Tinovul Mohoș (magh: Mohos tőzegláp) reprezintă una dintre cele mai importante rezervații botanice ale României și este situat la altitudinea de 1050m, într-unul din craterele gemene ale Masivului Ciomatu Mare din Masivul vulcanic Puciosu (jud. Harghita).

Tinovul Mohoș a fost declarat zonă protejată în decembrie 1980 (Rezervaţia botanică “Tinovul Mohoş” cod 2.487). Această arie protejată face parte din Situl de Importanţă Comunitară ROSCI0248 Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana cu o suprafață de 440 ha și care este la rândul său parte integrantă a reţelei de Situri NATURA 2000 din România. În anul 2000, aici s-a construit primul traseu suspendat (punte-podeț din lemn) din România.

Tinovul Mohoș s-a format în urma unei erupții vulcanice a Masivului Ciomatu (Ciomadu). Prima erupție a Vulcanului Ciomatu a avut loc acum aproximativ 35.000 de ani când a erupt craterul în care în prezent se află Tinovul Mohoș. În urma erupției, în crater s-a format un lac vulcanic. Bineînțeles că lacul s-a format la câteva mii de ani după erupție pentru că un crater nu se umple instantaneu cu apă. A urmat apoi o a doua erupție, de această dată prin al doilea crater al vulcanului și anume craterul cu Lacul Sf. Ana. Această a doua erupție ar fi avut loc acum aproximativ 32.000 de ani (alte surse afirmă și 10.500 de ani sau 9.800 de ani). În urma celei de-a doua erupții a Vulcanului Ciomatu, cenușa vulcanică a ajuns în “Lacul cu Mușchi” (=Tinovul Mohoș) colmatându-l și favorizând dezvoltarea mușchiului de turbă.

Suprafața lacului tinovului este de 80ha comparativ cu doar cele 20ha ale Lacului Sfânta Ana. Adâncimea acestui lac este de aproximativ 30m, iar grosimea stratului de turbă este variabilă între 10-20m ceea ce face ca turbăria să fie unică în Europa. Această grosime a stratului de turbă a condus la încercarea valorizării turbei prin desecarea lacului în anul 1908. În anul 1930 au avut loc defrișări ale pădurilor limitrofe, urmate, după anul 1944, de desecări masive (se poate observa șanțul ce înconjoară turbăria și peste care se trece la intrarea și ieșirea din aceasta). Desecările au avut ca scop și protejarea turmelor de vaci aflate la păscut în zonă. Aceste lucrări au dus la scăderea nivelului apei din turbărie, dar nu suficient pentru exploatarea turbei. Din fericire, autoritățile au renunțat la a mai distruge această minunăție a naturii.

Tinovul Mohoș este o mlaștină oligotrofă, adică are un conținut scăzut de substanțe minerale și nutritive. Acest lucru, în concordanță cu pH-ul acid al apei (3,8-4,1), fac imposibilă existența viețuitoarelor în lac. Suprafața lacului este în mare parte acoperită de covorul de turbă. Procesul de formare a turbei este în continuă desfășurare astfel că suprafața luciului de apă este în continuă scădere. În prezent mai sunt prezente 13 ochiuri de apă (unele surse spun 17), dintre care doar 2 sunt vizitabile. La mijlocul secolului al XIX-lea, scriitorul Jókai Mór consemnează prezența a 200-300 de ochiuri de apă de diferite dimensiuni. Mie personal mi se pare un număr exagerat. Istvánffy Gyula consemnează în anul 1894 prezența a 29 de suprafețe deschise de apă, iar Emil Pop consemnează în anul 1960 prezența a doar 13 suprafețe deschise de apă.

“Lacul cu Mușchi” este în prezent afectat de pârâul Vereș care îl drenează în partea sa estică. Încă nu s-a găsit o soluție de stopare a eroziunii realizate de pârâu.

Flora

La nivelul sitului ROSCI0248 Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana sunt conservate 7 habitate de interes comunitar: Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin 0,1%; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)2%; Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante nefixate de substrat 10 %; Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) 10 %; Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea) 10 %; Turbării active 15 %; Turbării cu vegetaţie forestieră 50 %.

