închidă, am decis să intrăm să vizităm, iar apoi să căutăm să mâncâm undeva. Acum, la momentul când scriu acest articol, văd că duminica muzeul este complet închis deci neapărat să verificați programul de vizită înainte.

Reședința prințesei Ljubica (Konak kneginje Ljubice pe GoogleMaps) este declarată monument cultural de mare importanță al Serbiei din anul 1979. Numit Novi Konak (eng: The New Residence, rom: Noua Reședință), palatul princiar a fost construit între 1829-1830 de către arhitectul Hadži Nikola Živković, cu scopul de a deveni palatul de reședință a prințesei Ljubica și fii săi Milan și Mihailo, familia prințului Miloš Obrenović I. Conacul a fost construit în stil otoman-balcanic ca o clădire dreptunghiulară ce prezintă subsol, parter și etaj, iar inițial era înconjurat de un zid înalt cu poartă de acces. Deși bazat pe tradiția orientală, designul exterior al conacului prezintă elemente decorative cu influențe europene. Pe acoperiș poate fi observată o cupolă octogonală (Granny Finka) cu ferestre pe toate părțile, cupolă care era folosită de santinele pentru a supraveghea împrejurimile.

Și ca să nu o mai lungesc, am scris aici mai multe despre acest frumos conac.

După ce am dat iama în smochinul din curtea interioară a conacului (extraordinare smochinele 😜), am plecat să căutăm un restaurant să păpăm și noi de prânz. Nu am ajuns departe 😅. Am dat colțul 😆 și am dat de un restaurant sârbesc unde mâncarea a fost extraordinară. La următoarea vizită în Belgrad vom merge special să mâncăm iar acolo. Pe terasa restaurantului erau mai mulți turiști, dar în curtea interioară era plin de sârbi. Măsuțele și scaunele de la interior sunt foarte frumoase. Ulterior am aflat că acest mic restaurant este monument cultural încă din 1946 și cea mai veche tavernă a Serbiei. Clădirea tavernei a fost construită în 1823-1824 la ordinul prințului Miloš Obrenović I și dăruită de acesta medicului său, Hećim-Toma Kostić. Medicul, profitând de poziția sa importantă, a transformat parterul clădirii în tavernă. Taverna și-a păstrat obiectul de activitate până în prezent, deci de aproape 200 de ani. Găsești Taverna ? pe strada Kralja Petra nr. 6. Nu, nu fac mișto. Exact așa îi spune la tavernă, ?. Pe GoogleMaps o găsești cu pin-ul Kafana Znak pitanja.

Tip: Pleșcăvița este extraordinară.

După ce am terminat de mâncat am traversat strada la biserica de peste drum. Catedrala Sfântul Arhanghel Mihail (Holy Archangel Michael Orthodox Church pe GoogleMaps) a fost construită pe ruinele unei biserici mai vechi și este monument cultural al Serbiei din anul 1979. Construcția bisericii a început în anul 1837 din ordinul prințului Miloš Obrenović I, iar la 8 noiembrie 1845, de ziua Sfinților Mihail și Gavriil, Mitropolitul Petar Jovanović sfințește biserica și oficiază prima liturghie. Catedrala este a doua cea mai veche biserică a Belgradului, iar exteriorul nu te pregătește pentru ce vei vedea înăuntru. Picturi realizate de Dimitrije Avramović, unul dintre cei mai mari pictori ai Serbiei secolului al XIX-lea, catapeteasmă sculptată de Dimitrije Petrović, vitralii foarte frumoase, toate puse în valoare de un decor de un albastru liniștitor și de elemente aurite.

Biserica prezintă o lungime de 45m și o lățime de 19,6m și este împărțită în naos, cor și altar, iar pereții acesteia au fost construiți din cărămidă fixată cu mortar de var.

Iconostasul este un exemplu extraordinar al stilului clasic. Acesta măsoară o lungime de 14m și o înălțime până la cruce de 46m. Sculpturile sunt reprezentate de motive aurite de plante stilizate, viță de vie, ghirlande, rozete.

