Drumeția noastră prin Parcul Național Istoric și Arheologic Madara din Bulgaria a fost perfectă 😍. De la peisaje superbe la copii care s-au purtat (aproape 🙃) exemplar, totul a fost extraordinar de frumos în această zi de 1 mai 2023.

Am început drumeția destul de târziu și anume la ora prânzului. Am parcat mașina pe marginea drumului, ca restul mulțimii, și ne-am îndreptat spre casa de bilete.

După ce am achitat taxa de intrare, pe care mulți am văzut că o evită 😒, m-am oprit puțin pe la magazinele de suveniruri. Am vrut să îmi iau magnet, vederi și monedă suvenir de la început, pentru a nu risca să ne întoarcem după ce închid magazinele și să rămân fără ele. Și 2 șerpi de jucărie pentru copii 🙄. L-am trimis pe Victor înapoi la mașină cu micile suveniruri și eu mi-am luat copiii de câte o lăbuță și am început să urcăm treptele spre Călărețul sculptat în piatră aflat sub Patrimoniul UNESCO.

Pe la jumătatea treptelor văd un indicator spre stânga spre “the shrine”. Mă hotărăsc să merg întâi în această direcție gândindu-mă că îl voi suna pe Victor să știe unde să vină. Noroc că bărbate-miu îmi citește gândurile, pentru că nu am avut semnal la telefon ca să îl sun 🙃.

În nici 5 minute de mers lejer prin pădure am ajuns la numitul altar. Cu mențiunea că trebuie să faci stânga la intersecție 😅. Un singur panou informativ ne anunță că stăm în fața unui complex arhitectural de clădiri din diferite perioade istorice. Inițial, un altar păgân, sau un sanctuar păgân, a fost construit în acest loc. Acest altar a fost convertit în biserică după trecerea la creștinism a bulgarilor din jurul anului 864, iar ulterior, între secolele IX – XIV d.Hr., clădiri adiționale au fost construite în jur.

Am văzut și un indicator cu o eco-potecă, dar cum habar n-aveam cât durează traseul, am spus pas. În acest moment ne-a ajuns și Victor din urmă, așa că l-am lăsat să-și supravegheze copiii cât eu m-am plimbat printre ziduri 😅.

Această poieniță este su-per-bă 🥰. Te poți plimba printre ruine sau te poți așeza pe bancă să admiri salcâmii galbeni și arborii lui Iuda și bineînțeles stâncile superbe ce se înalță în fața ta 😍.

Fundația bisericii este destul de evidentă în mijlocul poieniței.

Fu tare greu să le explic copiilor de ce nu au voie să alerge pe ziduri 🙄, dar ne-am înțeles până la urmă.

Cât am stat cu ochii căscați în sus la stânci am văzut un grup de stânci foarte interesante și oameni care urcau. Imediat mi-am dorit să putem urca și noi, dar Victor este operat de menisc și nu știam dacă va reuși.

Ne hotărâm în sfârșit să plecăm să vedem celebrul basorelief în piatră, simbol al Bulgariei. Sincer nu mă așteptam să fie așa mic 🤣. Oricum, este extraordinar de interesant realizat 🤩.

După ce copiii s-au “odihnit” pe fiecare bancă, Victor mă anunță că s-a decis să încerce traseul printre stânci 😃. Cu “Doamne ajută” înainte, să reușească să urce până sus pe stânci, pornim la drum. Traseul spre Fortăreața Madara începe spre partea stângă cum te uiți la sculptura călărețului de la Madara.

Prima parte a traseului a fost destul de ușoară. Poteca a fost pavată o perioadă, iar apoi a devenit potecă de pământ, dar nimic dificil.

La un moment dat văd indicator pe stânga spre un mormânt în stâncă (rock tomb). Pentru că părea destul de abruptă coborârea și nu știam dacă se merită ca Victor să-și forțeze genunchiul, am coborât doar eu și copiii. La grotă se ajunge în maxim 1 minut. Poate 2 minute dacă aluneci și cazi pentru că va dura puțin să te ridici 😅. Este interesantă stânca în care este mica peșteră, dar altfel nimic deosebit.

