Castrul Capidava, jud. Constanța (România), a fost un castru roman auxiliar situat pe malul drept al Dunării având un rol foarte important în apărarea limesului dunărean al Imperiului Roman.

Castrul roman de la Capidava a fost construit la începutul secolului al II-lea, în timpul împăratului Traian, de detașamente ale Legiunilor V Macedonica și XI Claudia.

Toponimul getic de Capidava (=așezarea de la cotitură), toponim păstrat de romani, sugerează faptul că o așezare geto-dacică a precedat castrul roman.

Prima atestare epigrafică explicită a numelui de Capidava descoperită in situ este inscripția funerară ce aparține unui conducător militar pe nume Aurelius (se presupune că ar fi vorba de Aurelius Valens). Alte 2 atestări epigrafice sunt reprezentate de către o inscripție funerară descoperită la Ulmetum în timpul săpăturilor realizate de Vasile Pârvan și de către un altar oferit de către Aurelius Valens divinității tracice Hero (Herrone). Toponimul getic al castrului este menționat și de surse literare antice și bizantine între secolele III – X: Capidapa în Itinerarium Antonini Augusti-Capidava, Calidava pe harta Peutingeriana Tabula Itineraria, Cappidava sau Capidapa în Geograful ravennat din sec. VII, Capidava în Notitia Dignitatum, în Καπίδαβαin Synecdemos-ul lui Hierokles și în De thematibus al împaratului bizantin Constantin (al VII-lea) Porphyrogenetos (informația a fost luată de aici).

Cetatea Capidava a fost descoperită și cartată în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea de către primii exploratori științifici ai României: căpitanul Mihai Ionescu-Dobrogeanu (1866-1938) și istoricul și arheologul Grigore Tocilescu (1850-1909). A urmat o perioadă, între anii 1909-1913, când frații Ghenciu din Brăila au primit aprobarea de la Stat de a deschide și de a exploata o carieră de piatră exact pe locația Cetății Capidava. Astfel, întreg colțul de vest al cetății precum și o mare parte din sud-vestul și nord-vestul acesteia sunt pierdute pe vecie.

Exploatarea carierei de piatră a fost stopată de Justiție la insistențele arheologului și istoricului Vasile Pârvan (1882-1927) urmând ca în 1913 situl să fie trecut sub protecția Comisiunii Monumentelor Istorice din România. Tot Vasile Pârvan a fost și cel care a înaintat ipoteza conform căreia Capidava era burgul ultimului rege dac liber Dapyx. Acest burg dac nu a fost însă identificat in situ până în prezent.

Primele săpături arheologice vor începe în anul 1924 și vor continua pe parcursul următorilor ani. Găsiți aici o cronologie a săpăturilor realizate la Capidava. Aceste săpături arheologice au scos la iveală ceramică medievală timpurie, monede, obiecte de metal, piatră și lut.

La 25 aprilie 1945, Capidava este declarată monument istoric împreună cu alte mari cetăți antice dobrogene (Histria, Adamclisi Tropaeum Traiani, Callatis și Hârșova), la propunerea Ministrului Artelor la acea vreme, Mihail Ralea.

În anul 2013 a început restaurarea Cetății Capidava folosindu-se fonduri europene. Restaurarea defectuoasă începută a fost oprită de către procurorii DNA care au descoperit delapidarea fondurilor europene ce ar fi trebuit folosite pentru restaurare. Întreaga poveste a delapidării fondurilor europene o puteți afla de aici. Restaurarea Cetății Capidava a fost finalizată oficial la 18 august 2021.

Importanța strategică a Capidavei i-a determinat pe romani să înființeze aici o stație militară, iar ulterior are loc și dezvoltarea unui centru civil. Așezarea civilă era amplasată în partea de nord a cetății, iar în apropierea sa se întindea necropola (pe suprafața actuală a satului). Această necropolă este cea mai mare necropolă din perioada bizantină descoperită pe teritoriul României până la momentul actual.

Caracterul militar al așezării de la Capidava este sugerat de atestările epigrafice ale detașamentelor din diverse legiuni cantonate aici.