Temperatura medie anuală a turbăriei este de 6-7°C ceea ce a favorizat supraviețuirea unor specii de plante rămase din era glaciară (denumite relicve glaciare) și anume: bumbăcarița (sau bumbăcărița), roua cerului, ruginarea (sau rozmarinul de tundră), afinele de tundră (răchițele).

Zona de lagg a mlaștinii (centura mlăștinoasă ce înconjoară o turbărie) adăpostește specii de pin (Pinus silvestris ssp. Turfosa – specia atacată de dăunători), mesteacăn pufos (Betula pubescens) și mesteacăn pitic (Betula nana). Pinii întâlniți sunt piperniciți datorită substratului gros de turbă, înălțimea lor fiind invers proporțională cu grosimea turbei. Deci, vârsta pinilor piperniciți dinspre centrul turbăriei poate fi identică cu a celor de la marginea acesteia.

În zona centrală a tinovului se întâlnesc bumbăcarița (Eriophorum vaginatum – plantă specifică tinovurilor și mlaștinilor cu soluri sărace în nutrienți), Scheuchzeria palustris (plantă aflată pe Lista Roșie Națională ca plantă protejată; din păcate abia acasă am văzut că nu mi-a ieșit poza clar) și diverse specii de rogoz (Carex curta, Carex echinata, Carex elongata, Carex limosa, Carex nigra, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex vesicaria).

Alte specii de plante întâlnite sunt: afinul negru (Vaccinium myrtillus L.), răchițelele (Vaccinium oxycoccos – plantă aflată pe Lista Roșie Națională), ruginarea (Andromeda Polifolia – plantă aflată pe Lista Roșie Națională), vuietoarea (Empetrum nigrum), merișoarele (Vaccinium vitis-idaea), steluța (Stellaria longifolia – specie vulnerabilă), roua cerului (Drosera rotundifolia – plantă carnivoră aflată pe Lista Roșie Națională ca plantă rară și Drosera obovata – plantă carnivoră aflată pe Lista Roșie Națională ca plantă periclitată), mușchiul de mlaștină (Sphagnum Angustifolium și alte subspecii de Sphagnum), zburătoarea (Chamaenerion angustifolium). trestia (Calamagrostis stricta), trifoiul (Trifolium campestre), salcia aurie (Salix aurita), șuvara (Molinia caerulea), liliacul broaștei (Menyanthes trifoliata), curechiul de munte (Ligularia sibirica) – plantă de interes comunitar, iarba neagră (Calluna vulgaris), palma strigoiului (Potentilla palustris), gălbenușele (Lysimachia thyrsiflora), Sparganium minimum, sânzienele de baltă (Galium palustre), zburătoare de mlaștină (Epilobium palustre) și diverse specii de ciuperci (flocoșelul albastru – Hydnellum suaveolens, Russula decolorans, iasca boreală – Climacocystis borealis, gheba purpurie – Phaeocollybia christinae, cortinaria brun-roșcată – Cortinarius semisanguineus, bălușca molidului – Gomphidius glutinosus, lăptarul de mesteacăn – Lactarius turpis etc.).

Fauna

Fauna întâlnită este și ea foarte variată cu specii de amfibieni vulnerabile la nivel național (salamandra pătată – Salamandra salamandra, tritonul cu creastă – Triturus cristatus, izvorașul cu burtă galbenă – Bombina variegata, tritonul carpatic – Triturus montandoni, broasca roșie de munte – Rana temporaria), reptile (șopârla de munte – Zootoca vivipara, șopârla de câmp – Lacerta agilis), păsări (mierla gulerată – Turdus torquatus, codobatura de munte – Motacilla cinerea, codobatura albă – Motacilla alba, cinteza – Fringilla coelebs, ciocănitoarea neagră – Dryocopus martius, rața sulițar – Anas acuta), insecte (ploșnița de apă – Notonecta Glauca, libelule – Libellula depressa), diverse specii de arahnide unele foarte rare sau otrăvitoare (păianjenul-lup – Pirata hygrophilus, Coelotes inermis etc.), mamifere (ursul brun – Ursus arctos).

