Nu aveam în plan să descoperim Orăștie la pas. De fapt, planul era cu totul altul.

După o zi petrecută printre ghiocei și la Sarmizegetusa Regia, ne gândeam deja la următoarele cetăți dacice din zonă, precum Blidaru sau Costești. Doar că, uneori, planurile se schimbă exact când nu te aștepți… iar asta ne-a adus aici.

Așa am ajuns, aproape din întâmplare, într-un oraș despre care știam foarte puțin, dar care s-a dovedit a fi mult mai interesant decât părea la prima vedere — un loc unde istoria, arhitectura și micile detalii se descoperă cel mai bine la pas.

Am parcat mașina în față la Profi și am plecat la explorat.

Am început cu Piața Victoriei, declarată Monument istoric cu codul HD-II-a-B-03375.07.

Ne-am oprit prima dată la Statuia Regelui Burebista.

Deși Burebista este una dintre cele mai importante figuri ale istoriei dacice, statuile dedicate lui sunt surprinzător de puține în România, ceea ce face ca monumentul din Orăștie să fie cu atât mai interesant.

Statuia regelui Burebista, realizată din bronz de sculptorul Ion Bolborea, are o înălțime de 4,20 metri și cântărește aproximativ 4 tone. Monumentul a fost inaugurat la data de 18 august 2001. Ținuta regelui este inspirată de reprezentările de pe arcul de triumf al lui Constantin cel Mare din Roma. Atitudinea lui Burebista este una impunătoare, fiind înfățișat cu piciorul stâng înainte, asemenea faraonilor, și cu mâna stângă sprijinită în cea dreaptă, într-un gest specific marilor conducători ai Asiei.

În apropierea statuii se găsesc și decorațiuni de artă topiară, care i-au încântat foarte mult pe copii 🥰.

I-am lăsat pe copii să se joace și să alerge sub supravegherea lui Victor, iar eu mi-am continuat explorarea Pieței Victoriei, admirând și celelalte statui din zonă. Victor nu are nevoie să facă poze cu nemiluita la statui și la fiecare ornament de fațadă 🙃.

În apropierea catedralei ce se ridică maiestuos în mijlocul pieței se află Bustul lui Mihai Eminescu realizat de sculptorii M. Niță și A. Neag și dezvelit pe 1 decembrie 2014, cu ocazia Zilei Naționale a României. Monumentul a fost ridicat de filiala 43 Orăștie a Societății „Limba noastră cea română”, sub președinția profesorului Miron Simedrea, cu sprijinul deputatului Iosif Veniamin Blaga, reflectând grija comunității pentru promovarea valorilor culturale românești.

După bustul marelui nostru poet, m-am întors pentru a admira partea stângă a Pieței Victoriei. Pe un bloc de trei etaje am admirat un mozaic imens reprezentându-l pe Regele Burebista. Am scris mai multe despre Mozaicul “Burebista și epoca sa” în articolul acesta.

Urmează Bustul lui Nicolaus Olahus, primul umanist medieval de origine română cunoscut de istoriografia românească. Tatăl său a fost jude al urbei între aproximativ 1505 și 1520, iar această rădăcină locală face ca prezența bustului în piața centrală să fie nu doar simbolică, ci și profund justificată. Bustul a fost realizat din bronz de către sculptorul Nicolae Adam și a fost dezvelit la 1998.

Vizavi de catedrală se află Grupul statuar “Palia de la Orăștie” ce a fost realizat din marmură albă de Rușchița de sculptorul orăștian Nicolae Adam, artist distins cu titlul de “Cetățean de Onoare” al Municipiului Orăștie în 1999, pentru contribuția sa la cultura și patrimoniul local.

Monumentul are o înălțime de aproximativ 6 m și a fost dezvelit la 28 septembrie 1974 cu ocazia împlinirii a 750 de ani de atestare documentară a localității Orăștie. Altorelieful monumental este conceput ca o carte deschisă reprezentând lucrarea tipărită “Palia”.