De la înființarea castrului roman și până prin anul 143, la Capidava a fost staționată cohorta I Ubiorum. A urmat, în a doua jumătate a secolului al II-lea, cohorta I Germanorum. La începutul secolului al II-lea, la Capidava era staționat un detașament al Legiunii I Italica, iar din secolul al IV-lea un detașament al Legiunii II Herculia.

Poziția cetății a făcut ca, de-a lungul timpului, aceasta să cunoască numeroase distrugeri și reconstrucții. Inițial, fortificația cu rol ofensiv de la Capidava a fost afectată în anul 170 d.Hr. de invazia costobocilor. În anul 270, castrul roman este distrus în urma atacului goților și refăcut în întregime, cu caracter defensiv de această dată.

După atacul hunilor din secolul al VI-lea, probabil datorită lipsei fondurilor necesare reconstrucției întregii cetăți, va fi construit doar un mic fort patrulater de 60x60m în partea sudică a cetății.

În secolul al VII-lea, în urma atacurilor avaro-slavilor, fortul este distrus și va fi complet părăsit până în secolul al IX-lea. Reorganizarea granițelor Imperiului Bizantin precum și poziția strategică a fostei fortificații romane permit construcția la Capidava a unei cetăți locuite de grăniceri și familiile acestora. Această cetate țărănească va supraviețui până la jumătatea secolului al XI-lea fiind și aceasta supusă la refaceri succesive. Atacurile uzilor din 1064 vor lăsa cetatea părăsită până în secolul al XVIII-lea.

Fortificația de la Capidava este de formă rectangulară cu dimensiunile de 105 x 127m. Zidurile de incintă, cu grosimi cuprinse între 2 – 2,5m și înălțimi cuprinse între 5 – 6m, erau realizate din piatră.

În prezent, se pot observa ruinele a 7 turnuri de incintă, turnuri ce se presupune că ar fi avut peste 10m înălțime. Pe laturile de Nord-Vest și Nord-Est se pot observa resturile a 2 turnuri dreptunghiulare, în colțurile de Nord și Est se pot observa 2 turnuri în formă de sfert de cerc, pe latura de Nord-Est 2 turnuri intermediare sub formă de potcoavă, iar latura de Sud-Est un turn de poartă rectangular de dimensiuni mai mici.

Turnurile de pe laturile de Nord-Vest și Nord-Est prezentau la interior câte 2 piloni masivi centrali ce susțineau un planșeu de șarpantă. La partea superioară ale acestor turnuri se găseau platforme de artilerie cu baterii de baliste folosite pentru apărare.

Pe latura de Sud-Est se află o poartă lată de aproximativ 2,5m ce făcea legătura cu termele romane, iar latura de Sud-Vest prezenta o poartă de acces spre portul amenajat la Dunăre.

Mult mai multe date privind descoperirile de la Cetatea Capidava și organizarea administrativă a cetății găsiți aici.

Din data de 31.01.2020, Castrul roman Capidava este pe lista provizorie UNESCO ca parte a limesului dobrogean (unitatea administrativă: Moesia Inferioară).

Pin-ul “Cetatea Capidava” de pe GoogleMaps ne-a dus în data de 10 septembrie 2022 până în parcarea din fața castrului. În afară de noi, mai era doar o mașină parcată. Nu am văzut să trebuiască plătită parcarea deși este posibil noi să fi nimerit în afara sezonului de vizită.

După ce am parcat, ne-am dat jos din mașină și a și trebuit să o apărăm pe Ruxy de un câine ce s-a repezit la ea… Deși sunt o mare iubitoare de câini (toată viața am avut câine cu care am dormit până și în pat), deja mă enervează la culme câinii lăsați liberi 🤬.

Am intrat în clădirea ce servește drept casă de bilete și mic muzeu de prezentare al Castrului Capidava. Deja afară a început să plouă, așa că am decis să mai așteptăm puțin să vedem dacă se oprește. Ceilalți vizitatori, din ce-a de-a doua mașină parcată, au decis să viziteze pe ploaie.