Se întâlnesc și multe specii de lepidoptere: molia portocalie – Triodia sylvina, molia șoim –Sphinx ligustri, molia fantomă – Hepialus humuli, fluturele albastru comun – Polyommatus icarus, fluturele cu litera C – Polygonia c-album, fluturele umbră și lumină – Pararge aegeria, fustița albă – Nymphalis antiopa, marmoratul comun – Melitaea athalia, fluturele tablă de șah –Melanargia galathea, ochiul boului – Maniola jurtina, fluturașul cenușiu al măcrișului – Lycaena tityrus, fluturele nobil al caprifoiului – Limenitis camilla, albilița fragilă – Leptidea sinapis, căposul negru – Erynnis tages, negriciosul de primăvară – Erebia medusa, albăstrelul pitic – Cupido minimus, gălbiorul comun – Colias hyale, gălbiorul migrator – Colias croceus, codița verde –Callophrys rubi, mantia împăratului – Argynnis paphia, hornarul – Aphantopus hyperantus, irizantul mare – Apatura iris, aurora de primăvară – Anthocharis cardamines.

La Tinovul Mohoș se ajunge ușor cu ajutorul lui GoogleMaps. Chiar dacă setezi pin-ul pe lacul Sfânta Ana sau pe Tinovul Mohoș poți ajunge cu mașina doar până la parcarea amenajată situată la aproximatix 1400m de lac și 300m de tinov. Taxa de parcare este de 40lei/3ore (în 2022), taxă în care este inclus biletul de acces la zona Lacului Sfânta Ana si biletul de acces cu ghid la Tinovul Mohoș. Dacă depășești aceste 3 ore se percepe o extra taxă de 2lei la fiecare 30 de minute. Tinovul Mohoș poate fi vizitat doar cu ghid.

Dacă ajungi și treci de barieră și îți dai seama că n-ai timp să vizitezi, nu mai ai chef sau ești îmbrăcat neadecvat, ai 10 minute să te răzgândești fără să plătești nimic. Nouă ni s-a întâmplat asta în data de 10 iulie când am ajuns, am parcat, am ieșit din mașină, ne-am dat seama că dacă am fi rămas am fi bolit 2 săptămâni, ne-am urcat în mașină și am plecat. Afară era extrem de frig chiar și pentru luna iulie. Era de geacă și nu doar de pantaloni lungi și bluză cum aveam noi.

Se poate ajunge la tinov și lac și pe jos din localitățile apropiate, dar sincer nu aș recomanda așa ceva pentru că sunt șanse foarte mari să dai nas în nas cu ursul. Eu am mai vizitat Lacul Sfânta Ana în 2012 cu o prietenă și cu Victor în 2018 și nu ne-am întâlnit cu nici un urs. Acum, în 2022, am venit de 2 ori la Sfânta Ana și de 2 ori am dat de urs, noroc că eram în mașină. Asta și din cauză că turiștii hrănesc urșii din “milă” uitând (sau ignorând cu bună știință) că sunt animale sălbatice și că au destulă mâncare în pădure.

Prima dată când am auzit de Tinovul Mohoș a fost în anul 2012 când am ajuns în zonă cu o prietenă. Din păcate, timpul nu ne-a permis să vizităm tinovul la momentul respectiv așa că l-am trecut pe lista de “to see”. În anul 2018 am ajuns cu Victor în zona lacului Sfânta Ana. Din păcate iar a fost cu ghinion deoarece a venit o furtună și a trebuit să plecăm repede. A urmat o a treia tentativă în 10 iulie 2022 când am ajuns în parcare, ne-am dat jos din mașină și am decis să plecăm fiind mult prea frig afară. În sfârșit în 17 iulie 2022 am ajuns să vizitez Tinovul Mohoș 😍 fixată fiind să văd singura plantă carnivoră de la noi din țară: Roua cerului. De aceea am și ales luna iulie pentru vizită: este perioada în care înflorește Roua cerului. Nici nu aveam idee ce minunății aveam să văd pe lângă micuța plantă roșiatică.

Am parcat mașina, ne-am echipat de drumeție (deși adevărul e că traseul se poate face și în șlapi dacă te descurci să sari pe bușteni cu ei) și am pornit spre intrarea în rezervația naturală. Cât am așteptat începerea turului (care se face la fiecare oră de la 10:00-18:00 în timpul verii) am tras cu ochiul peste gard la începutul traseului prin rezervație. Văzând că tururile sunt ghidate am fost puțin dezamăgită eu dorind să vizitez în ritmul meu și să mă opresc de câte ori am chef sa fotografiez ceva. Când am văzut ce este dincolo de gard am înțeles de ce este necesar un ghid: turiștii efectiv ar distruge minunăția asta dacă ar fi lăsați de capul lor (și așa am avut o altercația cu un “deștept” d-ăsta, dar voi povesti la momentul respectiv).

