Biserica Julița este o biserică de lemn de mari dimensiuni situată în centrul satului Julița, comuna Vărădia de Mureș, jud. Arad, lângă actuala biserică ortodoxă. Biserica, purtând hramul ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, a fost construită în anul 1787, dar există dovezi cum că ar fi fost construită mai devreme de atât. În conscripția sa din 7 aprilie 1755, episcopul Sinesie Jivanovici menționează existența unei biserici de lemn nouă, nesfințită, în satul Julița. Această biserică ar fi avut hramul “Sfinții Arhangheli”, iar preot ar fi fost Ioan. Astfel, biserica din Julița ar fi fost construită înainte de anul 1755. Alte informații precizează că biserica ar fi fost de fapt construită în 1799 la Bătuţa, comuna Bârzava și ar fi fost vândută satului Julița în jurul anului 1884 când s-a construit noua biserică a satului. O altă presupunere ar fi că biserica strămutată de la Bătuța ar fi dispărut, iar actuala biserică de la Julița ar fi biserica de la 1787. Indiferent de proveniență, pierdută în negura timpului, biserica de lemn de la Julița este un simbol al creștinismului românesc vechi de peste 200 de ani.

Din anul 1991, biserica de lemn Juliţa se află sub protecția Muzeului Naţional al Ţăranului Român alături de bisericile de lemn Groşii Noi (jud. Arad), Troaș (jud. Arad) şi Lunca Moţilor (jud. Hunedoara).

Biserica de la Julița este realizată din bârne late cioplite din lemn de stejar, iar îmbinările acestora sunt făcute în coadă de rândunică. Interiorul bisericii este căptușit cu scânduri de brad, iar iluminarea se realizează prin intermediul a 4 ferestre mici: 2 în naos și 2 în altar. Biserica este poziționată pe o fundație de piatră și are o lungime de 15,61m și o lățime la interior de 6m. Nava dreptunghiulară a bisericii are o lungime de 8,13m și se termină cu o absidă cu 3 laturi. Absida, împreună cu catapeteasma de lemn, formează altarul pentagonal.

Deasupra pronaosului de 3,30m lungime se înalță turnul-clopotniță care este în prezent acoperit cu șiță de brad, ca întreaga construcție de altfel. Unul din clopotele bisericii a fost turnat în anul 1811 de firma “Koss Mihia Jungbaneriu” din Timișoara. Celelalte clopote ale bisericii sunt din 1930 și le înlocuiesc pe cele rechiziționate în timpul Primului Război Mondial.

Inițial, biserica a fost acoperită cu șiță, dar aceasta a fost înlocuită cu țiglă la restaurarea din anul 1900 când și pereții exteriori au fost tencuiți. La restaurarea din anul 1988 s-a dorit revenirea la forma inițială a bisericii așa că tencuiala exterioară a fost înlăturată și țigla a fost înlocuită înapoi cu șiță de brad.

Accesul în biserică se face prin intermediul a două uși: una din afară în pronaos și una din afară direct în naos.

Pictura interioară a fost realizată la 1813 prin aplicarea de tempera pe un strat de grund. La spațiile dintre grinzi s-a aplicat o pânză groasă înainte de realizarea picturii. Simion Silagi din Brad, Nicolae Bădău și Nichifor Nandrollia din Lupșa Mare sunt cei 3 meșteri despre care s-au găsit dovezi că ar fi realizat pictura, zugrăveala și ornamentele bisericii din Julița. O dovadă ar fi inscripțiile cu litere chirilice de pe Icoanele Mântuitorului și Maicii Domnului, icoane ce au rămas în grija Episcopiei de Arad. Pe Icoana Mântuitorului stă scris: “Anii de Adam 7321, de la Hristos 1813” (inscripția de pe fața icoanei) și “Nicolae Zugrav de Lupșa Mare 1813, Mai în 8 zile s-a gătat” (inscripția de pe spatele icoanei). Pe Icoana Maicii Domnului stă scris: “La 1813 Martie 13 de Simion Silagi de Brad și Nichifor Zugravu” (inscripția de pe fața icoanei) și “S-a zugrăvit aceste sfinte icoane de Nichifor Nandrollia Zugrav în anul 1813” (inscripția de pe spatele icoanei).

O serie de cărți sfinte și icoane vechi au fost predate muzeului. Dintre acestea pot fi menționate: Chiriacodromion tipărit în 1629, Ceaslovul lui Antim Ivireanul tipărit la Târgoviște în anul 1815, un Ohtoih din 1720 și o Evanghelie din 1723.

Pentru vizitarea Bisericii de lemn Julița este necesară o programare în prealabil la doamna Blejnar Voichița la numărul de telefon 0740 028 859.