Lacul Sfânta Ana (magh: Szent Anna-tó) este singurul lac vulcanic al României (dacă excludem Tinovul Mohoș) situat în craterul stins al Masivului Ciomatu Mare din Masivul vulcanic Puciosu (jud. Harghita).

Lacul Sfânta Ana a fost declarată rezervație naturală în anul 1995 (Rezervaţia mixtă “Lacul Sfânta Ana” cod 2.486). Această arie protejată face parte din Situl de Importanţă Comunitară ROSCI0248 Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana cu o suprafață de 440 ha și care este la rândul său parte integrantă a reţelei de Situri NATURA 2000 din România.

Prima erupție a Vulcanului Ciomatu a avut loc acum aproximativ 35.000 de ani când a erupt craterul în care în prezent se află Tinovul Mohoș. În urma erupției, în crater s-a format un lac vulcanic. A urmat apoi o a doua erupție, de această dată prin al doilea crater al vulcanului și anume craterul cu Lacul Sf. Ana. Această a doua erupție ar fi avut loc acum aproximativ 32.000 de ani (alte surse afirmă și 10.500 de ani sau 9.800 de ani). În urma celei de-a doua erupții a Vulcanului Ciomatu, cel de-al doilea crater al său a început să se umple cu apă de la precipitații și de la topirea zăpezii de pe panta craterului formând Lacul Sfânta Ana de astăzi. Există dovezi din 2019 cum că Vulcanul Ciomatu nu ar fi tocmai stins, sub Lacul Sfânta Ana existând un rezervor de magmă.

Lacul vulcanic este situat la altitudinea de 946m, are o suprafață de 19,3 ha (profesorul Gelei József consemna în 1909 o suprafață de 21,3 ha) și o circumferință de 1617m (1749 m în anul 1909). În anul 1867 Balázs Orbán ar fi măsurat adâncimea de 12,5m a lacului cu ajutorul unui buștean. Nefiind o metodă foarte precisă, se poate presupune că lacul ar fi fost mai adânc de atât. În anul 1909 are loc prima măsurătoare profesionistă a lacului, iar József Gelei descoperă o adâncime de 8,3m. În 1971, Csaba Jánosi măsoară adâncimea lacului ca fiind 7,2m, iar studenții facultății de geografie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca măsoară în anul 1999 adâncimea de 6,3m și în anul 2000 adâncimea de 5,5m. Deci, adâncimea Lacului Sfânta Ana este considerată ca fiind variabilă, între 6-6,3m, depinzând de perioadele de dezgheț și secetă. Adâncimea lacului, corelată cu faptul că rata de evaporare estimată (500mm/an) este mai mică decât suma precipitațiilor (800-1000 mm/an) și fluxul de scurgere, i-a făcut pe cercetători să presupună existența deversării apelor lacului.

Tot în anul 2000 a fost realizată, cu ajutorul ultrasunetelor, o hartă a grosimii depunerilor de pe fundul lacului observându-se o grosime a acestora ce poate depăși 4m în zonele cele mai adânci.

Datorită identificării în apele lacului a diferite materii provenite din loțiuni de plajă, șampoane etc., începând cu anul 2018 scăldatul în lac a fost interzis în încercarea de a salva de la distrugere acest obiectiv unic în România.

Flora

La nivelul sitului ROSCI0248 Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana sunt conservate 7 habitate de interes comunitar: Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin 0,1%; Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)2%; Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării oscilante nefixate de substrat 10 %; Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) 10 %; Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea) 10 %; Turbării active 15 %; Turbării cu vegetaţie forestieră 50 %.

Flora rezervației naturale Lacul Sfânta Ana este caracteristică etajului pădurilor mixte din zona temperat-continentală. Pe malul lacului este predominant molidul (Picea abies), iar atât pantele superioare ale craterului cât și pantele estice și sudice sunt acoperite de păduri de fag (Fagus sylvatica). Mai este întâlnit bradul (Abies alba), pinul (Pinus silvestris) și mesteacănul (Betula pendula).

Alte specii de plante întâlnite sunt: salcia aurie (Salix aurita), mesteacănul pufos (Betula pubescens), curechiul de munte (Ligularia sibirica) – plantă de interes comunitar, rozmarinul de baltă (Andromeda polifolia), iarba neagră (Calluna vulgaris), diverse specii de rogoz (Carex curta, Carex echinata, Carex elongata, Carex limosa, Carex nigra, Carex pauciflora, Carex rostrata, Carex vesicaria), diverse specii de ciuperci (flocoșelul albastru – Hydnellum suaveolens, Russula decolorans, iasca boreală – Climacocystis borealis, gheba purpurie – Phaeocollybia christinae, cortinaria brun-roșcată – Cortinarius semisanguineus, bălușca molidului – Gomphidius glutinosus, lăptarul de mesteacăn – Lactarius turpis etc.).