În sfârșit vin 2 ghizi: un domn pentru turul în limba română și o doamnă pentru turul în limba maghiară. Cele două tururi pleacă la o diferență de 10 minute unul de celălalt pentru ca explicațiile în cele două limbi să nu se suprapună.

Cum am început să pășesc pe poteca de lemn mi-am dat seama că va vizita va fii deosebită 😍. După câțiva metri prin pădure ieșim la lumină. Vedem o mulțime de pini uscați și bumbăcarițe.

Pinii uscați (Pinus sylvestris) sunt rezultatul atacului insectelor de scoarță din anul 2012. Seceta din anii 2013-2014 a dus la înmulțirea insectelor de scoarță. Într-o primă fază, copacii au fost atacați de insectele de scoarță la vârf cum ar fi: Ips acuminatus (gândacul mic de scoarţă al vârfului de pin), Ips sexdentatus (gândacul de scoarță al pinului cu 6 dinți), Blastophagus piniperda (gândacul mare de scoarţă al pinului), Pityogenes bidentatus (gândacul de scoarță al pinului cu 2 dinți), Pissodes notatus (trombarul cafeniu al pinului). Aceste insecte găuresc scoarța copacilor pentru a-și depune ouăle. În cea de-a doua fază a atacului dăunătorilor, copacii au fost afectați de insectele xilofage cum ar fi: Callidium violaceum (croitorul pinului și al laricelui), Criocephalus rusticus (croitorul pinului), Tetropium castaneum (croitorul mic al scoarței de molid), Trypodendron lineatum (cariul lemnului de rășinoase). Insectele xilofage pătrund în scoarță și distrug complet copacii.

Imediat ajungem la primul ochi de apă dintre cele 2 vizitabile. În timp ce ghidul ne prezintă cum s-a format tinovul, eu mă las absorbită de peisaj 😍. Un lac negru ce reflectă fidel cerul și parcă te cheamă în adâncuri. Nici nu știu din ce unghi să mai fotografiez în încercarea de a imortaliza peisajele ce îmi încântă ochii 🥰. Locul este fermecător chiar dacă mulți pini sunt uscați.

Ni se prezintă și plantele rare ce se găsesc pe suprafața rezervației naturale. Printre ele și Roua cerului, planta pentru care am venit special la Tinovul Mohoș. Sincer, mă așteptam să fie mai mare 😅. La cât era de mică, dacă nu ne-o arăta ghidul aș fi trecut pe lângă ea fără să îi acord vreo atenție 😅.

Mi-a plăcut foarte mult planta aceasta mică cu mucilagiul ei sub formă de picături de rouă 😍.

Dacă până la acest ochi de apă s-a mers pe o potecă de lemn, de aici începe distracția. Serios vorbesc 😃. De aici se sare din buștean în buștean până la cel de-al doilea ochi de apă. Eh… se poate și păși frumos, dar unde mai e distracția? 😏 Ruxy s-a distrat maxim. Eu am fost mai tolomacă și am probat mușchiul de baltă cu gheata 😣. Cică pe acești bușteni circulă și urșii când vin în tinov pentru fructe.

La al doilea ochi de apă ghidul ne-a povestit despre adâncimea lacului și despre proprietățile mușchiului de baltă de a absorbi o cantitate foarte mare de apă. Chiar ne-a arătat la un moment dat cât de spongios este mușchiul și cât de periculos ar fi să calci pe lângă traseu exact într-un loc de grosime mică a stratului de turbă. Acest al doilea lac este cel mai mare și are 22m adâncime. Ni s-a spus că mai sunt vizibile 17 ochiuri de apă conectate pe sub stratul de turbă și că dacă sărim pe puntea de lângă lac vom face valuri. Toți turiștii, inclusiv eu, ne-am uitat cruciș la ghid crezând că glumește. Victor, care gândește un pic mai “outside the box”, a ascultat și a început să sară 😆. Când am văzut că nu picăm în baltă, au mai început și alți vizitatori să sară, dar nu cu așa mult spor ca Victor 😆. Chiar am făcut valuri 😆.

