Farurile gemene de la vărsarea râului Timiș în Dunăre lângă orașul Pančevo (Serbia), sunt singurele faruri gemene de la confluența unui râu din Europa și printre puținele din lume.

Râul Timiș (sârbă: Tamiš, Тамиш), își are izvoarele în Munții Semenic (România), fiind cel mai mare râu ce străbate Banatul. Timișul este afluent de dreapta al Dunării punctul de confluență fiind în apropierea localității Pančevo (Serbia). Lungimea totală a râului este de 359km (241 km în România și 118 km în Serbia), iar ultimii 53km sunt navigabili.

Dezvoltarea orașului-port Pančevo de la începutul secolului al XX-lea, în epoca de aur a traficului fluvial cu abur, a condus la intensificarea traficului pe Timiș astfel încât râul a trebuit redirecționat și îndreptat. Lucrările de îmbunătățire a navigației efectuate la gura de vărsare a râului, au schimbat în mare măsură peisajul lăsându-i pe navigatori fără reperele cu care erau obișnuiți. Numeroasele eșuări ale navelor, în special pe timpul nopții, au condus la construirea celor 2 faruri gemene în anul 1909.

Cele două faruri sunt construite în stil militar având o bază conică, de diametru 153m, placată cu piatră. Turnurile masive au o înălțime de 6m și prezintă 3 centuri, realizate din cărămidă galbenă, separate prin cornișe decorative din cărămidă roșie. Cornișele decorative sunt profilate și încadrează ușa și geamurile ferestrelor. În vârful fiecărui turn se află o terasă acoperită cu un acoperiș cu cupolă sprijinit pe tije metalice. În trecut, sursa de lumină era pe bază de ulei. În prezent, turnul de vest prezintă o consolă pentru sursa de lumină ce este o lumină albă izofazică. Turnul de est este inactiv și deci nu prezintă sursă de lumină.

Cele două faruri, denumite în trecut “Porțile de apă ale orașului” (eng: “Water Gates of the City”, sârbă: “Vodena kapija grada”) nu mai sunt în funcțiune din anul 1960, când a fost construit un port la Dunăre pentru orașul Pančevo.

După scoaterea din uz a farurilor, localnicii au început să își însușească materialele din care acestea erau realizate, în special pietrele din baza conică. Farurile au început astfel să se degradeze și să își piardă stabilitatea. A urmat reconstrucția Farurilor Pančevo, reconstrucție încheiată în anul 2019, iar farurile gemene de pe Timiș au fost declarate monumente culturale.

De ajuns până la faruri este un pic dificil în sensul că, pe direcția Vršac-Belgrad, drumul spre dreapta văzut de GoogleMaps nu există în realitate. Noi am continuat să conducem încă vreo 7-8 minute până am putut să virăm stânga pe direcția Belgrad-Pančevo și să ne întoarcem pentru a vedea dacă putem ajunge la unul din faruri din această direcție. Spre norocul nostru, Google a avut dreptate de această dată și exista un drum spre dreapta pe această direcție de mers. Am ieșit din drumul principal, am parcat mașina și restul drumului până la far l-am făcut pe jos.

De unde am parcat mașina și până la far am făcut aproximativ 10 minute pe jos, prin pădure. În afară de o mămică ce își alăpta bebelușul într-o mașină parcată, nu ne-am mai întâlnit cu nimeni pe traseu.

Cât eu am fost ocupată fotografiind farul din toate pozițiile posibile și imposibile, având soarele mai mereu în față, Ruxy a fost ocupată cu mirositul floricelelor, alergatul după libelule și culesul de scoici. Scoici uriașe 😆.

Și în baza conică a farurilor pot fi observate scoici. Mai mici ce e drept.

Cât am stat la far au trecut și câteva bărcuțe, spre marea fericire a Ruxandrei 😆. În momentul în care a venit un domn să pescuiască ne-am hotărât să plecăm și noi spre mașină, mai ales că eram nerăbdătoare să încep city break-ul din Belgrad 😊.

Și cum nici guvernul sârb nu se dă în vânt cu amenajrea obiectivelor unice ale Serbiei, vei observa că după 2019 farurile sunt lăsate iar în voia Domnului, fără a fi amenajate sau promovate. Eu le consider un obiectiv interesant, care merită a fi vizitat (de aia am și fost să le vedem 😆).