După ce am admirat interiorul catedralei ortodoxe, ne-am uitat puțin și la clădirea Patriarhiei Belgradului de peste drum în interiorul căreia este găzduit Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe (Serbian Orthodox Church Museum pe GoogleMaps). Cum voiam să ajungem să vizităm Fortăreața Belgradului, noi am ales să dăm cu skip la acest muzeu.

Clădirea Patriarhiei este declarată monument cultural al Serbiei și a fost ridicată în stil neobizantin în perioada 1932-1935 după planurile arhitectului Viktor Lukomski. Deasupra intrării în clădire se poate observa stema în relief a Patriarhiei flancată de 2 îngeri, lucrare a sculptorului Vladimir Zagorodniuk. Tot deasupra intrării se află reprezentarea în mozaic a Sfântului Ioan Botezătorul realizată după designul pictorului Vladimir Predojević. Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe a fost deschis la 1954 și cuprinde diverse icoane vechi, gravuri sârbești, cărți scrise de mână sau tipărite, broderii bisericești, sigilii, documente istorice etc.

Am plecat spre Fortăreața Belgradului urcând pe lângă Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail. Imediat pe stânga, la Kralja Petra nr. 7, este Școala Elementară “Regele Petar I” (King Petar I Elementary School), clădire declarată monument cultural al Serbiei din 1965. Clădirea școlii a fost construită în stil Academic cu elemente Art Nouveau între 1905-1906 după proiectul Jelisavetei Načić, prima femeie arhitect din Serbia.

În fața școlii se află un bust al regelui Petar I Karađorđević sculptat de către Dušan Jovanović Đukin, iar soclul din piatră a fost sculptat de Branimir Radisavljević. Statuia a fost ridicată în anul 2011.

După 5 minute de mers am ajuns în Parcul Kalemegdan cu Fortăreața Belgradului. Voi detalia în alt articol ce am văzut aici, dar am petrecut 4 ore și nu am terminat de vizitat. Da, cu copil merge încet (deși eram cu trotineta după noi), dar și fortăreața este foarte mare.

Ne-am distrat mâncând înghețată (multă înghețată pentru că era d’aia comunistă ce avea gust bun 😅), am privit muzeul militar din aer liber, ne-am dat cu trenulețul (am făcut fortăreața și la picior, dar trebuia să bucurăm și copilul) și am privit un apus superb. Din păcate eram în trenuleț când a apus soarele și nu am știut că va fi atât de frumos. În poze soarele a ieșit mic mic și nu foarte mare cum l-am văzut noi cu ochiul liber și nici culorile nu au ieșit atât de frumoase pe cât le-am văzut noi.

Din păcate Ruxy nu a vrut să se tragă în poze cu vreo prințesă sau cavaler. Contra cost of course. Chiar erau foarte fain îmbrăcați tinerii, dar fix acum și-o găsit și Ruxy să se rușineze 🙄. Și dădeau și coronițe la copii și câte o floare la fetițe… pfff…

Am decis, deși eram rupți de oboseală, să mergem pe jos înapoi la apartament pentru a vedea și celebra Kneza Mihaila pe timpul serii.

Am trecut pe lângă Vechiul și Noul Palat care erau frumos luminate, am ajuns la apartament, ne-am uitat la desene în timp ce mâncam și ne-am băgat la nani.

Și pentru că era luni și parcarea nu mai era gratuită, Victor a trebuit să se trezească devreme să mute mașina în parcarea cu plată de lângă apartament. După încă vreo oră ne-am trezit și noi să ne pregătim de plecare. Voiam NEAPĂRAT să văd Muzeul lui Tesla înainte să plecăm din Belgrad și mi-aș fi dorit să ne întoarcem la Fortăreața Kalemegdan să vedem și ce ratasem cu o zi înainte. Plus clădirile de pe Knez Mihailova la lumina zilei 🥰.

