Tyulenovo (bulg: Тюленово) este un sat pe coasta bulgară a Mării Negre, provincia Dobrich. Vechea denumire turcească a satului, Kalaç-Köy (eng: Village of the Sword, rom: Satul Sabiei), a fost schimbată în anul 1942 în Tyulenovo (eng: Village of Seals, rom: Satul Focilor) datorită prezenței focilor din specia Monachus monachus. În prezent, această specie de foci nu se mai întâlnește în zonă.

Coasta mării în apropiere de Tyulenovo este fabulos modelată de natură. Stâncile sunt roșiatice și coboară abrupt în mare având înălțimi de 20-30m. În perioada verii, când păsările nu depun ouă, alpiniștii escaladează stâncile cel mai popular fiind DWS (deep water soloing – o formă de escaladă care se bazează pe prezența apei la baza stâncii ca formă de protecție împotriva căzăturilor).

Stâncile de la Tyulenovo prezintă numeroase peșteri subacvatice (și nu numai) ce pot fi explorate cu echipament corespunzător. “Comorile” găsite în peșteri sunt de obicei resturi ale vaselor ce s-au scufundat în zonă: ancore, tunuri, vase din ceramică etc.

Fiecare stâncă și peșteră are denumirea ei (“Ashalak”, “Kipria”, “Dupkata”, “Martina”, “Samotnika”), dar noi nu am identificat care este care. Presupun că stânca singuratică din apropierea boltei de piatră este “Samotnata Kanara” (the lonely rock).

Tyulenovo are o mare importanță faunistică (datorată poziției sale pe a doua rută migratoare a păsărilor din Europa – Via Pontica) și floristică (datorită prezenței habitatului de stepă ponto-sarmatică). Mai multe despre flora și fauna întâlnite am scris aici.

La data de 31 mai 1951, la Tyulenovo a fost descoperit primul câmp petrolier al Bulgariei, iar pompele petroliere funcționează și în prezent.

Noi am ajuns să vizităm această boltă de piatră de la Marea Neagră în după amiaza târzie a zilei de 30 aprilie 2022 după ce ne-am petrecut ziua la Rezervația Arheologică Yailata. Am parcat mașina la aproximativ 5 minute de arcul de piatră nevrând să o am în peisaj când fac poze 😅. Datorită orei târzii la care am ajuns la Tyulenovo, am putut să ne bucurăm în liniște de priveliște. Au mai fost poate vreo alți 10 vizitatori, dar niciunul nu a stat cât am stat noi. Veneau, se urcau pe arcul de piatră, făceau 2-3 poze și plecau mai departe. Noi am stat să ne bucurăm de liniște, de sunetul valurilor și mai puțin de vânt 😛.

Cercetând în liniște stâncile supuse eroziunii constante a vântului și valurilor am descoperit imprimate în rocă forme de scoici și de melci, dar și CRISTALE. Da, ai citit bine. Am găsit cristale pe malul mării și nu în peșteri unde te-ai aștepta să le vezi. Cristalele sunt de dimensiuni mici și foarte ușor de trecut cu vederea. Presupun că sunt cristale de calcit.

Bineînțeles că și noi a trebuit să ne urcăm pe bolta de piatră. Cum puteam rata așa ceva? 😋 Eu m-am așezat puțin jos că mă luase amețeala datorată acrofobiei și atunci am simțit vibrațiile. Fiecare val ce lovea stânca o făcea să vibreze 😶. Foarte posibil senzația să fi fost accentuată și de acrofobie. Victor nu a simțit nimic, dar el nici nu s-a așezat pe stânci ci a stat doar în picioare.

O dată cu apusul soarelui ne-am terminat și noi vizita la aceste stânci extraordinar de frumos modelate de natură.

Nu uita să NU îți iei cristale ca suvenir 😉. Admiră-le și lasă-le acolo să le vadă și alții. Și bucură-te de peisaj 😊.