Biserica evanghelică fortificată din Cristian (germ: Neustadt), jud. Brașov, a fost construită în prima jumătate a secolului al XIV-lea pe locul unei foste basilici romanice cu coloane. Această basilică purta hramul Sfântului Nicolae (hram ce s-a păstrat și la actuala biserică) și a fost ridicată în anul 1270. Basilica prezintă și elemente de arhitectură specifice goticului timpuriu cum ar fi portalul de intrare din partea de vest deasupra căruia se poate observa și o rozetă. Biserica evanghelică este declarată monument istoric, iar slujbele se țin o dată la 2 săptămâni de către preotul din Vulcan.

Clopotnița este construită din piatră de tuf și inițial era mai puțin înaltă având un acoperiș ce prezenta deschizături pentru sunet. În anul 1903 clopotnița este înălțată cu un etaj și i se adaugă o platformă în partea superioară și 4 turnulețe. Două turnulețe semirotunde flanchează turnul clopotniței. În turn se găsesc 4 clopote turnate în anii 1903 și 1926. Din păcate nouă nu ni s-a permis să urcăm în turn să vedem interiorul și clopotele.

Între secolele XV-XVI se construiesc în jurul bisericii zidurile de fortificație din piatră de râu și calcar. Zidurile de fortificație aveau o formă ovală și erau prevăzute cu 8 turnuri de apărare și un bastion de poartă (care în prezent nu mai există). Zidul de apărare ce înconjura biserica era dublat de un alt zid mai jos în exteriorul căruia exista un șanț lat cu apă. La interiorul fortificației au fost construite căsuțe de lemn (precum cele de la Prejmer) pentru a putea fi folosite de localnici în cazul unei invazii. Aceste căsuțe au fost înlăturate în anul 1899 împreună cu pasarela de lemn sprijinită pe stâlpi ce se afla de asemenea la interiorul fortificației.

Zidul interior de fortificație are înălțimi cuprinse între 6-10m și grosimi cuprinse între 1,5-2m la bază. Al doilea zid de fortificație prezintă înălțimi de doar 4m.

Turnurile ce s-au păstrat până astăzi au atât forme cât și dimensiuni diferite. Se pot observa turnuri pătrate, semirotunde, dar și un turn hexagonal. Pe acest turn hexagonal se mai poate descifra o inscripție de la 1664: “Ist angefangen in Gottes namen das Werk be … 1664” (“În numele lui Dumnezeu lucrarea a început la… 1664”). Turnurile prezintă guri de tragere sub formă de cheie întoarsă, dar și găuri de aruncare. Accesul la turnuri se făcea de la etajul I prin intermediul unei pasarele ce unea toate turnurile între ele. Accesul la această pasarelă se făcea prin intermediul unor trepte de piatră, paralele cu zidul și fără balustradă, poziționate pe latura de sud a fortificației. Cred că noi am fi trecut pe lângă ele fără să le vedem dacă nu le identifica Ruxy 😅. La parterul turnurilor se ajungea prin intermediul unor scări interioare.

În partea estică, între zidurile fortificației, se găsește cimitirul care a fost realizat la 1826. Anul este înscripționat la poarta cimitirului pe partea dreaptă.

În 1611, Báthory Gábor cucerește cetatea și dă foc la sat, iar în 1658 tătarii devastează și dau foc cetății. Dărâmată aproape în totalitate în urma cutremurului din anul 1838 (cu excepția portalului de vest), biserica evanghelică este refăcută în stil neoclasic între anii 1839-1842.

Întreaga fortificație a fost restaurată între anii 1960-1961 de către Oficiul de Stat pentru Conservarea Monumentelor.

La interiorul clopotniței se află un mic muzeu local. Vizitatorul poate observa aici obiecte de ceramică, un pian, o masă și 2 scaune frumos pictate, o icoană a mântuitorului realizată de către un pictor necunoscut, fotografii vechi cu sași, o laviță, 2 manechine în straie populare ce “joacă” roaina.

Roaina este formată din 2 păpuși poziționate pe o roată. În cadrul Festivalului Roainei (ce se ține în luna februarie), această roată este trasă de tinerii sași cu vârste sub 14 ani. Învârtirea roții dă impresia că cele 2 păpuși dansează, iar zgomotul și costumația alaiului sunt menite să alunge spiritele rele și să invoce prosperitatea.

Tot aici se observă și 2 plăcuțe ce conțin numele unor sași, anul nașterii acestora și numărul casei. Plăcuța din partea stângă conține numele sașilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, sași ce au luptat în armata Wehrmacht (conform doamnei administrator al bisericii). Plăcuța din partea dreaptă conține numele sașilor deportați de către ruși în Siberia (probabil nu doar în Siberia).

La interior, pereții bisericii sunt sobri și prezintă înscripții în limba germană și unele elemente florale la partea superioară a coloanelor.

