Biserica fortificată Bod (germ: Brenndorf = satul ars, magh: Botfalu) a fost construită la 1310 (an gravat pe turnul clopotniței) ca bazilică romanică ce purta hramul Sfântului Nicolae.

Datorită faptului că Bodul este situat la granița de nord a Țării Bârsei, biserica a fost expusă nenumăratelor invazii ale populațiilor migratoare suferind de-a lungul timpului numeroase stricăciuni. Pe lângă stricăciunile invadatorilor, biserica este grav afectată de-a lungul timpului și de cutremure, incendii și inundații.

Invaziile tătarilor (mongolilor) din 1241-1242, 1278, 1284-1285 au afectat grav biserica Bod. Până în anul 1310 sașii au reconstruit bazilica romanică cu clopotniță. Au urmat invaziile tătarilor din 1335, 1344 și 1345 ce și-au lăsat amprenta asupra comunității din Bod și a bisericii.

La 9 noiembrie 1390 are loc prima mențiune documentară a bisericii de la Bod.

Începând cu 1418 încep invaziile turcești în Țara Bârsei.

În 1456 biserica Bod este grav afectată de un incendiu care se presupune că a fost provocat de oștile lui Vlad Țepeș în incursiunile sale în Țara Bârsei. Lucrările de refacere ale bisericii se încheie 21 de ani mai târziu, în 1477.

Distrugerile succesive datorate invaziilor turcești (1420, 1421, 1432, 1436, 1438, 1442, 1444 și 1491) au condus, în jurul anului 1500, la începerea fortificării bisericilor catolice săsești din Țara Bârsei. La Bod se vor ridica ziduri de împrejmuire cu 3 turnuri ce aveau acoperiș în pantă, un bastion și un gang de intrare cu acoperiș în 2 ape.

În 1541, Petru Rareș, împreună cu o armată turcească, își stabilește sediul la Bod și atacă întreaga zonă ca pedeapsă a refuzului sașilor de a recunoaște numirea fiului lui Ioan Zápolya ca și conducător al Transilvaniei.

Biserica Bod va fi afectată de 6 incendii începând cu secolul al XVII-lea: în 1600 de trupele lui Mihai Viteazul, în 1611 de Radu Șerban, în 1612, 1658, 1679, 1686).

În 1710 biserica este renovată, iar 80 de ani mai târziu, în 1790, turnul clopotniță se prăbușește în urma unui cutremur. Prăbușirea turnului duce la distrugerea celor 3 clopote: clopotul mare și clopotul mic datate la 1480 și clopotul mijlociu datat la 1511. Din turn va rămâne în picioare doar portalul romanic și zidul primului etaj. În 1799 turnul cloponiță a fost reconstruit în forma sa actuală.

În anul 1802 are loc un nou cutremur puternic ce duce la prăbușirea întregii biserici (de la clopotniță până la cor, inclusiv grilajul acoperișului, bolta și cei doi pereți laterali), a casei parohiale și a zidurilor de apărare. Apar fisuri în partea inferioară a turnului clopotniță, dar etajele 3 și 4 rămând neafectate. În 1803 se strâng donații pentru reconstruirea bisericii, lucrările de construcție având loc între 1804-1806. Anul 1806 se găsește înscripționat pe biserică. Noua biserică este construită în stil clasicist ca biserică de tip sală, cu cor și navă, un tavan plat și 2 galerii. Lungimea totală a noii biserici este de 42,8m, lățimea este de 12,5m, iar înălțimea sa atinge 8,52m. Naosul bisericii are o lungime de 24m și o lățime de 12,5m, iar zona corului prezintă o lungime de 11,5m și o lățime de 9,5m. Biserica prezintă 8 portaluri și este luminată prin intermediul a 18 ferestre.

Între 1843-1844 este construită casa parohială. În 1865 sunt îndepărtate resturile prăbușite la cutremurul din 1802 și este demolat bastionul în care s-ar fi aflat o capelă decorată cu picturi murale.

La 1900, prima școală săsească este vândută Municipalității care o va dărâma și va ridica actuala clădire a Primăriei Bod.

În anul 1916, 3 dintre cele 4 clopote ale bisericii sunt rechiziționate pentru fabricarea de armament. În biserică rămâne doar clopotul mijlociu din bronz datat la 1846. Clopotele rechiziționate sunt înlocuite cu 3 clopote noi din oțel realizate de frații Schilling din Apolda, landul Turingia (Germania).