După ce am făcut valuri 🙃, am țopăit pe bușteni spre interiorul pădurii de mesteceni unde aveam în sfârșit să ne așezăm pe bănci și să ne odihnim. Am putut sta pe sol aici, la umbra copacilor, dar asta nu înseamnă că turba lipsește. Și aici, în timpul ploilor, solul se transformă într-o adevărată mlaștină.

În încheiere, ghidul ne spune că el este convins că vom reveni la tinov.

Pășind peste podeț, ne încheiem vizita la Tinovul Mohoș și pornim pe drumul forestier înapoi spre parcare. Întoarcerea s-a făcut în chiuiturile Ruxandrei și alergatul după fluturi, dar stând aproape de grup deoarece ghidul avea spray cu piper pentru urși 😅.

Șiiiiii…. ghidul a avut dreptate 😅. Am revenit la Tinovul Mohoș 🤣. După ce am ajuns iar la punctul de intrare în rezervație ne-am decis să o mai vizităm o dată 😆. Acum nu am mai stat să auzim explicațiile ghidului ci am stat la urmă și ne-am bucurat de peisaj. Am făcut o grămadă de poze și la flori și la lac și la traseu 😍😍😍.

La această a două vizită a fost un moment care m-a enervat la culme. Cât am așteptat să pornească următorul grup de vizitatori am văzut o familie cu bebe în cărucior. Știind ce fel de traseu urmează, am zis să îi avertizăm fie să nu ia și căruciorul cu ei fie să renunțe la vizită. Au decis să viziteze cu bebelul în brațe și să lase căruciorul la poartă. În interiorul rezervației, la un moment dat eu am rămas destul de mult în urmă că m-am luat cu fotografiatul și nu vroiam să îmi apară și alți oameni în peisaj. Când am văzut că mă ajunge din urmă grupul de etnie maghiară am mărit pasul să ajung la grupul meu. Și ce văd? Exact bărbatul pe care îl înștiințasem că nu ar putea căra căruciorul cu el și cu un prieten de al lui care își umpleau cu foarte mare spor buzunarele cu merișoare 😠. M-am luat de ei și le-am atras atenția că sunt nesimțiți, că este rezervație naturală și mi-au mai și răspuns cu foarte mare dezinvoltură că nu au văzut că scrie așa ceva (deși e semn mare cât China la intrare) și că ce dacă e rezervație? Că dacă nu sunt culese se vor irosi. Asta în timp ce continuau să își umple buzunarele și eu mă uitam la ei. Nu m-am obosit să le răspund că nu se irosesc. Acele merișoare au rolul lor în ecosistemul tinovului: să fie mâncate de urși sau să ajungă în stratul de turbă. Abia când i-am amenințat că anunț ghidul și autoritățile s-au sinchisit să se oprească, deși am vaga impresie că s-au oprit de fapt pentru că nu mai aveau loc în buzunare. Când dau de specimene d-astea stau și mă întreb dacă fac bine ce fac promovând anumite obiective fabuloase ale țării noastre 😔. Am anunțat ghidul, dar oamenii ăia se făcuseră dispăruți deja.

Anyways, la plecare, dacă ești atent pe unde calci, poți găsi și ceva sticlă vulcanică (obsidian) 😉. Obsidianul se formează atunci când lava vâscoasă se răcește rapid și are în general culoarea neagră.

După vizita la tinov, am coborât și lângă Lacul Sfânta Ana. Pe lângă tinov, Lacul Sfânta Ana este… un lac și atât 😅.

Pe drum spre casă ne-am aprovizionat cu apă minerală de la un izvor de la ieșirea din Băile Balvanyos spre Târgu Secuiesc 😍.

Dacă ajungeți în zonă trebuie neapărat să vizitați Tinovul Mohoș 😍. Și neapărat înaintea Lacului Sfânta Ana pentru că dacă nu mai ajungeți lângă lac nu e așa mare pierdere 😁. E doar un lac, pe când tinovul parcă este…. magic. Și nu uitați că este rezervație naturală deci plecați doar cu poze și amintiri și nu cu fructe prin buzunare sau alte lucruri.