Muzeul locomotivei cu abur din Depoul C.F.R. Sibiu a fost inaugurat la 28 august 1994, iar la momentul deschiderii, în cadrul muzeului se regăseau 35 de locomotive cu abur, 2 macarale cu abur și 2 pluguri cu abur fabricate în perioada 1885-1994 în România, Germania, Ungaria, Republica Cehă, Franța, Polonia, Austria și S.U.A. Acțiunea de colecționare a celor mai valoroase exemplare de locomotive cu abur a început încă din anul 1991. Astfel, în colecția muzeului au ajuns:

-7 locomotive produse în anii 1933, 1936, 1937, 1938, 1941, 1952, 1958 la Domeniile Reșița din România,

-5 locomotive din 1894, 1906, 1922, 1924, 1929 și un plug de zăpadă din 1924 produse la Henschel & Son în Kassel (Germania),

-1 locomotivă din 1930 și 4 locomotive din 1949 produse la Uzinele 23 August (Malaxa) București din România,

-3 locomotive produse în 1914, 1923, 1943 la BMAG (Berliner Maschinenbau AG) – Schwartzkopff Berlin în Germania,

-2 locomotive din 1885 și 1896 fabricate la Wiener Neustädter Lokomotivfabrik (Austria),

-2 locomotive din 1908 și1939 fabricate la Lokomotivfabrik Floridsdorf  (Austria),

-2 locomotive din 1911 și 1917 fabricate la MÁV (Magyar Államvasutak) Budapesta în Ungaria,

-2 locomotive din 1921 și 1923 fabricate la Orenstein and Koppel (Germania),

-1 locomotivă produsă în 1980 de Société Anglo-Franco-Belge de Matériel de Chemins de Fer (Franța),

-1 locomotivă produsă în 1908 de Borsig-Werke (Germania),

-1 locomotivă din 1915 produsă de Hannoversche Maschinenbau AG (Germania),

-1 locomotivă produsă în 1920 la Baldwin Locomotive Works în S.U.A.,

-1 locomotivă produsă în 1921 de Škoda Works în Plzeň (Republica Cehă),

-1 locomotivă din 1930 produsă de fabrica F. Schichau (F. Schichau, Maschinen- und Lokomotivfabrik, Schiffswerft und Eisengiesserei GmbH) din Elbląg (Polonia),

-1 locomotivă produsă la 1949 de către Fablok cu sediul în Chrzanów (Polonia),

-2 macarale cu abur produse în anul 1939 în Germania, una de către Friedrich Krupp AG și una de către Kirow Ardelt GmbH Eberswalde,

-1 plug de zăpadă din 1906 produs în Suedia la VGBH S. Siclim (?).

Valoarea inestimabilă a locomotivelor expuse la muzeul din Sibiu a făcut ca unele dintre acestea să fie declarate bunuri de tezaur la data de 31 iulie 2000.

Locomotiva cu abur este o locomotivă ce funcționează cu ajutorul unui motor cu ardere externă ce transformă energia termică a aburului în lucru mecanic. Aburul generat în urma fierberii apei dintr-un cazan produce deplasarea liniară a unui piston care antrenează ulterior un mecanism bielă-manivelă conectat la roțile locomotivei.

Depozitarea și transportarea combustibilului necesar funcționării locomotivei cu abur se realiza cu ajutorul unui vehicul denumit tender. Tenderul putea fi cuplat direct la o locomotivă cu abur sau putea fi corp comun cu aceasta.

Prima locomotivă cu abur funcțională a fost construită în anul 1804 de către inventatorul englez Richard Trevithick. În România, prima locomotivă cu abur, denumită Reșița 2, a fost construită la Reșița în anul 1872 după proiectul inginerului scoțian John Haswell.

Eficiența redusă, precum și costul ridicat cu exploatarea, întreținerea și mentenanța locomotivelor cu abur a condus la înlocuirea treptată a acestora cu locomotive diesel și ulterior cu locomotive electrice.