Astfel, pe prima “pagină” sunt reprezentați cărturarii care tălmăcesc textul în limba română, surprinși în plin proces de traducere. Pe cea de-a doua “pagină” apar cei doi mari meșteri tipografi, Șerban Coresi și Marian Diacul, cei care au dat viață lucrării prin tipar. În cele din urmă, a treia “pagină” îi înfățișează pe români folosind cartea, subliniind impactul ei asupra comunității și rolul esențial în dezvoltarea limbii și culturii române.

Sub denumirea de “Palia de la Orăștie” se tipăresc, la 14 iulie 1582, primele două cărți ale Vechiului Testament, Geneza și Exodul. Această lucrare folosește alfabetul chirilic și este considerată un document esențial pentru limba și cultura română și rămâne, totodată, una dintre cele mai vechi cărți românești cunoscute.

Pașii mă îndreaptă mai departe spre Bustul lui Aurel Vlaicu. Bustul este realizat din bronz și a fost dezvelit tot ocazia împlinirii a 750 de ani de atestare documentară a localității Orăștie, la 28 septembrie 1974.

Lucrare a sculptorului Nicolae Pascu, bustul îl omagiază pe pionierul aviației românești, Aurel Vlaicu, ce este originar din satul Binținți (azi Aurel Vlaicu), aflat la aproximativ 10 km de Orăștie.

Îmi îndrep privirile și spre Bustul Regelui Decebal, ultimul rege al Daciei libere. Statuia este realizată din bronz de către sculptorul Maximilian Schulmann și este ultima statuie din Piața Victoriei.

Vizavi de Piața Victoriei, în spatele statuilor deja menționate, se află o serie de case cu arhitectură frumoasă, care merită cu siguranță admirate. Fotografiile sunt prezentate în ordine, începând de la blocul cu mozaicul lui Burebista.

Ne-am uitat în sus la clădiri, dar apoi am decis să privim și pe jos. Puțini observă, dar unele capace de canal ascund adevărate mici opere de artă, cu modele și detalii care merită admirate.

Am lăsat copiii să se distreze mai departe în timp ce am făcut câteva fotografii din exterior Catedralei din centrul pieței, catedrală a cărei arhitectură este unicat în România. Mai multe detalii despre catedrală am inclus în acest articol.

Am văzut la zoom-ul camerei că în partea de sus a cupolei sunt ceva picturi ce par a fi pe sticlă, așa că ne-am hotărât să dăm ocol bisericii pentru a le fotografia pe toate. S-au dovedit a fi cei 4 evangheliști Marcu, Luca, Matei și Ioan.

Ajunși pe latura nordică a bisericii, cea cu turnul-clopotniță, observăm o altă clădire de culoare galben-portocaliu, frumos ornată și o toaletă publică foarte frumos încadrată în peisaj. Nu am avut nevoie la baie 😅 deci nu pot spune cum este la interior sau dacă este cu plată, dar pe afară arată super.

Peste drum de toaletă se află o altă clădire interesantă, deși puțin dărăpănată.

Și pentru că era duminică și deci slujbă la biserică, am zis să mergem întâi să vedem Muzeul Orăștie și Cetatea și apoi ne întoarcem să intrăm și în catedrală.

Așa că am mers la vale pe Strada Aurel Vlaicu, trecând pe lângă zidul muzeului în căutarea intrării. Zidul clădirii ce adăpostește Muzeul Orăștie la acest moment este frumos ornat pe Strada Aurel Vlaicu cu scene dacice 🥰. Ce m-a surprins extraordinar de plăcut a fost că 3 persoane s-au oprit ca să nu-mi treacă prin față când făceam poze. Nu mi s-a mai întâmplat nicăieri în țara asta, sau în străinătate, așa ceva.

Această clădire datează din sec. XVIII – XIX și face parte din Ansamblul urban “Piața Aurel Vlaicu”, monument istoric cu codul HD-II-a-B-03375.11.