După ce am mâncat, ne-am pregătit bagajele și le-am mutat în mașină deoarece trebuia să facem check-out-ul și Muzeul lui Tesla deschidea la ora 10:00 și trebuia să fim acolo. Teoretic. Practic am ajuns la 10:10 și am aflat că există tururi la diferite ore și în diferite limbi și nu puteai de fapt să intri și să vizitezi singur cum îmi închipuiam eu. Și-o făcut milă și pomană paznicul de noi și ne-a lăsat să intrăm chiar dacă întârziasem, pentru că a auzit că voiam tur în engleză și era unul la ora 10:00 și nu ne deranja că am pierdut 10 minute de prezentare. Altfel ar fi trebuit să așteptăm până la ora 12:00 (parcă) și ar fi fost prea târziu pentru că în afară de muzeu nu am mai fi văzut nimic înainte să plecăm spre casă.

Am intrat în muzeu, am “ascultat” 5 minute de prezentare (cu Ruxy trăgând de mine imposibil să aud ce o prezentat băiatul ăla acolo) și apoi o urmat prezentarea invențiilor lui Tesla. Ne îndreptăm spre bobina lui Tesla și rămân mască când ghidul începe să împartă neoane. UUUUU, vom face și noi ceva. Mă rățoiesc la Victor să își ia singur un neon (că am văzut că nu primește) ca să fim siguri că măcar el va lua parte la experiment. Ruxy a vrut și ea, dar nu am lăsat-o. Mai era un copil mai mare și părinții l-au lăsat. Ce a făcut copilul acela? S-a jucat cu neonul ca și cu o sabie laser din Războiul stelelor și l-a făcut țăndări…. După ce s-au strâns cioburile am participat (Victor) la experiment și am aprins (Victor) neonul doar ținându-l în mână. Awesome 🥰. A urmat un alt sistem de transmitere al energiei electrice. Aici am reușit să particip și eu și am simțit în palmă curentul electric generat de aparat. S-a simțit ca o mică înțepătură (pe unii vizitatori i-a durut mai tare). Ruxy mi-a verificat imediat palma să vadă dacă am făcut buba ca să pupe 🤗.

Pe lângă aparatele lui Tesla expuse în 2 dintre încăperi, am mai putut vedea și diferite alte obiecte care i-au aparținut inventatorului precum și urna cu cenușa acestuia. Expusă este și o copie a Portretului Albastru al lui Nikola Tesla, singurul portret în ulei al inventatorului pictat, fără ca acesta să realizeze (om superstițios, Tesla nu a pozat niciodată), de către Elisabeth Vilma Lwoff-Parlaghy la 1916. Portretul original se află în prezent la Muzeul Nordsee, Husum, Germania.

Muzeul lui Tesla este deschis zilnic între orele 10:00-20:00, iar lunea între 10:00-18:00, intrarea la muzeu ne-a costat 800 de dinari/persoană, iar pentru Ruxy (având sub 6 ani) a fost gratuit. Din câte am văzut, există tur ghidat la fiecare oră, DAR limba de prezentare se schimbă de la o zi la alta, deci ar fi indicat să mergeți dimineața la deschidere să vă programați. Plata se realizează doar cu cash, deci luați în considerare și acest aspect. Bine înțeles că sunt și suficienți oameni nemulțumiți de vizita la acest muzeu. Nouă ne-a plăcut foarte mult, dar experiența ta ar putea fi diferită.

Muzeul Nikola Tesla se află în prezenta clădire (la care am fost tolomacă și nu i-am făcut o poză măcar) din anul 1952. Clădirea este declarată monument cultural și a fost construită între 1927-1929 de către arhitectul Dragiša Brašovan pentru familia omului politic sârb Đorđe Genčić. Până la al Doilea Război Mondial clădirea a fost reședință particulară, iar din 1940 a fost sediul Institutului pentru Cultură Italiană.

După ce ne-am distrat la Muzeul lui Tesla ne-am îndreptat spre Biserica Sfântul Marcu (St. Mark Orthodox Church pe GoogleMaps) unde ni s-a zis de la cazare că ar fi catacombe. Numai bine că nu au fost 😅. Adică erau, dar urmau să se deschidă publicului numai din luna octombrie. Mno, ne-am uitat prin biserică și am admirat arhitectura și puținele picturi deoarece lucrările la interiorul bisericii sunt departe de a fi terminate. Biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu se află în Parcul Tašmajdan și a fost construită în stil sârbo-bizantin între anii 1931-1940 de către arhitecții Petar și Branko Krstić. La momentul construcției, biserica, care are o lungime de 65m, o lățime de 42m și o înălțime de 60m, era cea mai mare biserică din Iugoslavia.