Locomotiva 763-148 (50 CP, viteza maximă 15 km/oră) este o locomotivă pentru cale ferată îngustă de ecartament 760mm (denumită popular mocăniță) ce a fost achiziționată de o firmă particulară pentru a fi utilizată pe liniile forestiere de exploatare a pădurilor din Valea Argeșului. Mocănița ajunge în proprietatea I.F.E.T. Curtea de Argeş în anul 1948, iar în anul 1972 este retrasă și expusă în fața instituției. În anul 1997 această locomotivă cu abur este donată Depoului C.F.R. Sibiu (informația a fost luată de aici).

Locomotiva este o locomotivă cu tender cu 3 osii de cuplare (osia a treia fiind osie motoare) și care folosește pentru frânare un cilindru acționat de abur. Locomotiva a fost construită în 1923 de Orenstein and Koppel în Germania.

Locomotiva 130.569 sau 130.503 (viteza maximă 90 km/oră) a fost produsă în anul 1921 la Škoda în Republica Cehă. Conform acestui blog de modelism feroviar, locomotiva 130.503 ar fi fost casată după participarea la o expoziție ce comemora centenarul Gării de Nord București, iar locomotiva expusă ar fi de fapt 130.569. Cert este că, în lista de Tezaur a Patrimoniului Cultural Național, această locomotivă este trecută ca fiind 130.503 chiar dacă ambele plăcuțe pot fi observate pe locomotiva de la Sibiu.

Locomotiva 130.503 este o locomotivă cu tender cu 3 osii de cuplare din care osia a doua este osie motoare și o osie alergătoare pentru înscrierea mai ușoară în curbe. Tenderul locomotivei a fost adaptat cu niște cutii de unsoare la osii, invenție a inginerului român Gheorghe Cosmovici. Sistemul de frână pneumatic de tip Westinghouse acționa pe ultimele roți motoare ale mașinii și pe roțile tenderului.

Această locomotivă era utilizată la tracțiunea trenurilor de călători având și instalație de încălzire a acestora, dar și la remorcarea convoaielor de marfă.

Macaraua WMA 65.4 este o macara ce a fost produsă în anul 1939 de Kirow Ardelt GmbH Eberswalde în Germania. Această macara este înscrisă ca fiind unicat pe Ordinul Ministrului Culturii din anul 2000, pe lista de Tezaur apare la poziția 63 ca fiind la Deva, dar fizic noi am văzut-o la Sibiu. Ori această macara nu este unicat, ori a fost adusă la Sibiu ulterior anului 2000.

Această macara cu abur a fost construită pentru ecartament normal (1.435mm) și posedă un catarg lung cu 2 cârlige atașate. Forța de ridicare a macaralei rezemate la cârligul mare este de 65 de tone la o lungime a brațului de 7,5m și de 15 tone la cârligul mic la o lungime a brațului de 9-17,5m.

Locomotiva 324.951 a fost produsă în anul 1917 la MÁV Budapesta. Și pe această locomotivă apare o a doua plăcuță cu numărul 324.115.

Locomotiva 324.951 prezintă 3 osii de cuplare: osia a doua este osie motoare, o osie portantă și o osie alergătoare. Această locomotivă face parte dintr-un prim lot de locomotive pe care au fost montate supapele pentru presiune maximă a cazanului “Popp-Coale” și epuratorul Pecks-Reito. O altă caracteristică a acestei locomotive o reprezintă arderea mixtă de combustibil.

Locomotiva 94649 (viteza maximă 65 km/oră) a fost produsă în 1914 la Uzinele Scwartzkopff din Berlin și este o locomotivă cu tender cu 5 osii de cuplare (osia a treia fiind osie motoare). Acest tip de locomotivă prezintă epurator Schmidt Wagner și supraîncălzitor.

Locomotiva 1501105 (viteza maximă 80 km/oră) este o locomotivă cu abur cu 5 osii motoare ce a fost produsă în anul 1943 de către Schwartzkopff Berlin. Această locomotivă face parte din seria germană de război DR52, serie ce a fost reînmatriculată în Romnânia ca seria 1501100.

Locomotiva 389-001 (viteza maximă 30 km/oră) este cea mai veche locomotivă a colecției de la Sibiu fiind construită în 1885 de către Wiener Neustädter Lokomotivfabrik. Locomotiva prezintă 3 osii de cuplare (osia a treia fiind osie motoare) și are un tender pe două osii.