La intersecție facem stânga pentru a căuta intrarea în muzeu și o găsim aici. Intrăm în curtea muzeului și imediat ne atrage atenția pe partea dreaptă un bolovan plin de scoici 😍.

Intrăm în muzeu și suntem întâmpinați de paznic, care ne spune că ghidul nu este momentan prezent, fiind probabil la cetate. Se oferă chiar să îl sune ca să se întoarcă, însă refuzăm, gândindu-ne că vom reveni după ce vizităm cetatea.

Așa că ieșim pe poartă, iar cât Victor se “odihnește” pe un scaun trovant la o masă de piatră de la 1864, dacă e să credem inscripția de pe piciorul mesei, eu fotografiez primăria orașului și detaliile clădirii. Clădirea Primăriei este de asemenea monument istoric parte a Centrul istoric al orașului (HD-II-s-B-03375).

Vizavi de muzeu se află și un bloc cu o arhitectură brutalistă (cred). Din păcate arhitectura brutalistă a fost mult utilizată în comunism și oamenii o percep ca arhitectură comunistă și deci urâtă. Mie personal îmi plac destul de multe clădiri realizate în acest stil arhitectural.

După ce îmi termin eu pozele, ne îndreptăm spre intrarea în cetate. Trecem pe lângă exteriorul Bastionului Porții de Vest a Cetății Orăștie pe partea dreaptă și pe lângă o clădire frumos ornată aflată pe partea stângă, fix pe colț. Această clădire face parte din Ansamblul urban “Str. Nicolae Bălcescu”, monument istoric cu numărul HD-II-a-B-03375.04.

Facem dreapta la intersecție și vedem o clădire frumoasă verzuie, clădire despre care am aflat ulterior că va deveni sediul Muzeului Orăștie când se vor termina renovările. Și această clădire face parte din Ansamblul urban “Str. Nicolae Bălcescu”, monument istoric cu numărul HD-II-a-B-03375.04.

După ce intrăm pe poarta cetății și plătim biletele, coborâm la subsol pentru a asculta o scurtă prezentare. Din fericire, copiii au avut răbdare câteva minute, astfel încât am putut asculta și noi, în liniște, istoria Cetății Orăștie.

Cetatea Orăștie a fost inclusă pe lista monumentelor istorice, având codul HD-II-a-A-03376, alături de biserica reformată (HD-II-m-A-03378) și biserica luterană (HD-II-m-A-03377).

Cât am stat eu să fac poze liniștită la ce am avut eu chef 🙃, copiii au alergat și s-au distrat maxim.

Mai multe detalii despre cetate am scris în acest articol.

Cetatea a fost renovată foarte frumos cu fonduri europene și este curată și bine întreținută. În interiorul zidurilor se află două biserici, una săsească și cealaltă maghiară. Din păcate, biserica săsească este închisă, iar pe gaura cheii nu am putut vedea nimic în interior 😅. Am aflat de la doamna supraveghetoare din curte că biserica săsească poate fi vizitată la interior doar atunci când sunt prezente persoanele responsabile cu curățenia.

Biserica maghiară, deși pare mai nouă datorită renovărilor, este de fapt mai veche decât cea săsească cu aproximativ 600 de ani. Am ajuns chiar în timpul unei slujbe, însă am ales să așteptăm în curte până la final, pentru a nu-i deranja pe credincioși. Am stat cam 30 de minute, nimerind, se pare, o zi în care slujba a început mai târziu decât era afișat pe ușă.

După ce au ieșit toți credincioșii, am intrat și noi, iar un domn cu cheia, posibil chiar preotul, ne-a făcut o scurtă prezentare a bisericii. Cât am stat noi în biserică, aproape juma’ de oră, au intrat cred că vreo 10 persoane. Intrau, stăteau 2-3 minute și apoi plecau. Nu se oboseau nici măcar să meargă până în față la altar să admire biserica 😒.