Iconostasul de marmură este opera arhitectului Zoran Petrović și a fost realizat între 1991-1992, iar icoanele de mozaic au fost realizate în 1996 de către pictorul Đura Radulović. În cripta bisericii este înmormântat ultimul rege al Serbiei, Aleksandar I Obrenović și soția sa Draginja (Draga Mašin).

În 1975, Biserica Sfântul Marcu a fost declarată monument cultural al Serbiei.

Biserica Sfântul Marcu este deschisă până la ora 19:00 și poate fi vizitată gratuit.

Am ieșit din biserică și am plecat spre Piața Republicii (Republic Square pe GoogleMaps) și Muzeul Național (National Museum pe GoogleMaps) ca să ne îndreptăm iar spre Fortăreața Belgradului pentru a vizita ce am ratat în ziua precedentă.

Muzeul Național este închis lunea, dar chiar dacă era deschis noi hotărâserăm să vizităm cât mai mult din Fortăreața Belgradului. Plus că Ruxy e greu de controlat într-un muzeu 😅. Clădirea Administrației Fondului din Belgrad a fost ridicată la 1903 conform proiectului arhitecților Nikola Nestorović și Andre Stevanović și a fost una dintre primele clădiri bancare ale Serbiei. Clădirea a fost construită în stil neorenascentist ca palat închis cu patru laturi, iar intrarea somptuoasă este realizată în stil neobaroc cu coloane duble. Elementele decorative, atât cele exterioare cât și cele interioare, au fost realizate de către sculptorul sârb Franja Valdman. Muzeul Național funcționează în această clădire din anul 1952, clădire declarată monument cultural de mare importanță al Serbiei.

În fața Muzeului Național se află statuia ecvestră a regelui Mihailo Obrenović (Prince Mihailo Monument pe GoogleMaps). Monumentul este opera pe mai mulți ani a sculptorului italian Enrico Pazzi. Pazzi a început lucrul la monument în anul 1874, iar acesta a fost dezvelit abia în 1882. Monumentul este realizat din 3 părți: statuia de bronz a prințului Mihailo ce arată cu mâna spre regiunile sârbe încă sub stăpânirea turcilor, un soclu oval cu reprezentări în relief din mitologia dinastică sârbă și un piedestal de susținere acoperit cu plăci de marmură și piatră profilată. Piedestalul de susținere prezintă decorațiuni turnate în bronz și plăci de bronz, realizate conform schițelor arhitectului Konstantin Jovanović, pe care sunt gravate numele orașelor eliberate de sub turci la 1867: Belgrad, Smederevo, Kladovo, Soko, Užice și Šabac. Pe partea din spate a statuii este gravat: “Књазу Михаилу М. Обреновићу III. благородна Србија” (=“Prințului Mihailo M. Obrenović III. Fericită Serbia“). Monumentul a fost declarat monument cultural de mare importanță al Serbiei în anul 1979 și este primul monument ecvestru al Serbiei.

Vis-à-vis de Muzeul Național se află Teatrul Național din Belgrade (National Theatre in Belgrade pe GoogleMaps) care are de asemenea o arhitectură fabuloasă. Construcția unei clădiri pentru un teatru la Belgrad a aparținut Prințului Mihailo Obrenović. Pregătirile pentru construcția clădirii au fost oprite o scurtă perioadă datorită asasinării prințului. Fundația clădirii Teatrului Național a fost pusă la 10 august 1868, iar lucrările au fost finalizate în 1869. La 30 octombrie 1869 este jucată prima piesă în cadrul clădirii teatrului: “Посмртна слава кнеза Михаила“ (“Gloria postumă a Prințului Mihailo“). Clădirea, de-a lungul timpului, a suferit mai multe renovări și reconstrucții, cele mai importante fiind în 1869, 1912-1922 și 1986-1989. Acești ani sunt și sculptați pe fațada clădirii. Construcția clădirii a fost inițial realizată după planurile arhitectului Aleksandar Bugarski (care a proiectat și Stari Dvor). Fațada clădirii prezintă elemente decorative în stil baroc.