Alte 2 mari cutremure afectează Biserica Bod: cutremurul de la 1940 și cel de la 1977. În urma cutremurului de la 1977, două dintre clopote se prăbușesc, turnul este grav deteriorat și apar fisuri mari la interiorul bisericii întreaga construcție devenind foarte nesigură. Inginerul Erhard Roth elaborează proiectul de remediere a deteriorărilor turnului clopotniță. Acest proiect a presupus introducerea de tiranți metalici.

În turn se găsește și ceasul cu pendul adus de la Viena în 1869 și montat pe latura vestică.

Lucrări de reabilitare a bisericii au avut loc în 2013, 2017, 2019 și se continuă și astăzi.

Intrarea în curtea bisericii, dar și în biserica propriu-zisă se face pe sub o boltă.

Prin deschiderile din partea dreaptă și stângă a acestui hol boltit se ajunge în curtea bisericii. În partea din față a holului boltit se găsește intrarea romanică în biserică, iar arcele romanice par a fi realizate din tuf vulcanic.

Interiorul bisericii este extrem de simplist în comparație cu al altor biserici fortificate vizitate de noi. Imediat după intrare se formează 2 scări pe partea stângă respectiv partea dreaptă. Aceste scări duc la balcoanele bisericii și mai departe în turnul clopotniță. La momentul vizitei noastre (12 iulie 2022) urcarea la balcoane și în turn era interzisă.

După aceste trepte se pot vedea portretele lui Martin Luther pe partea dreaptă și Johannes Honterus pe partea stângă urmate de câte o ușă pe fiecare parte a bisericii ce dă înspre curte.

Urmează pe partea stângă amvonul bisericii evanghelice. Pe partea inferioară a capacului acustic este reprezentat Duhul Sfânt sub formă de porumbel alb, iar pe partea superioară a acestuia se află o statuetă ce îl reprezintă pe Iisus Hristos. Accesul la amvon se face pe niște scări aflate imediat după amvon, pe partea stângă.

Tot pe partea stângă se află și sacristia care însă era în renovări când am vizitat noi biserica.

În anul 1816 este construit altarul în stil clasicist din cărămidă placată cu lemn de către sculptorul Andreas Eisler. Altarul a fost pictat la 1869 de către Carl Dörschlag și îl reprezintă pe Iisus Hristos pe Muntele Măslinilor.

În anul 1429 se presupune că a fost construită prima orgă a bisericii de către Johannes Teutonicus. În spatele altarului, la balcon, se află orga actuală ce datează din anul 1810 și care formează un tot unitar împreună cu altarul. Orga, construită de Johann Thois, are 2 manuale, o pedală și 24 de registre și a fost reparată în anul 1898 de către Karl Einschenk. În anul 1957 orga este electrificată. Din păcate orga este acum într-o stare deplorabilă și nu va fi renovată în viitorul apropiat. Se pare că, datorită prețului enorm de renovare al unei orgi de cel puțin 50.000 de Euro și a faptului că Statul Român nu ajută cu finanțări, s-a decis ca doar orgile aparținând bisericilor evanghelice cu mulți enoriași să fie renovate.

În spatele altarului se găsește și o inscripție în limba germană ce vorbește despre cutremurul de la 1802.

Datorită faptului că orga nu funcționează, slujbele sunt acompaniate de un pian așezat în partea dreaptă a altarului.

Prezbiteriul bisericii evanghelice mai adăpostește și stranele pentru preoți și cristelnița de piatră sub formă de potir. Cristelnița datează din anul 1491 și este cea mai veche cristelniță din Țara Bârsei.

Tot în prezbiteriu se găsește o plăcuță cu numele sașilor căzuți în Primul Război Mondial și o plăcuță ce atestă că anul 1310 este anul construcției bisericii inițiale.

Patru covoare anatolice datate în secolele XVII-XVIII sunt expuse pe pereții Bisericii Evanghelice din Bod.

Biserica fortificată din Bod este mărturie vie a veacurilor și a suferinței oamenilor.

Biserica din Bod poate fi vizitată doar cu programare prealabilă la nr. de telefon: +4 0721 982 431.