Fauna

Fauna întâlnită este și ea foarte variată cu specii de amfibieni vulnerabile la nivel național (tritonul cu creastă – Triturus cristatus, izvorașul cu burtă galbenă – Bombina variegata, tritonul carpatic – Triturus montandoni, broasca roșie de munte – Rana temporaria), reptile (năpârca de apă – Tropidonotus natrix), păsări (mierla gulerată – Turdus torquatus, codobatura de munte – Motacilla cinerea, codobatura albă – Motacilla alba, cinteza – Fringilla coelebs, ciocănitoarea neagră – Dryocopus martius, rața sulițar – Anas acuta), insecte (ploșnița de apă – Notonecta Glauca, libelule – Libellula depressa), mamifere (ursul brun – Ursus arctos).

Se întâlnesc și multe specii de lepidoptere: molia portocalie – Triodia sylvina, molia șoim – Sphinx ligustri, molia fantomă – Hepialus humuli, fluturele albastru comun – Polyommatus icarus, fluturele cu litera C – Polygonia c-album, fluturele umbră și lumină – Pararge aegeria, fustița albă – Nymphalis antiopa, marmoratul comun – Melitaea athalia, fluturele tablă de șah – Melanargia galathea, ochiul boului – Maniola jurtina, fluturașul cenușiu al măcrișului – Lycaena tityrus, fluturele nobil al caprifoiului – Limenitis camilla, albilița fragilă – Leptidea sinapis, căposul negru – Erynnis tages, negriciosul de primăvară – Erebia medusa, albăstrelul pitic – Cupido minimus, gălbiorul comun – Colias hyale, gălbiorul migrator – Colias croceus, codița verde – Callophrys rubi, mantia împăratului – Argynnis paphia, hornarul – Aphantopus hyperantus, irizantul mare – Apatura iris, aurora de primăvară – Anthocharis cardamines.

La Sfânta Ana se ajunge ușor cu ajutorul lui GoogleMaps. Chiar dacă setezi pin-ul pe lac sau pe Tinovul Mohoș poți ajunge cu mașina doar până la parcarea amenajată situată la aproximatix 1400m de lac și 300m de Tinovul Mohoș (la vizitele mele anterioare se putea coborâ cu mașina până la baza lacului). Taxa de parcare este de 40lei/3ore (în 2022), taxă în care este inclus biletul de acces la zona Lacului Sfânta Ana si biletul de acces cu ghid la Tinovul Mohoș. Dacă depășești aceste 3 ore se percepe o extra taxă de 2lei la fiecare 30 de minute. Noi am depășit cu brio, dar asta pentru că am vizitat Tinovul Mohoș de 2 ori 🙃 pentru că așa mult ne-a plăcut și pentru că am fost cu Ruxy deci picioare mici = pași mici.

Dacă ajungi și treci de barieră și îți dai seama că n-ai timp să vizitezi, nu mai ai chef sau ești îmbrăcat neadecvat, ai 10 minute să te răzgândești fără să plătești nimic. Nouă ni s-a întâmplat asta în data de 10 iulie când am ajuns, am parcat, am ieșit din mașină, ne-am dat seama că dacă am fi rămas am fi bolit 2 săptămâni, ne-am urcat în mașină și am plecat. Afară era extrem de frig chiar și pentru luna iulie. Era de geacă și nu doar de pantaloni lungi și bluză cum aveam noi.

Se poate ajunge la tinov și lac și pe jos din localitățile apropiate, dar sincer nu aș recomanda așa ceva pentru că sunt șanse foarte mari să dai nas în nas cu ursul. Eu am mai vizitat Lacul Sfânta Ana în 2012 cu o prietenă și cu Victor în 2018 și nu ne-am întâlnit cu nici un urs. Acum, în 2022, am venit de 2 ori la Sfânta Ana și de 2 ori am dat de urs, noroc că eram în mașină. Asta și din cauză că turiștii hrănesc urșii din “milă” uitând (sau ignorând cu bună știință) că sunt animale sălbatice și că au destulă mâncare în pădure.

Din parcare până la malul lacului există 2 trasee: unul prin pădure și nu prea frecventat și unul pe drumul asfaltat. Coborârea până lângă lac noi am făcut-o prin pădure. Ni s-a părut că acest traseu este mai lung decât cel asfaltat, dar mai frumos. La plecare am decis să urmăm drumul asfaltat și pentru că era foarte populat și nu am vrut să ne riscăm să dăm de urs prin pădure și pentru că Ruxy era obosită și pe asfalt este mai ușor decât prin pădure.

