Declarat monument istoric, ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Ghimbav, jud. Brașov, este format din biserică evanghelică și incintă fortificată cu cinci turnuri. Biserica fortificată a fost ridicată în stil gotic cistercian pe locul unei foste bazilici romanice de piatră construite de cavalerii teutoni în perioada 1225-1241. Biserica Fortificată Ghimbav poartă hramul Sfântului Petru.

Biserica-cetate nu a fost cucerită niciodată, dar a fost predată de bunăvoie de 2 ori pentru a se evita jaful și uciderile. Cetatea a fost predată prima dată în anul 1611 principelui transilvănean Báthory Gábor, iar a doua oară a fost predată tătarilor în anul 1658, dar aceștia nu și-au păstrat cuvântul de a nu jefui și ucide locuitorii cetății. Începând cu anul 1660 începe reconstrucția bisericii-cetate, reconstrucție desfășurată în etape pe parursul a opt ani de zile.

În prezent, în cadrul bisericii fortificate se oficiază slujbe pentru enoriașii catolici, evanghelici, reformați și unitarieni.

După ce am intrat pe poartă și ne-am uitat fugitiv prin curte, am decis să vizităm întâi interiorul bisericii. Ca și la bisericile fortificate vizitate anterior și interiorul bisericii din Ghimbav m-a fascinat. Să vezi ce au putut oamenii să construiască cu secole în urmă și să dăinuie încă în zilele noastre este extraordinar de interesant.

Altarul bisericii evanghelice este construit în stil neoclasic în secolul al XIX-lea și este realizat complet din lemn și vopsit astfel încât să imite marmura. Altarul înfățișează înălțarea lui Iisus Hristos de la pământ la Dumnezeu Tatăl. Pământul este reprezentat în partea inferioară printr-o semisferă închisă la culoare, iar Dumnezeu este simbolizat în partea superioară de cuvântul “Gott” (germ: Dumnezeu). Cuvântul “Gott” este înconjurat de raze aurii și străjuit de doi îngeri care se roagă.

Nervurile în stil gotic ale tavanului au la îmbinare imaginea mielului lui Dumnezeu (am uitat să fac poză 😣) și imaginea Sfântului Duh sub formă de porumbel. Pereții altarului sunt pictați în întregime cu motive florale, iar ceilalți pereți ai bisericii cu motive abstracte. Vitraliile păstrează tematica pereților având reprezentate motive florale. În partea inferioară a vitraliilor sunt menționate numele conducătorilor breslelor ce și-au donat averile pentru ridicarea fortificației.

În partea dreaptă a altarului se regăsesc sculptate în piatră stranele destinate juzilor ce participau la slujbe. Urmează apoi stranele dedicate membrilor breslelor, iar abia apoi stranele dedicate enoriașilor. Băncile fără spătare sunt cele ocupate de femei.

Amvonul este și el foarte frumos lucrat, iar pânza ce îl îmbracă este asortată cu cea a altarului. La momentul vizitei noastre, amvonul și altarul erau îmbrăcate în verde, culoare corespunzătoare unei zile obișnuite. Culoarea pânzei diferă în schimb pentru zilele mai deosebite. Pânza neagră este folosită la înmormântări, pânza albă pentru sărbătorile religioase importante, iar pânza mov la ocazii speciale. Cupola amvonului, în partea inferioară îl are pe Sfântul Duh reprezentat sub formă de porumbel. Partea superioară are reprezentat un pelican ce își hrănește puii simbolizându-l pe Dumnezeu ce are grijă de copiii săi.

Accesul la amvon se face printr-o altă încăpere. Aici se oficiază slujba religioasă dacă sunt puțini credincioși prezenți pentru a nu se încălzi toată biserica. Cum se intră în această încăpere în partea dreaptă se observă un mic altar unde slujește preotul (vezi foto mai jos), iar în partea stângă este ușa de acces spre amvon (nici la aceasta nu m-am gândit să fac poză 😣).

Lângă intrarea în această mică încăpere unde se mai țin slujbe, se poate observa locul unde specialiștii au dezvelit puțin din vechea pictură a bazilicii romanice.

Cristelnița bisericii datează din secolul al XVII-lea și a fost sculptată în piatră în stil baroc.

Orga bisericii evanghelice a fost construită de Johann Prause în 1786, iar în 1848 brașoveanul Carl Schneider o extinde prin adăugarea flautelor mari pentru pedale în stânga și în dreapta instrumentului. Conform custodelui, orga nu a fost niciodată reabilitată, dar Mister Goagăl spune că în 2007 s-au strâns niște bani pentru reparații. Oare nu s-au folosit la reabilitare? 😮 La fel ca și altarul, orga este pictată astfel încât să imite marmura.

La exterior, se poate observa pe alocuri faptul că biserica a fost construită din piatră de tuf vulcanic adusă din Munții Buzăului. Această piatră se caracterizează prin faptul că este foarte ușoară datorită porozității ridicate, dar și foarte rezistentă. Custodele ne-a spus că Biserica Fortificată Ghimbav ar fi singura biserică din Transilvania construită cu piatră vulcanică.

Zidurile de fortificație au fost construite din piatră și cărămidă și întărite cu 7 turnuri de apărare (din care în prezent au mai rămas doar 5). Ridicate pe parcursul a 200 de ani, conform custodelui 😮, construcția lor s-a încheiat în secolul al XV-lea. După cum spuneam mai sus, ridicarea zidurilor de fortificație s-a făcut cu ajutorul donațiilor conducătorilor de bresle meșteșugărești.

De-a lungul zidurilor se mai văd urme ale căsuțelor destinate locuitorilor în caz de asediu. Aceste căsuțe semănau cu cele de la Biserica Fortificată Prejmer, dar acolo au fost refăcute prin accesarea de fonduri UNESCO.

De-a lungul zidurilor de apărare încă se mai pot observa vechile guri de tragere de formă dreptunghiulară sau în formă de gaură de cheie întoarsă.

Clădirea primăriei a fost ridicată în anul 1876 pe locul fostului turn de acces în biserica-cetate. Acest turn era prevăzut cu pod mobil peste canalul de apă ce înconjura biserica. Acest canal era alimentat de Ghimbășel. Podul mobil se închidea în timpul asediilor și turnul ar fi fost cel mai înalt turn din Țara Bârsei, conform custodelui. Pe clădirea primăriei se observă numele german al orașului Ghimbav (Weidenbach – Râul cu sălcii) și emblema vechii așezări: o inimă din care pornesc 3 trandafiri simbolizând credința, iubirea și speranța. Emblema orașului a fost aleasă de sași în anul 1550, când au adoptat noua religie evanghelico-luterană.

Turnul cu ceas al bisericii adăpostește 4 clopote mari, montate între anii 1923-1928 și clopotul mic al școlarilor (construit în secolul al XVI-lea) ce anunța începerea cursurilor. Turnul este accesibil din afara bisericii, dar din păcate nouă nu ni s-a permis să intrăm înăuntru.

Biserica Fortificată Ghimbav poate fi vizitată la prețul de 4 lei/persoană (19 februarie 2022) și sunând la numărul de telefon afișat pe poartă. Dacă veniți de la distanță și vreți să fiți siguri că va fii cineva să vă deschidă, puteți lua legătura cu domnul Matei Ioan la telefon 0746 403 310. Suveniruri din păcate nu sunt, dar la cerere am primit un pliant cu prezentarea orașului Ghimbav în care erau scrise și câteva cuvinte despre biserica fortificată.