Peste drum de Muzeul Național se află Hotelul Centar no.1 la care mie mi-a plăcut arhitectura.

Trecem pe lângă o mică fântână și intrăm pe Kneza Mihaila sau Knez Mihailova (Strada Prințului Mihail). Knez Mihailova este o stradă pietonală și centru comercial protejată ca monument cultural-istoric (primul de acest fel din Belgrad) al Serbiei din 1964. Din 1979 Knez Mihailova este monument cultural-istoric de mare importanță al Serbiei.

Clădirea tavernei “Ruski car” din Belgrad este situată la colțul dintre Knez Mihailova nr. 7 și a fost construită între 1922-1926 după proiectul arhitecților Petar Popović și Dragiša Brašovan.

Banca de Trafic din Belgrad (Beogradska Prometna banka) a fost ridicată la 1913 în stil Art Nouveau după proiectul arhitectului Danilo Vladisavljević și inginerului Miloš Savčić. În prezent, în cadrul clădirii se află Academia Bancară din Belgrad (Belgrade Banking Academy).

Casa lui Nikola Spasić a fost construită în 1889 în stil academic cu elemente neorenascentiste, conform proiectului arhitectului Konstantin A. Jovanović. Clădirea a fost construită în scop rezidențial la etaj și în scop comercial la parter. În 1961 clădirea a fost declarată monument cultural, iar în 1979 a fost declarată monument cultural de mare importanță.

Fântâna Delija (Делијска чесма / Delijska česma pe GoogleMaps), aflată la aproximativ jumătatea străzii Knez Mihailova, a fost construită în 1987 după planurile arhitectului Aleksandar Deroko pentru originala Fântână Delija, demolată în 1889.

Urmează una dintre cele mai frumoase clădiri de pe Knez Mihailova 😍: Academia Sârbă de Științe și Arte (Српска академија наука и уметности pe GoogleMaps). Clădirea a fost construită în stil Art Nouveau între 1914-1924 conform proiectului arhitecților Dragutin Đorđević și Andra Stevanović. Principalul motiv al fațadei centrale îl reprezintă sculptura “Zeița Nika se alătură comerțului și industriei“, iar la colțuri sunt două sculpturi denumite “Femeia cu copiii“. Cele două sculturi de la colțuri se deosebesc prin faptul că una dintre femei ține în mână o torță, iar cealaltă un porumbel. Dacă te vei uita atent la geamurile din partea de sus a fațadei principale vei observa că sunt pictate.

În fața Academiei Sârbe de Științe și Arte se află Piramida francmasoneriei (Beograd milestone pe GoogleMaps – borna Belgradului), o piramidă din bronz pe ale cărei laturi sunt înscripționate coordonatele Belgradului (44° 49’49” latitudinea nordică pe o față a piramidei și 20°27’44” longitudinea estică pe altă față a piramidei), altitudinea la care este situată capitala Serbiei (116,75m) și accelerația gravitațională.

La nr. 41 găsim Magazinul universal Mitić, primul magazin universal al Belgradului. Clădirea a fost proiectată de către Konstantin Jovanović în anul 1900 pentru comerciantul Dimitrije Živadinović, dar a fost construită abia în anul 1912 și prezintă elemente decorative în stil Art Nouveau. Primul proprietar al magazinului universal a fost Jevta M. Pavlović, iar între 1914-1941 i-a aparținut negustorului Vlada Mitić.

O a treia casă ce a aparținut lui Nikola Spasić poate fi găsită pe Knez Mihailova la nr. 47. Această clădire a fost construită în 1930 în stil academic de către arhitectul Josif Najman. Fațada clădirii este decorată cu sculpturi realizate de către Dragomir Arambašić, sculpturi ce simbolizează industria și comerțul. Sculpturile ce înfățișează copii au fost realizate de către Živojin Lukić.

La nr. 49 se află casa lui Milan Pavlović ce datează de la 1906 și a fost construită în stil academic de către arhitectul Milan Antonović.

