Declarate monument național, ruinele Abației Cisterciane Baltinglass se găsesc pe malul stâng al râului Slaney, în Baltinglass, Co. Wicklow, Irlanda.

Abația Baltinglass a fost fondată în anul 1148 de către regele provinciei Leinster (ce cuprindea mai multe din comitatele de astăzi printre care și Wicklow), Dermot McMurrough (irlandeză: Diarmaid mac Murchadha). Regele McMurrough i-a dat abației denumirea latină de Vallis Salutis cu semnificația de “Valea Mântuirii”. Prima etapă a construcției a fost finalizată în anul 1170, cu un an înainte de moartea regelui. În anul 1228 înregistrările consemnază ca locuitori ai mănăstirii un număr de 36 de călugări și 50 de frați mireni.

În anul 1536, abația cisterciană de la Baltinglass, una dintre cele mai bogate mănăstiri cisterciene irlandeze, a fost închisă de către regele Henry al VIII-lea (proclamat rege al Irlandei de către parlamentul irlandez în anul 1541) în încercarea acestuia de a controla averile mănăstirilor.

Înregistrările anului 1540 (la 4 ani de la închidere) evidențiază întinderea fostei abații ce cuprindea o biserică ruinată, un castel, o sală cu o cameră, o bucătărie ruinată, un cămin cu două pivnițe, o cameră cu un depozit dedesubt, un hambar, o moară de apă, 2300 de acri de teren și alte clădiri.

În anul 1815, o biserică protestantă a fost adaptată din prezbiteriul mănăstirii cisterciene și turnul a devenit locuință pentru familia FitzEustace. Rebeliunea lui James FitzEustace din 1582 a avut ca rezultat demolarea turnului și a unor părți din biserică. În 1587, o casă a fost ridicată pe locul fostului turn și se presupune că s-a dorit o reconstrucție a acestuia. În 1882 și acest turn a fost dărâmat pentru ca materialele rezultate în urma demolării să fie folosite pentru construcția unei noi biserici (finalizată în 1883), când biserica abației a fost definitiv abandonată.

Din abația cisterciană au mai rămas în prezent ruinele bisericii de 56 de metri lungime. Naosul prezintă arcade impunătoare cu piloni cilindrici și pătrați ce alternează între ei și ale căror baze și capiteluri sunt ornate cu o mare varietate de sculpturi cu motive de animale și oameni. Astfel, abația de la Baltinglass este considerată cel mai bun exemplu de arhitectură romanică irlandeză. Partea cea mai veche a bisericii este partea de est unde se află un prezbiteriu (=spațiul destinat altarului) cu o fereastră împărțită în trei părți și două transepte (=spațiul ce unește sala unei biserici de prezbiteriu). Spre partea sudică, un mausoleu sub formă de piramidă a fost construit în anul 1832 pentru familia Stratford, familie importantă în zonă la acel moment.

La momentul vizitei noastre, 23 aprilie 2017, nu exista taxă de vizitare, dar abația nici nu era inclusă pe vreun circuit turistic.