Deja cărarea prin pădure nu mai este foarte lină și îl tot bârâi pe Victor cu întrebări: Mai poți să mergi? Te doare? Mai poți? Sigur mai poți? Sigur, sigur?

Ca orice nevastă al cărei rol este să-și cicălească bărbatul 🤭.

Și încep treptele. Eu deja jubilez de fericire. Înseamnă că vom putea urca pe platou. Victor nu are voie să urce pante abrupte, dar are voie scări. Pune piciorul bun primul pe treaptă și apoi îl trage pe cel operat.

Și copiii sunt extrem de fericiți. Mai ales Ruxy, pentru că ea iubește treptele 🤣.

Deja peisajul devine mirific 😍. Nu valea, că acolo se văd case și nu este nimic foarte mirific la niște case, ci pereții de stâncă din fața ta în care sunt săpate treptele pe care urci 🥰.

Pe parcursul traseului sunt bănci pe care te poți odihni când/dacă obosești și coșuri de gunoi pe care îți sugerez să le folosești.

Cât făceam o mică pauză de scutec, coboară un grup de oameni. Auzindu-i vorbind românește, Victor îl întreabă pe un domn din grup dacă mai e mult de urcat.

“Mai e ceva de urcat. Eu mi-am cam dat sufletul. Ăștia mici (referindu-se la copiii mei și făcând o pauză lungă în timpul căreia eu deja mă gândeam că va trebui să ne întoarcem)… ei nu vor avea nici o problemă.”

Wheeeee. Răsuflu ușurată 😬. Ne continuăm urcarea 😍.

Ajungem în sfârșit pe platou. Mă gândeam că ajungem direct la fortăreață, dar nu. De unde se termină treptele și până la fortăreață mai este de mers vreo 10-15 minute. La loc drept de această dată, deci nimic solicitant.

Chiar dacă momentan nu se mai văd stâncile, și aici totul este foarte frumos. Trebuie doar să te uiți în jurul tău și să vrei să vezi.

Am ajuns în sfârșit și la Fortăreața Madara. Te invit să citești articolul pe care l-am scris despre fortăreață pentru mai multe detalii și poze din această parte a Parcului Național Madara (mai ales că încerc să nu repet pozele de la un articol la altul chiar dacă se referă la același subiect).

Am fost foarte surprinsă să văd și 2 plante pe care le-am văzut anterior la Rezervația Yailata, pe coasta Mării Negre a Bulgariei.

Cum deja se făcuse aproape ora 16:00, am decis să ne îndreptăm spre scări ca să ne începem coborârea. Eu speram ca, după ce mănâncă Victor și copiii, să mergem să vedem și peșterile din stânci. Traseul pentru peșteri începe din partea dreaptă cum te uiți la Călărețul de la Madara, sau urcând treptele din partea dreaptă a casei de bilete.

L-am trimis pe Victor înainte, să coboare singur, ca să mai prindem ceva magazine deschise pentru a ne putea cumpăra de mâncare. Eu am coborât singură cu amândoi copiii în ritm de melc turbat.

Bineînțeles că trebuia să fac poze și la coborâre perspectiva asupra stâncilor și treptelor fiind diferită față de urcare 😍. Plus că și soarele și-a schimbat poziția între timp și erau și mult mai puțini turiști.

Ajungem în sfârșit și la pădurea de la baza stâncilor, semn că nu mai avem mult de mers.

Victor deja terminase de mâncat și comandase și pentru mine și copii cartofi prăjiți și cârnați. La cât eram de lihniți, numai să fac poză la mâncare nu m-am gândit 😅.

Cu toată lumea sătulă, ne îndreptăm spre scările ce duc la peșteri.

Nu puteam rata încă un set de poze la salcâmii galbeni care mi-au plăcut atât de mult 😍.

Cărarea spre peșteri este foarte ușoară și pavată. Fiind deja seară, mai erau vreo 2-3 grupuri de oameni înafară de noi. Drumul a fost încântător 😍.

