Mănăstirea Aladzha (Mănăstirea Aladja) este o mănăstire creștin ortodoxă săpată în stâncă lângă stațiunea Nisipurile de Aur (Golden Sands), provincia Varna, Bulgaria. Mănăstirea Aladzha a fost locuită de călugări și pustnici între secolele XII-XIV, în prezent fiind inactivă (nu se mai oficiază ceremonii religioase).

Important centru de isihasm, Mănăstirea Aladzha și-a atins apogeul dezvoltării în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar și și-a început declinul în timpul ocupării otomane de la sfârșitul secolului al XIV-lea urmând ca până în secolele XV-XVI să fie complet abandonată.

Prima persoană care ar fi documentat mănăstirea ar fi fost arheologul rus Viktor Teplekov, care a menționat în anul 1832 în lucrarea sa “Letters from Bulgaria” numele de origine persană sau arabă “alaca” cu semnificația de “pestriț”/”colorat”. A urmat studiul detaliat al peșterilor efectuat de frații Karel și Hermenegild Škorpil, cei care au pus fundamentele arheologiei bulgare. Cei doi frați au publicat primele date despre mănăstire în anul 1892 în lucrarea “Collection of Folk Wisdom, Knowledge and Literature” unde au menționat faptul că Iisus Mântuitorul ar fi patronul mănăstirii (Sf. Spas derivat de la termenul bulgar de Hristos Spasitel ce se traduce prin Iisus Mântuitorul). În anul 1960, hramul mănăstirii a fost schimbat în “Sfânta Treime”.

Societatea Arheologică din Varna, înființată de frații Škorpil în 1901, a preluat conducerea Mănăstirii Aladzha în anul 1906, iar la recomandarea acestei societăți, mănăstirea a fost declarată în 1912 “antichitate populară”. În 1957, Mănăstirea Aladzha a fost declarată “monument cultural de importanță națională”.

În 1997, o specie din clasa arahnidelor a fost descoperită în Bulgaria și aparent denumită după Mănăstirea Aladzha. Este vorba de “Nelima aladjensis” descoperită de Plamen G. Mitov.

Încăperile mănăstirii erau dispuse pe două niveluri într-o stâncă calcaroasă de aproape 40 m înălțime.

Primul nivel cuprindea biserica mănăstirii, chiliile, sala de mese, bucătăria, cripta, capela pentru serviciile funerare și încăperea fermei.

Al doilea nivel este reprezentat de o adâncitură naturală a stâncii de calcar, unde se regăsește capela mănăstirii. La această capelă încă se mai văd urme ale picturilor murale cu diverse “inscripții” ale foștilor vizitatori motiv pentru care ușa de acces este încuiată (numele proștilor pe toate gardurile, cum îmi place mie să spun).

Și stânca propriu zisă în care este săpată mănăstirea Aladzha este foarte interesantă. Să privești formele calcarelor cuaternare este captivant. Asta până îți dă fiică-ta un cot în burtă că ea nu mai are răbdare să se uite 😣.

Ansamblul mănăstirii cuprinde și o serie de peșteri situate la aproximativ 700 de metri spre vest de biserica săpată în piatră. Aceste catacombe prezintă două niveluri, nivelul inferior (care era nivelul rezidențial) fiind închis din motive de siguranță. Nivelul superior al catacombelor prezintă un osuar cu 5 morminte. Datorită descoperirilor arheologice (precum fragmente de ceramică, fragmente ale unei cădelnițe metalice, monede bătute cu chipul împăratului Iustinian I etc.) se presupune că aceste catacombe au fost locuite între secolele IV-VI.

Drumul până la catacombe se face pe o potecă de pădure printre specii de stejar și frasin, dar și alți arbori și durează 5-10 minute. Este un drum ușor, dar dacă mergi încet te mănâncă țânțarii 😅.

Tot în cadrul complexului este și un mic muzeu unde se pot vedea atât o reconstituire a Mănăstirii Aladzha, cât și icoane datate în secolul al XIX-lea, obiecte de cult, mozaicuri de podea descoperite în Varna într-o bazilică datată în secolul al V-lea.

Dacă sunteți în zonă, eu zic să faceți o pauză de la plajă și să vizitați acestă mănăstire. Pentru 5 leva/persoană (la 6 august 2021) aveți ce vedea. Programul de vizită afișat este: mai-octombrie între 09:00-17:00 și noiembrie-aprilie între 09:00-16:00, iar duminica, lunea și de sărbătorile legale este închis. În cadrul mănăstirii, când am fost noi, nu erau nici un fel de suveniruri. Era un nenică pe drum, în schimb, care vindea diverse lucruri și de la care am cumpărat un magnețel.

După ce vizitați mănăstirea Aladzha, catacombele și micul muzeu, puteți continua cu o drumeție pe una din cele 3 poteci amenajate ale Parcului Natural Nisipurile de Aur (Golden Sands Nature Park / Zlatni Pyasatsi Nature Park) din cadrul căruia face parte și mănăstirea. Nu se percepe taxă pentru drumețiile în parcul natural. Noi am parcurs o parte din traseul marcat cu albastru, traseu care a fost foarte ușor.