Timp de aproape 10 minute, până s-a oprit ploaia, am citit panourile de prezentare expuse în muzeu și am admirat amforele datate în secolul al VI-lea (a se citi “am păzit” amforele de Ruxy care era să le răstoarne 🤪). Au fost și ceva materiale de prezentare pe care am putut să le luăm acasă în mod gratuit. Bineînțeles nu se putea să lipsească magnețelul, care acum stă la loc de onoare pe ușa de la intrare 😁.

După ce s-a oprit ploaia am ieșit din clădire prin partea din spate și am mers prima dată spre stânga pentru a vedea termele militare. Mi-aș fi dorit să văd zidurile termelor mai de-aproape, dar, ținând cont că încă se realizează săpături arheologice, am zis că ar fi de bun simț să rămânem pe pasarela amenajată.

După terme, poziționate la aproximativ 75m de cetate, ne-am îndreptat spre poarta de intrare în cetate de pe latura de sud-est. Tocmai când treceam peste podețul amenajat, soarele a ieșit din nori 😍, așa că vizita noastră de aproape 1 oră a fost foarte plăcută.

Am trecut pe sub Poarta de Sud-Est și pășind pe Via Principalis am intrat în cetate. Am încercat să îmi imaginez clădiri în locul zidurilor în ruine și cum ar fi fost viața oamenilor în acea perioadă.

În partea stângă cum treci pe sub poartă se află Corpul de Gardă și Principia, dar eu nu am reușit să identific care-i care, iar spre dreapta se află zidurile unor construcții din perioada romano-bizantină (secolele IV-VI).

Ne-am plimbat pe pasarele, printre ruine. Pentru Ruxy a fost fericire mare să alerge pe acolo 😆.

Din păcate nu am văzut panouri informative deci, fie citești despre castru înainte de a-l vizita, fie doar te uiți la ziduri și îți imaginezi tu cam ce ar fi fost acolo. Sper ca acest lucru să se schimbe pe viitor. Acasă, după ce am descărcat pozele de pe telefoane, am observat că Victor a făcut poză la un mic panou informativ de la Poarta Poterna (Poarta de Nord-Vest). Posibil să mai fi fost și altele și noi să nu le fi văzut datorită dimensiunii minuscule.

Tot din cauza lipsei panourilor informative am ratat și singura bazilică descoperită până la momentul actual în cadrul Cetății Capidava. Această bazilică este poziționată spre colțul de nord al cetății și ar fi fost ridicată în secolul al VI-lea d. Hr. Am reușit să identific bazilica acasă, când selectam ce poze să pun în articol. Nu a ajutat nici faptul că, personal, nu am fost până lângă bazilică deoarece mi s-a terminat bateria la telefon 😓 și nu-mi mai vedeam soțul și copilul nicăieri așa că am mai dat cu skip la anumite ziduri în încercarea de a-i prinde din urmă. Despre bazilică, poți afla mai multe detalii aici.

Am ieșit din cetate pe poarta de pe latura de nord-vest (Poarta Poterna) și am ajuns astfel în afara cetății, pe malul ușor abrupt al Dunării.

Mi-am găsit în sfârșit iubitul și copilul. Cât am făcut eu (puține) poze ei au mers pe toate potecile amenajate 😅. I-am arătat copilului și o barjă și am stat să o privim cum trece 😅, după care am continuat să ne plimbăm printre ruine.

Lângă malul fluviului, am putut observa un șir de ziduri care, probabil, sunt rămășițe ale portului cetății.

Tot în această parte a cetății se văd ziduri acoperite pentru a fi protejate de intemperii, semn că încă se efectuează săpături arheologice.

Ne-am mai învârtit puțin printre ruine, după care ne-am îndreptat spre ieșirea din fortăreață.

Cât Victor s-a dus cu Ruxy spre mașină, eu am mers să fac puține poze și de la exteriorul fortăreței.

Ne-am terminat vizita la fix pentru că a început iar să plouă 😅.

Cetatea Capidava este deschisă de miercuri până duminică între orele 09:00-17:00, la prețul de 10 lei/adult (în septembrie 2022).