Am trecut și pe lângă niște fundații și vaze mari datate între secolele IV – XIV d.Hr. acoperite și îngrădite.

Ne-am continuat drumul și am ajuns la Izvorul Nimfelor, la niște scări foarte frumoase și la o clădire mică ce avea anul 1932 scris pe ușă. Nu am găsit ce este cu aceste scări și cu anul înscripționat pe ușa încuiată.

Am văzut spre stânga niște trepte și am decis să urcăm în acea direcție sperând să ajungem la peșteri. Am ajuns 😄.

Prima peșteră avea doar un indicator de atenționare cu privire la posibile căderi de pietre. Văzând stâncile asigurate cu cabluri nu pot să spun că mi s-a părut foarte sigură explorarea micii peșteri. Am încercat să zoresc copiii să ieșim cât mai repede când am văzut că vor să-și asculte ecoul 😅.

Am pornit mai departe pe lângă stânci spre capela Sfântului Pantelimon. Ne-am închinat, am spus și noi o rugăciune, iar apoi ne-am continuat traseul căscând gura la stâncile înalte 😵.

Am ajuns la un perete de stâncă ce prezenta găuri felurite despre care citim că ar fi fost făcute în mod special pentru a conecta peștera de Fortăreața Madara de pe platou.

În continuare urmează o peșteră mică la baza stâncilor. Această peșteră ar fi fost locuită de oameni între anii 200.000 – 150.000 î.Hr. La interiorul acestei peșteri au fost găsite fragmente de vase de lut, amulete și unelte din piatră și os.

Cât am explorat mica peșteră, adica alea 30 de secunde, Ruxy a fost ocupată cu un miliped. Cel puțin aia cred că era. Era bleah anyways 🤢.

Stâncile au început să aibă o culoare foarte frumoasă de la razele calde ale soarelui la apus 😍.

Ajungem și la Peștera Mare, acum doar un perete de stâncă. Mi s-a părut foarte interesant cum la baza stâncii picura apă deși totul în jur este arid. Tot la bază, stâncile erau acoperite de mușchi verde.

În această peșteră, tracii au creat un sanctuar dedicat celor 3 nimfe patroane ale naturii. Au fost descoperite și figuri din marmură ale lui Heracle și Dionis.

Am continuat mai departe pe lângă stâncă până am ajuns la niște trepte. Ca să nu ne întoarcem pe același drum pe care am ajuns la peșteri, am zis să plecăm pe aceste trepte să vedem unde ajungem.

Ajungând la o mică intersecție, am ales să facem dreapta ca bulgarul din fața noastră. Cărarea din stânga avea indicator, dar nu pe engleză așa că, neînțelegând pe unde ne trimite, am ales să urmăm un om care cunoaște limba bulgară 🙃.

Am ajuns iar la Izvorul Nimfelor 😊.

Din acest punct ne-am îndreptat spre mașină. Aveam mult de condus până la Brașov și deja era ora 19:00.

Am trecut și pe lângă drumul “oficial” spre peșteri 😄, drum semnalizat cu indicator.

Cu o ultimă privire la stâncile de la Madara, ne pregătim de plecare.

Parcul Național Istoric și Arheologic Madara este deschis pentru vizite între orele 8:30–19:00 în timpul verii și între orele 8:30–16:00 în timpul iernii deși nu am văzut cum ți s-ar putea restricționa accesul neexistând nici un gard sau barieră. Prețul unui bilet, la 1 mai 2023, era de 4,5 leva/adult. Deși nu am văzut pe nimeni să controleze biletele, te încurajez să achiți această taxă deoarece acele bănci și coșuri de gunoi trebuie întreținute cu ceva bani.

Lângă parcare există mai multe magazine de suveniruri și mese unde să iei prânzul (sau o cină devreme ca în cazul nostru 😅). Lângă muzeu există și un izvor de apă de unde poți să îți umpli sticlele în mod gratuit.

Nu uita să-ți iei încălțăminte adecvată pentru a nu aluneca, pălărie (sau șapcă) și apă multă.