În altar, pe partea dreaptă, se poate vedea o porțiune din vechiul zid al bisericii, lăsată intenționat la vedere. De asemenea, masa preotului datează din anul 1881, an care este gravat chiar sub ea. Da, am verificat personal 😅.

Cetatea Orăștie este deschisă de luni – vineri între orele 10:00 – 18:00 (între 1 octombrie –31 martie) și între orele 10:00 – 21:00 (între 1 aprilie – 30 martie). Prețul unui bilet este de 10 RON/adult și 5 RON/copii peste 6 ani, elevi și pensionari.

Poți verifica programul de vizitare al cetății și prețul biletelor aici.

După aproape 2 ore petrecute în Cetatea Orăștiei, ne-am hotărât să ne mergem înapoi la Muzeul de Etnografie ca să îl mai prindem deschis 😅.

Am ajuns la muzeu exact la timp: ghidul era deja acolo și se pregătea să le prezinte exponatele unei alte familii. Am luat rapid biletele și i-am lăsat pe copii să se joace afară, în timp ce noi am rămas să ascultăm prezentarea.

A fost una dintre acele experiențe care chiar fac diferența, mult mai valoroasă decât o simplă plimbare printre exponate. Am descoperit întregul drum al lânii: de la tunderea oilor primăvara, la spălarea și curățarea atentă, până la pregătirea pentru tors. Uneltele tradiționale, precum fusele și roata de tors, spun o poveste despre răbdare și îndemânare, dar și despre viața comunității, unde munca era adesea împărțită și însoțită de obiceiuri.

Apoi, firul de lână prinde contur la războiul de țesut și se transformă treptat în pânză. De aici începe etapa creativă: hainele sunt croite, cusute și decorate manual, fiecare cu modele și culori care transmit ceva despre cel care le poartă. E genul de experiență care te face să realizezi că, odinioară, fiecare obiect avea o poveste și parcă începi să le privești cu mai mult respect.

După ce domnul ghid a terminat prezentarea, am luat-o pe Ruxi înăuntru și i-am prezentat pe scurt și pe înțelesul ei exponatele din muzeu.

Muzeul de Enografie și Artă Populară Orăștie este deschis de marți-duminică (luni închis) la prețul de 5 RON / persoană peste 6 ani.

După ce am încheiat vizita la Muzeul Etnografic, am decis să ocolim cetatea pentru a-i admira zidurile și din exterior. Înainte de a continua traseul de-a lungul fortificației, ne-au atras atenția câteva clădiri deosebit de frumoase de pe strada George Barițiu, așa că ne-am oprit pentru câteva momente să le admirăm. Aceste clădiri fac parte din Ansamblul urban “Str. George Barițiu”, monumente istorice cu codul HD-II-a-B-03375.13.

Înconjurăm cetatea și admirăm zidurile recent renovate, care îi redau o parte din farmecul de odinioară.

Am trecut și pe lângă Sinagoga Orăștie, alt monument istoric al orașului înscris sub codul HD-II-m-B-03384). Clădirea sinagogii a fost construită în anul 1896 de către comunitatea evreilor din Orăștie. Clădirea a funcționat ca Sinagogă până la mijlocul secolului al XX-lea, iar între 2004-2006 a fost restaurată de Guvernul României și dată în folosință Municipiului Orăștie de către federația Comunitărilor Evreiești din România.

Pe partea dreaptă vedem și Moara Cetății, datată în sec. XVIII – XIX și declarată monument istoric parte a Ansamblului urban “Str. Ion Creangă” (HD-II-a-B-03375.12).

Admirăm pe partea stângă partea din spate a viitorului sediu al Muzeului Orăștie și pe partea dreaptă o clădire cu geamuri sparte, din păcate, din păcate, pentru că, dacă privești mai atent, îți dai seama că acestea aveau cândva picturi pe ele.