La finalul străzii Knez Mihailova, la nr. 53-55, se află fosta locuință privată a avocatului Marko Stojanović. Clădirea a fost construită în stil renascentist în anul 1889 de către architectul Konstantin A. Jovanović.

Knez Mihailova mai are multe alte clădiri extrem de frumoase pe care te voi lăsa să le descoperi singur 😊.

Urmează un foarte mic parc, Parcul Milana Rakića (Park Milana Rakića pe GoogleMaps) cu bustul lui Milan Rakić, iar după ce se traversează strada se intră în Parcul Kalemegdan unde se află și fortăreața cu același nume.

Monumentul Milan Rakić (Milan Rakić monument pe GoogleMaps) este opera sculptorului Toma Rosandić și a fost ridicat în 1939, la doar 1 an după moartea poetului sârb Milan Rakić. Bustul de bronz al poetului are o înălțime de 115cm și este așezat pe un piedestal pe care este inscripționat numele acestuia. Înălțimea totală a monumentului este de 230cm.

Explorarea Parcului Kalemegdan poate dura și o zi întreagă sau 2 jumătăți cum ne-a luat nouă și tot nu am terminat 😋.

După ce am explorat cât am putut de mult din ce am omis în seara precedentă, am coborât de la fortăreață ca să plecăm spre mașină (mai ales că Victor urma să conducă destul de mult până acasă). Cum Ruxy era extrem de obosită (și nici noi nu eram mai bine de la cât am mers pe jos), am hotărât să luăm un autobuz până la parcarea în care ne lăsasem mașina.

Am ajuns într-o stație de tramvai unde GoogleMaps spunea că oprește tramvaiul nr.10 care ne-ar fi trebuit nouă. Doar că pe panoul din stație nr. 10 nu era trecut. Ca să nu mai spun că nici nu aveam de unde să cumpărăm bilete. Am întrebat un tânăr de unde putem cumpăra bilete și ne-a răspuns că putem lua de la vatman la un preț mai mare decât de la casa de bilete. Cum tânărul respectiv nu știa nici unde este o casă de bilete și nici dacă tramvaiul 10 chiar trece pe acolo și cum tramvaiul deja întârziase 10 minute deci era posibil ca Google să ne fi dat țeapă (doar nu ar fi prima dată), am hotărât să mergem o stație pe jos să luăm un autobuz. În această nouă stație era un chioșc de ziare care nu avea bilete și ni s-a spus iar să încercăm la șofer. După nici 2 minute vine tramvaiul 10…. doooh 😶. Ne urcăm și… surpriză… vatmanul nu avea bilete… dar ne-a spus că putem rămâne în tramvai. Și uite așa am făcut blatul în Belgrad 🥴.

Toate tramvaiele de le-am văzut noi arătau destul de comunist. Posibil să fie și unele mai moderne prin Belgrad, dar noi nu le-am observat 🙃.

Am ajuns în sfârșit la mașină, am achitat cei 1000RSD (aproximativ 42 RON) și am plecat spre casă.

Până să ieșim din Serbia, ne-am oprit la un restaurant în Sečanj să mai mâncăm o pleșcăviță. Deși nu a fost extraordinară ca cea de la Taverna “?”, pleșcăvița de la LUČIANO a fost foarte bună.

După ce am terminat de mâncat am plecat spre Vama Foeni. Și am ajuns la ora 19:50, exact când grănicerii puneau bariera. Se pare că Vama Foeni are program de lucru de la 08:00 la 20:00 și GoogleMaps nu știa…. Și uite așa drumul spre casă s-a prelungit cu cel puțin o oră pentru că a trebuit să plecăm spre Vama Jimbolia…… Măcar am apucat să vedem un apus de soare foarte frumos de pe marginea drumului 😃.

Și uite așa s-a terminat scurta noastră vizită la vecinii sârbi. O să revenim cât de curând pentru că mi-am făcut o listă cu niște locuri superbe în natură pe care vreau să le vizităm. Plus că vreau și să vizitez a treia poartă de piatră de la Vratna 🤩.