Traseul prin pădure este nou amenajat și este extraordinar de frumos 🥰. Traseul pornește din prima curbă a drumului asfaltat și este marcat cu cruce albastră.

La aproximativ 1/3 din traseu se formează un punct de belvedere asupra lacului. Este foarte interesant de observat cât au crescut brazii în timp, lăsând să se vadă din ce în ce mai puțin din lac 😊 și cum s-a schimbat culoarea lacului în timp (de la albastru spre verde).

Dacă nu ai nimerit începutul traseului sau ai uitat (ca noi 😛) de punctul de belvedere, să știi că poți ajunge la el și din drumul asfaltat. La jumătatea distanței parcare-lac, este semnalizat pe unde să o iei spre belvedere deci poți să urci pe drumul de întoarcere la mașină ca să privești lacul de la depărtare.

Noi am coborât pe asfalt până la locul de unde începe traseul spre belvedere, am urcat la belvedere și am coborât iar la asfalt 🤣 efort ce puteam să îl evităm dacă am fi coborât de la început prin pădure.

Din locul unde pornește traseul spre belvedere se continuă mai departe spre lac prin pădure printr-un peisaj mirific 😍. Am fost doar noi pe traseu așa că ne-am putut bucura de liniște.

Acest traseu prin pădure ajunge la Capela Sfânta Ana (magh: Szent Anna-kápolna). Există ceva informații despre capela romano-catolică sub o frumoasă poartă secuiască de la 2012.

Capela Sfânta Ana apare prima dată menționată în anul 1349 și era cel mai probabil realizată din lemn. Această capelă a fost distrusă de invaziile tătarilor și turcilor. În 1562 apare o menționare a reconstrucției capelei, de această dată din piatră și în 1764 este menționată o altă reconstrucție a acesteia. Demolată în primul război mondial, capela este reconstruită în 1927, iar pe parcursul anilor suferă numeroase renovări.

Există un traseu circular ce înconjoară lacul, dar noi nu l-am urmat. Am preferat să stăm ca Ruxy să construiască un castel de nisip, să privim libelulele cât palma de mari, fluturașii și ocazionalii peștișori (care nu au de fapt ce căuta în lac și cel mai probabil au fost aduși de oameni în vederea pescuitului fără a le păsa că astfel distrug mediul lacului). Există și opțiunea să te plimbi cu barca cu vâsle pe lac, dar când am văzut ce coadă era am lăsat-o baltă 😅.

După ce ne-am relaxat aproape o oră, ne-am luat la revedere de la frumosul lac vulcanic și am pornit spre mașină.

Și traseul pe asfalt are farmecul său 😊. Trebuie doar să te uiți în jurul tău 😊.

Pentru copiii sub 5 ani, femei gravide, oameni vârstnici sau cu dizabilități, există și un microbuz din parcare până la malul lacului și retur.

Ca despre aproape fiecare obiectiv din țara noastră și despre Lacul Sfânta Ana există legende. O primă legendă vorbește despre o tânără, pe nume Ana, ce urma să se căsătorească cu un tânăr obligată fiind de părinții ei. Nedorind acest lucru, fata fuge în noaptea nunții și se aruncă în lacul ce astăzi îi poartă numele, trupul ei fiind pierdut pe vecie. A doua legendă vorbește despre 2 frați ce stăpâneau fiecare câte o cetate: unul pe Vârful Puciosul, iar celălalt pe locul lacului de astăzi. Primul frate a etalat într-o zi o superbă caleașcă, fapt ce a stârnit invidia celui de al doilea frate care a pariat că a doua zi el va veni cu o caleașcă și mai impunătoare. A doua zi, tiranul înhamă la o caleașcă 8 fete considerate a fi cele mai frumoase din regiune. Cum fetele nu au putut trage caleașca, stăpânul începe să le biciuiască. Nedreptatea suferită o face pe una dintre tinere, pe nume Ana, să îl blesteme pe bărbat. Blestemul s-a împlinit chiar în aceeași seară, când o furtună groaznică scufundă castelul și pe stăpânul său în flăcări. În locul castelului, s-a format un lac albastru și liniștit denumit după cea care a aruncat blestemul.

Lacul Sfânta Ana este deschis publicului între orele 09:00-19:00 (cu ultima intrare la 18:30) pe perioada verii și între orele 10:00-18:00 (cu ultima intrare la 17:30) pe perioada iernii.

În apropiere mai poți vizita Tinovul Mohoș, Cetatea Bálványos, Tinovul Buffogo, Peștera Sulfuroasă (este contraindicat să mergeți singuri sau cu copii), Apor Bástya și Piatra Șoimilor. De asemenea poți opri la izvoarele de apă minerală să iei pentru acasă niște bidoane pline cu apă 😄.