Băncile destinate credincioșilor sunt diferite. Privind spre altar, la stânga se observă bănci fără spătare destinate femeilor, iar la dreapta sunt bănci cu spătare și pupitru destinate bărbaților.

În centrul bisericii se poate observa Lustra Eroilor căzuți sau dispăruți în primul război mondial. Policandrul este realizat din fier bătut și prezintă 50 de lămpi dispuse pe 3 niveluri. Fiecărui nume de sas îi corespunde o lampă care este aprinsă în prima duminică de după ziua de naștere a acestuia.

Orga inițială a bisericii fortificate a fost cumpărată în anul 1710 și poziționată pe partea dreaptă în galeria bisericii, iar în 1757 a fost strămutată în altar. În 1841-1842, Heinrich Maywald din Berlin construiește o orgă nouă ce va fi mărită și transformată pe sistem pneumatic în 1909-1910 de către Karl Einschenk sen. Această orgă are două claviaturi și 23 de registre pe sistem pneumatic, iar în anul 2018 a fost reparată deoarece existau câteva note care nu sunau cum trebuie conform maeștrilor ce susțin concerte în biserică. Orga este în prezent poziționată în partea de vest, la un etaj deasupra intrării principale în biserică. Din păcate noi nu am avut voie să urcăm să admirăm orga de aproape.

Amvonul este din lemn și pictat astfel încât să imite marmura. Acesta a fost creat în anul 1842 de către Heinrich Papp și este construit în stil clasicist și frumos ornat cu elemente aurite. Pe partea inferioară a capacului acustic este reprezentat Duhul Sfânt sub formă de porumbel alb, iar pe partea superioară a acestuia este reprezentat globul pământesc cu o cruce și tablele legii. Accesul la amvon se face printr-o altă încăpere a cărei ușă de acces se află între stranele ce se găsesc în cor.

Altarul este de asemenea realizat din lemn pictat astfel încât să imite marmura și prezintă elemente de ornament aurite. Realizat în stil clasicist de către sculptorul râșnovean Johann Bartel în anul 1900, altarul îl înfățișează pe Isus Hristos binecuvântând. De o parte și de alta a statuii lui Hristos se află două perechi de coloane corintice. În partea superioară a altarului este reprezentat ochiul lui Dumnezeu încadrat într-un triunghi.

Pe tavanul de deasupra altarului este pictat mielul lui Dumnezeu.

Altarul este străjuit de 4 vitralii donate de sașii înstăriți ai comunității. În partea stângă, vitraliul din apropierea altarului îl reprezintă pe Apostolul Petru, iar cel de-al doilea vitraliu îl reprezintă pe Johannes Honterus. În partea dreaptă, vitraliul din apropierea altarului îl reprezintă pe Apostolul Pavel, iar cel de-al doilea vitraliu îl reprezintă pe Martin Luther. Vitraliile ce îi reprezintă pe cei doi apostoli au fost donate în anul 1904, iar celelalte 2 vitralii au fost donate în anul 1903.

În partea din spate a altarului poate fi observată piatra funerară a preotesei Ana May, decedată în anul 1631 la 22 aprilie. Preoteasa a fost reprezentată de sculptorul Elias Nikolli în chip de gisant (dex = efigie funerară orizontală, reprezentând pe cel îngropat) în straie obișnuite perioadei în care a trăit. Pe perete, în partea stângă a pietrei funerare se află sculptată o floare, iar în partea dreaptă a acesteia se află sculptat un miel.

Corul prezintă 2 strane de lemn pe partea stângă și o singură strană pe partea dreaptă. Pe partea stângă, între cele 2 strane, se află ușa ce îi permite preotului să ajungă la amvon.

Pe tavanul corului este reprezentat ochiul lui Dumnezeu încadrat într-un triunghi, iar pe cele două arcade alăturate sunt reprezentați simbolic cei 4 evangheliști: omul ca simbol al Sfântului Evanghelist Matei, leul ca simbol al Sfântului Evanghelist Marcu, vițelul ca simbol al Sfântului Evanghelist Luca și vulturul ca simbol al Sfântului Evanghelist Ioan.

Pereții corului sunt pictați cu motive florale.

Cristelnița este frumos sculptată în piatră.

Biserica evanghelică din Cristian nu are program de vizitare și nici taxă de intrare. Pe poartă este afișat un număr de telefon de contact, dar noi nu am ajuns să îl verificăm. Am avut norocul să dăm nas în nas cu doamna care se ocupă de întreținerea bisericii și care tocmai se întorcea acasă. Doamna a fost foarte drăguță să ne deschidă și să ne facă o prezentare a bisericii de aproximativ 30 de minute. Chiar dacă nu se percepe taxă de vizitare, noi am lăsat ceva bănuți ca donație.

Dacă locuiești în apropiere și încă nu ai vizitat Biserica Evanghelică din Cristian îți sugerez să o faci cât de curând. Dacă nu locuiești prin apropiere îți sugerez să îți faci drum să vizitezi Biserica Evanghelică din Cristian 😉.