Canionul carstic de la Bănița face parte din Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina și se găsește în apropiere de Petroșani, jud. Hunedoara.

Dizolvarea calcarelor de proveniență mezozoică de către râul Bănița și prăbușirea planșeului unei peșteri au dus la formarea reliefului extrem de pitoresc de la baza Dealului Bolii (sau Dealul Cetății). Apele râului au continuat apoi eroziunea calcarelor până au dat cheilor forma de azi. Lungimea Cheilor râului Bănița, afluent de dreapta al Jiului de Est, este de doar 250m, iar înălțimea pereților de stâncă este de aproximativ 15m.

Noi am vizitat Cheile Băniței în 4 august 2019 când am văzut întâmplător ceva poze pe internet și nu mi-a venit să cred că avem așa ceva în România. Era, la momentul respectiv, un obiectiv foarte puțin cunoscut. Am văzut că, începând cu anul 2020, canionul a început să fie destul de vizitat fiind numeroși bloggeri ce au scris despre experiența lor acolo, dar și numeroase review-uri noi pe Google de la turiști ce au ajuns în zonă. Se poate ușor seta GoogleMaps pentru a ajunge la obiectiv, cu mențiunea că strada este blocată de o barieră fiind o proprietate privată acolo. Noi am parcat mașina la benzinăria dezafectată din drumul E79 (TCM-OIL) și am continuat pe jos.

Nefiind nimic amenajat, Cheile Băniței pot fi parcurse doar prin apă, dar cu siguranță se merită experiența. Sincer, nici nu îmi doresc să se amenajeze ceva în zonă, deoarece construirea de poduri doar ar strica peisajul.

Cheile pot fi parcurse vara și doar pe vreme frumoasă pentru ca nivelul apei să fie scăzut. Apa râului mie mi-a venit, la intrarea în chei, până pe la jumătatea gambei ajungând la ieșirea din chei să fie puțin peste genunchi. Eu sunt și destul de mică de înălțime (zic eu) având doar 1,65m. Victor, la cei 1,82m ai lui nici măcar nu și-a udat genunchii. Am avut la noi și papuci de apă pentru a evita surprizele, dar am avut parte de o apă curată și extraordinar de limpede (spre deosebire de alți vizitatori care s-au plâns de gunoaie). Am fost și singurii vizitatori așa că am belit ochii aproape o oră deși am fi putut termina în maxim 30 de minute.

Apa curată cu nisip auriu și pereții extraordinar de frumos sculptați cu numeroase marmite (dex = scobitură formată prin eroziune în albia unui râu), ne-au făcut să rămânem efectiv înmărmuriți. Dacă ajungeți la Cheile Băniței nu uitați, vă rog, să nu lăsați urme ale trecerii voastre pe acolo.

La doar 5 minute de condus se află și Peștera Bolii pe care vă recomand să o vizitați, iar pe Dealul Bolii, la altitudinea de 904m, se găsesc ruinele cetății dacice Bănița, monument UNESCO lăsat în paragină. Noi nu am ajuns și la cetate sfătuiți fiind de domnul de la Peștera Bolii să nu ne avântăm deoarece traseul este unul dificil.