Castelul Vršac (sârbă: Вршачки замак / Vršački zamak, rom: Castelul Vârșeț), este o fortăreață sârbă construită pe Dealul Kula (399m), lângă orașul Vršac, Provincia Vojvodina. Castelul este monument cultural al Serbiei din anul 1948 și monument cultural de mare importanță din anul 1991.

Se presupune că fortăreața a fost construită în anul 1439 de către Đurađ Vuković Branković, despot al Serbiei între anii 1427-1456. Fortăreața Vršac ar fi fost construită într-o perioadă scurtă de timp în 2 etape: prima etapă a presupus construcția părții de est cu turnul donjon (= turnul cel mai înalt al unei cetăți, care are rolul de a servi ca punct de observație) și meterezele, iar a doua etapă a presupus construcția zidurilor de protecție și a unui turn semicircular.

Fortăreața a fost capturată în anul 1552 de către otomanii lui Ahmed Pasha în înaintarea acestora spre Timișoara. În perioada 1594-1595, în timpul marii revolte din Banat, Vršac este eliberat de sub cotropirea otomană. Această revoltă a fost condusă din partea sârbă de către episcopul Teodor Nestorović din Vršac și din partea românilor de către principele transilvănean Sigismund Báthory. În anul 1595 otomanii recuceresc cetatea de sub conducerea lui Báthory. Castelul Vršac rămâne sub stăpânire otomană până la cucerirea orașului Vršac de către Imperiul Austriac în anul 1716.

În timpul revoltei din 1594, se spune că aga otomană l-a provocat la duel pe ducele sârb ce apăra orașul Vršac, Janko Lugošan. Turcul a pierdut duelul fiind decapitat de către sârb. Astfel, pe stema orașului Vršac, deasupra castelului, apare o mână ținând o sabie în care este înfipt capul turcului.

Fortificația de la Vršac are o formă alungită cu o lungime de 46m și o lățime de 18m. Turnul donjon, situat în partea estică, are o înălțime de 19,85m, iar baza sa are forma unui patrulater neregulat cu dimensiuni exterioare de 13,8 x 11m. Zidurile turnului au fost realizate din bolovani zidiți cu mortar de var și au o grosime de aproximativ 3,9m (2,5m grosime medie). Dacă te uiți atent vei putea observa și urme de melci în pietrele turnului 🙃.

Turnul donjon se înalță pe trei niveluri, iar la interior au fost descoperite rămășițele unui cuptor cu două vetre și un horn ceea ce sugerează că turnul a fost folosit ca reședință. Vetrele erau poziționate la etajele doi și la nivelul pasarelei. De o parte și de alta a cuptorului se pot observa nișe în perete folosite probabil pentru a poziționa lămpi sau alte obiecte necesare. Nivelurile turnului donjon erau accesate prin intermediul unor scări de lemn ce treceau prin niște deschideri în podea.

Partea estică a turnului donjon nu prezintă nici o deschidere necesară apărării, în timp ce partea vestică prezintă cele mai multe deschideri. Partea sudică a turnului prezintă doar o deschidere utilizată pentru aruncarea asupra inamicului a uleiului încins sau a pietrelor, iar partea nordică prezintă doar 2 găuri de tragere. Gura de aruncare a uleiului încins era închisă cu o ușă de lemn, fapt neobișnuit pentru secolul al XV-lea.

Intrarea în turnul donjon este situată pe partea sa vestică. Partea superioară a turnului era prevăzută cu o pasarelă de acces la crenelurile turnului, pasarelă ce are 2m lățime. Acoperișul avea formă piramidală și era acoperit cu scânduri sau șindrilă.

Lângă zidul nordic al turnului donjon, până în anul 1883 exista o clădire de cărămidă cu bază de formă dreptunghiulară și având o înălțime de aproximativ 8m. Această clădire găzduia echipajul militar al cărui rol era de apărare a porții principale a castelului.

În partea de vest a fortăreței există rămășițele unui turn semircular al cărui diametru era de 10m, iar înălțimea se presupune că ar fi fost de 8m. Zidurile turnului au fost realizate din piatră spartă fixată cu mortar de var. Turnul semicircular avea două niveluri accesibile prin intermediul unor deschideri în pardoseală. La parter a fost descoperit un șemineu având o înălțime de 2,2m. Intrarea la parterul turnului se făcea pe niște trepte de lemn poziționate peste un prag de înălțime 0,7m.

În cadrul fortăreței mai exista și o cisternă în care erau păstrate rezervele de apă. Cisterna avea o formă circulară și o înălțime aproximativă de 2,2m. Prăbușirea zidurilor au distrus complet cisterna de apă.

Lângă meterezele sudice era poziționat palatul. Acesta era principala clădire a fortăreței și avea formă dreptunghiulară cu dimensiunile interioare de 18,7 x 5,2m. Interiorul palatului era împărțit în parter și etaj. Parterul era împărțit în 2 părți inegale: partea estică, de dimensiuni mai mari, ce era utilizată ca depozit de provizii și alimente și partea vestică, de dimensiuni mai mici, unde au fost descoperite rămășițele unui cuptor. Accesul la etaj se făcea pe o scară poziționată pe peretele nordic.

Mici consolidări ale turnului Vršac (sârbă: Vršačka kula) au fost realizate în 1894 și 1933. În 1952, 1970 și 1983 s-au efectuat lucrări de cercetare la scară mică, iar în 1965-1966 s-au efectuat lucrări de conservare. În 2009 s-a decis reconstrucția integrală a fortăreței lucrările începându-și desfășurarea în 2010. Tot în 2009 s-a decis și schimbarea denumirii din Turnul Vršac în Castelul Vršac. În 2011 reconstrucția, ce ar fi trebuit să includă și meterezele și turnul semicircular, a fost sistată. În anul 2021 s-au realizat lucrări de renovare ale turnului donjon.

Cercetări arheologice in situ au fost realizate între 1997-2002. Săpăturile arheologice în interiorul fortăreței au scos la iveală vase de ceramică, 2 vase de bronz (din care unul a fost distrus într-un incendiu), diferite resturi de vase de sticlă, bijuterii, vârfuri de săgeți de fier, sulițe cu vârf în formă de coadă de rândunică.

Noi am ajuns să vizităm Castelul Vršac în drumul nostru spre Belgrad, sâmbătă 13 august 2022. A fost o zi mohorâtă în care a și plouat puțin, dar asta nu a împiedicat-o pe Ruxy să se distreze maxim 😅. A alergat pe podeaua de sticlă de la primul nivel al turnului donjon, s-a jucat cu bețe în cenușa din spatele fortăreței (au dat foc la iarbă pentru cine știe ce motiv), a chiuit de la ferestre 😄.

Castelul Vršac poate fi vizitat în fiecare zi a săptămânii, dar turnul donjon este deschis doar sâmbăta și duminica între orele 10:00-17:00 la prețul de 150 de dinari/adult și 100 dinari/copil (e bine să aveți cash la voi). Mașina poate fi parcată la aproximativ 10 minute de castel, iar urcarea până la fortăreață, deși un pic abruptă, este ușoară și se face pe drum asfaltat. Lângă parcare este și un bătrânel ce vinde suveniruri de la care noi ne-am luat un magnețel.