Continuând plimbarea prin centrul vechi, am ajuns la Casa Vulcu (sau Magazinul Vulcu), una dintre cele mai expresive clădiri din Orăștie. Construită la finalul secolului XIX și influențată de stilul Art Nouveau, casa atrage imediat atenția prin detaliile sale decorative și poziția de colț. Clădirea aparținea unei familii de comercianți importanți, iar aici funcționa cândva un adevărat “magazin universal” al vremii.

Vizavi de Casa Vulcu se ridică fosta clădire a Băncii “Ardeleana”, una dintre cele mai importante instituții financiare românești din Transilvania secolului al XIX-lea. Fondată de Ioan Mihu la 26 mai 1885, banca a jucat un rol esențial în dezvoltarea economiei locale, sprijinind nu doar activitatea comercială, ci și numeroase inițiative culturale și educaționale, printre care Școala ortodoxă, cele două biserici și protopopiate românești, Societatea de lectură, Reuniunea economică, Tipografia Minerva, Atelierul de țesături și Cazina Română. După naționalizarea din 1948, instituția și-a încetat activitatea, iar imobilul a fost reconvertit, funcționând în prezent ca unitate de învățământ sanitar. Clădirea fostei Bănci “Ardeleana” a fost declarată monument cu numărul HD-II-m-B-03381.

Ne continuăm plimbarea pe Strada Nicolae Iorga și ajungem în fața Liceului Tehnologic “Nicolaus Olahus”. Imediat ce privim fațada clădirii, ne sare în ochi Tabelul periodic al elementelor 😍, un detaliu care face locul și mai memorabil.

Și facem dreapta pe Strada Gheorghe Lazăr pentru a ajunge la Colegiul Național “Aurel Vlaicu”.

Clădirea în care funcționează astăzi Colegiul Național “Aurel Vlaicu” din Orăștie nu a fost construită inițial pentru liceul românesc, ci datează din 1847 și a aparținut liceului reformat “Kún Kocsárd”. După 1918, în contextul schimbărilor politice, imobilul este preluat de statul român și devine, din 1928, sediul definitiv al liceului “Aurel Vlaicu”. Clădirea păstrează aspectul sobru și echilibrat al arhitecturii de secol XIX, dar și urmele transformărilor istorice: simbolurile reformate au fost înlăturate (cocoșul de pe turn), iar pe fațadă a fost adăugat un medalion dedicat lui Aurel Vlaicu, marcând trecerea de la o instituție maghiară la una românească. Clădirea este astăzi monument istoric cu numărul HD-II-m-B-03380.

În fața Colegiului se găsesc două monumente dedicate istoriei aviației românești: statuia lui Aurel Vlaicu, situată în stânga intrării, realizată în bronz de Ana Olaru și dezvelită în 1957, odată cu atribuirea numelui liceului și reproducerea la scară a avionului Vlaicu I, amplasată în dreapta intrării.

Pe Strada Gheorghe Lazăr nr. 4 se află Parohia Evanghelică C.A. Orăștie, găzduită într-o clădire datând din secolele XVIII‑XIX, inclusă în Ansamblul urban “Str. Gheorghe Lazăr” și clasificată ca monument istoric sub codul HD-II-a-B-03375.14.

Trecând pe lângă Biserica Ortodoxă “Sfântul Nicolae”, căreia, din păcate, nu i-am făcut nicio poză 😔, ne-am îndreptat spre zona pietonală a Străzii Nicolae Bălcescu.

În apropierea intrării în Cetatea Orăștiei ne-a atras atenția o clădire pe care inițial o trecusem cu vederea. Clădirea face parte din Ansamblul urban “Str. Nicolae Bălcescu”, monument istoric cu numărul HD-II-a-B-03375.04.