Locomotiva 6845 a fost pusă în funcțiune în anul 1908 la fabrica de locomotive Borsig-Werke din Berlin și conform ordinului Ministrului Culturii din 2000, este un exemplar unicat capturat în Primul Război Mondial. Locomotiva prezintă o frână acționată de abur și 3 osii de cuplare din care osia a doua este osie motoare și o osie portantă.

În cadrul muzeului mai este expus și un plug de zăpadă. Conform surselor online, acest plug ar fi fost produs în 1906 în Suedia de VGBH S. Siclim. Eu personal nu am găsit ca această firmă să existe. Posibil o greșeală perpetuată cu copy-paste ca în multe alte articole cu obiective din România? Sau poate o abreviere folosită doar în România? O altă sursă menționează că acest plug ar fi WPZ A.22 VGBH-S.SCLIM 4632, iar aici denumirea fabricii este puțin diferită, dar tot nu o găsesc on-line.

În lista de tezaur a locomotivelor apare la poziția 70 un plug de zăpadă denumit W.P.Z.S.21, plug care ar fi fost produs în S.U.A. în 1929 și nu în Suedia în 1906. Sau este alt plug și nu cel de la Sibiu?

Indiferent de proveniență, această mașină feroviară este extraordinar de interesantă 🤩.

Plugul de zăpadă este realizat pentru ecartament normal (1.435mm) și prezintă o elice frontală echipată cu 2 tăietoare pentru gheață și zăpadă.

Informații pentru alte tipuri de locomotive care nu apar în prezentul articol găsiți aici și aici.

Un alt lucru foarte interesant în cadrul muzeului este și podul rotitor cu ajutorul căruia erau întoarse locomotivele cu abur. Nu știu dacă mai funcționează, dar mi-ar fi plăcut foarte mult să îl văd în acțiune.

Cu toate că sunt protejate de lege, în prezent, în cadrul muzeului se mai regăsesc doar 18 exponate dintre care 3 ar aparține de C.F.R. Sibiu, iar 15 de Ministerul Culturii. Despre 3 din cele 17 locomotive dispărute se știe că ar fi fost vândute către C.F.R. Sighișoara, Zlatna și Sinaia pentru a fi expuse în dreptul peroanelor. Alte 3 locomotive (620, 1493 și 7311) ar fi ajuns la Dej, iar locomotiva 764.056 ar fi ajuns în Gara Războieni (informație luată de pe un forum și neverificată personal). Restul de 10 locomotive s-au evaporat în mod misterios. În anul 2013 a apărut o știre conform căreia 7 locomotive ar fi fost vândute la prețuri de nimic fără ca Statul să-și exercite dreptul de preemțiune. Sau Statul a renunțat de bunăvoie la acest drept? Situația încă este neclară.

De pe internet am aflat și că 2 dintre locomotive (140.117 și 230.224) ar fi încă funcționale, dar la cum am văzut situația la fața locului nu văd cum vreun exponat ar mai putea pleca din loc. Poate doar dacă aceste 2 locomotive nu ar fi expuse pentru turiști ci ar fi ținute în depou, la adăpost de intemperii. Adevărul este că, noi personal, nu am identificat aceste 2 locomotive.

Muzeul locomotivelor cu aburi din Sibiu este un muzeu în aer liber cu acces gratuit pe baza actului de identitate prezentat la poartă. Muzeul este deschis zilnic în intervalul orar 09:00 – 15:00.

Din păcate mulți turiști români nici nu știu de acest muzeu al locomotivelor. Noi am vizitat muzeul în septembrie 2022 și în afară de noi nu mai era nimeni. La plecare a mai venit un turist. Australian. A venit omul special pentru acest muzeu 🥰.

Ar fi un obiectiv extraordinar dacă autoritățile s-ar ocupa de muzeu, dar, ca de obicei, responsabilitatea este pasată de la unul la altul în timp ce rugina distruge acest tezaur al transportului feroviar.

O vizită la acest muzeu este obligatorie dacă ești prin Sibiu 😀. Dacă nu ești, fă-ți drum. Eu zic că merită 🤗.