Intrăm pe pietonală și pe partea dreaptă observăm Hotel Augusta, clădire ce datează de la 1883 și face parte din Ansamblul urban “Str. Nicolae Bălcescu”, monument istoric cu numărul HD-II-a-B-03375.04. Hotelul se află într-o clădire istorică cunoscută odinioară drept Cazina Română, un loc de întâlnire socială și culturală al comunității locale. Restaurată, clădirea păstrează farmecul centrului vechi și amintește de trecutul vibrant al orașului.

Următoarele două clădiri de pe partea stângă merită și ele menționate ca parte din Ansamblul urban “Str. Nicolae Bălcescu”, monument istoric cu numărul HD-II-a-B-03375.04.

Ajungem din nou la Catedrala din Orăștie, dar o găsim închisă 😒. Pe ușă observăm programul slujbelor și ne dăm seama că mai avem de așteptat aproape o oră până începe Vecernia, așa că ne hotărâm să așteptăm.

După aproximativ jumătate de oră, domnul de la magazinul de lumânări deschide biserica, așa că intrăm și avem ocazia să admirăm și interiorul.

Catedrala ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil poate fi vizitată gratuit în timpul zilei, în funcție de programul slujbelor, neavând un orar turistic fix. Programul slujbelor este afișat la intrarea în lăcașul de cult.

Pentru că voiam să văd din nou Steagul dac și să am o poză recentă pentru articol 😅, ne-am urcat în mașină și am pornit într-acolo.

Bineînțeles, până să ajungem la destinație, ne-au atras atenția câteva clădiri superbe, așa că nu m-am putut abține să nu le fotografiez 😊.

Și ajungem în sfârșit și la Lupul dacic din Orăștie, monumentul unicat în România despre care am scris mai mult aici.

Și ca ultim obiectiv, ne oprim la Mocănița din Orăștie, de fapt o locomotivă expusă în aer liber, rămasă din vechea cale ferată forestieră construită în jurul anului 1949, folosită pentru transportul lemnului din Munții Orăștiei. După abandonarea liniei în a doua jumătate a secolului XX, odată cu trecerea la transportul rutier, locomotiva 764-357 a rămas expusă în Orăștie, în timp ce locomotiva 764-375 a fost vândută în Ungaria, unde funcționează și astăzi ca locomotivă turistică pe linia forestieră Királyrét.

Orăștie nu este genul de oraș care să te copleșească din prima clipă, dar dacă îi acorzi timp, începe să ți se dezvăluie pas cu pas. Printre statui, clădiri istorice, detalii ascunse și povești uitate, am descoperit un loc care merită mai mult decât o simplă oprire în drum.

Știu că mai sunt și alte locuri care ar merita descoperite, precum Mănăstirea Franciscană, Biserica “Sfântul Nicolae” sau Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, dar pentru noi rămân pentru o vizită viitoare 😊.

Dacă vrei o variantă mai scurtă, cu principalele obiective din oraș, am pregătit și un ghid rapid aici.

Poate nu vei bifa zeci de obiective spectaculoase într-o zi, dar vei pleca cu senzația că ai descoperit ceva autentic. Iar uneori, exact asta contează cel mai mult 🥰.

Tu ai ajuns în Orăștie? E genul de loc pe care l-ai descoperi la pas?

În Orăștie, noi am ales să ne cazăm la Pensiunea Roșu. Recunosc că am avut ceva emoții la început, mai ales că în lunile de primăvară și toamnă multe pensiuni fac economie la încălzire, iar confortul poate avea de suferit. Din fericire, aici nu a fost deloc cazul.

Am găsit o cameră spațioasă, foarte curată și bine întreținută, iar temperatura a fost perfectă pe toată durata șederii. Am avut atât căldură, cât și apă caldă fără probleme, ceea ce a făcut ca experiența să fie una relaxantă, exact cum ne doream după o zi de explorat.

Pensiunea dispune și de piscină, ideală pentru lunile de vară, precum și de zonă de grătar, însă noi nu am apucat să le folosim în timpul șederii.

Pentru camera noastră de 1 pat dublu și 2 paturi single, noi am plătit 331 lei /noapte (martie 2026).

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.