Sigur mulți ați auzit sau ați văzut poze cu faimosul lac Hillier, lacul roz al Australiei și v-ați dorit ca măcar o dată în viață să îl vizitați (deși lacuri roz sunt mult mai multe în lume). Câți dintre voi stiți totuși că avem asemenea lacuri mult mai aproape de casă și anume chiar pe continentul european? Două lacuri de acest fel, mai cunoscute turiștilor, sunt: Laguna Salada de Torrevieja în Spania și Saline d’Aigues Mortes în Franța.

Laguna Salada de Torrevieja (Lacul Sărat Torrevieja), împreună cu Laguna Salada de la Mata (Lacul Sărat la Mata, de culoare verde-albastru), face parte din Parcul Natural Lagunele La Mata și Torrevieja (Parque natural de las Lagunas de La Mata y Torrevieja) și se află lângă orașul Torrevieja, provincia Alicante, comunitatea Valenciană.

Cele două lagune, împreună cu ecosistemele dezvoltate datorită lor, ocupă o suprafață de 3743 ha și au fost declarate arie protejată la 10 decembrie 1996 (deși exista un decret din anul 1989 care a fost anulat până la decizia oficială din 1996). Cele două lacuri au o suprafață totală de 2100 ha din care 1400 ha sunt reprezentate de lacul roz (Lago Rosa de Torrevieja).

Laguna Salada de Torrevieja, datorită concentrației saline ridicate a apelor de 350g sare/litru de apă, a favorizat dezvoltarea industriei de extracție a sării încă din secolul al XIII-lea. În prezent, din laguna roz se extrag anual aproximativ 600.000-700.000 de tone de sare din care 60% sunt exportate atât în Europa (Norvegia, Suedia, Danemarca etc.) cât și în Statele Unite ale Americii. Sarea exploatată este utilizată în scopuri industriale (la drumuri ca sare de dezghețare, la mașina de spălat vase etc.) și alimentare (pentru peștele sărat).

Cele două lagune ale Parcului Natural sunt despărțite printr-o porțiune de pământ sub formă de cută (=anticlinal) ce poartă numele de “El Chaparral” și comunică una cu alta printr-un canal artificial. Lagunele comunică și cu marea prin alt canal artificial numit “”El Acequión”. Laguna La Mata acționează ca rezervor de încălzire pentru Laguna Torrevieja de unde se realizează exploatarea propriu-zisă a sării.

Exploatarea sării din laguna roz se face în mod diferit față de majoritatea minelor de sare. În mod normal, apa de mare este lăsată să se evapore lăsând în urmă sarea care este apoi colectată. În cazul Lagunei Torrevieja, apa lagunei nu seacă în ciuda zilelor lungi și extrem de călduroase ale verii. Astfel, apa lagunei devine saturată de săruri care se depun pe fundul lacului de unde sunt colectate cu ajutorul unor mașini rotative (numite volvedoras).

Sigur mulți vă întrebați: De ce este apa roz?

Culoarea roz a apei (de fapt nuanțele pot varia de la portocaliu la fucsia) este dată de micro-alga halofilă Dunaliella salina (halofil = organismele vii care pot trăi în mediul sărat) și Halobacterium salinarum, organismul unicelular din regnul Archaea. Halobacterium salinarum are o culoare roz și trăiește în crustele de sare de pe fundul lacului. Dunaliella salina este, la momentul actual, singura algă ce poate supraviețui în medii sărate cu concentrație de până la 35% NaCl (apa de mare are o concentrație de aproximativ 3% NaCl). Această algă se acoperă de pigmentul β-caroten pentru a se proteja de temperaturi și luminozitate ridicate. Concentrația acestui pigment poate ajunge și până la 14% fiind cea mai mare concentrație întâlnită într-un organism viu. Dunaliella salina și-a primit numele de la Emanoil C. Teodoresco în 1905, chiar dacă descoperirea inițială a fost făcută de către un botanist francez.

Acum experiența noastră:

În iunie 2017, când am fost în vizită la cea mai bună prietenă a mea care pe atunci locuia în Spania, am zis că trebuie neapărat să văd și eu lacul ăsta roz. M-am dezumflat puțin când Martina mi-a zis că ea nu l-a văzut roz, dar mi-a împrumutat totuși mașina să mergem să ne convingem singuri. Am fost foarte extaziată când am văzut de la depărtare că este roz totuși. M-am dezumflat iarăși când am văzut că este îngrădit. Am condus (Victor) până am găsit o gaură în gard și ne-am dat jos din mașină.

Ne-am făcut drum prin noroi până la malul lacului. Deja nu mai părea foarte roz, dar când am ajuns fix lângă el se mai vedeau ceva urme rozalii. Fiind prima noastră vacanță ca și cuplu eram foarte flu-flu și în același timp nici nu mă simțeam grozav (ulterior urma să aflu că o am deja pe Ruxy la purtător). Cum, aparent fără motiv, mă deranja foarte tare căldura (deși mie îmi place de regulă să fie cald) și văzând destul de mulți localnici în apele lacului, am făcut foarte puține poze în graba de a mă răcori și eu în apa rozalie. O apă foarte caldă în care pluteai foarte ușor (datorită salinității).

Acum, scriind acest articol, am văzut nu numai că scăldatul este interzis datorită apartenenței la un parc natural (deși nu era nici un semn afișat de “Scăldatul interzis”), dar și că am riscat o amendă de ordinul miilor de euro pentru acest lucru. Whooops 😇. Dar cine are acum poză cu băiță în “vin rosé” (vorba unui prieten de al lui Victor)? Nora are 🙃.

Într-o notă mai serioasă: nu vă scăldați chiar dacă îi vedeți pe alții făcând-o și tentația este mare. Vorba aia: fă ce zice popa, nu ce face popa.

Am văzut că o parte din localnicii ce se pregăteau să plece aveau cu ei bidoane de 5 litri de apă cu care s-au clătit înainte de a se îmbrăca cu hainele de oraș. M-am gândit că o fi vreo toană ca a celor care la mare merg la dușurile de pe plajă pentru a da sarea jos. Pe drum spre casă (la Martina), când s-a uscat apa pe noi și am rămas pe piele cu guguloaie de sare care ne provocau niște mâncărimi crunte, am înțeles ce deștepți au fost ăia de au venit cu apă plată după ei. Un aspirator manual plin de sare am scos din mașină. După ce am făcut duș, of course. Că după 50 de minute de mâncărimi cât am suportat de la Torrevieja până în Alicante numai de aspirat înainte de duș nu mai aveam chef 😅.

De ce Martina nu a văzut lacul roz? Se pare că doar în lunile de vară lacul are această culoare atrăgătoare și cu precădere în lunile august-septembrie, în rest având tot o nuanță verzuie ca și Laguna de la Mata. Deci dacă plănuiți o vizită, va trebui să o faceți pe călduri de te doboară. Un moment propice vizitei se pare că ar fi și a doua zi după ploaie sau la apusul unei zile când cerul în nuanțe de mov-roșu-roz se reflectă în apa roz a lacului accentuându-i culoarea. Tot în lunile august-septembrie se pare că vin și foarte mulți flamingo pentru sezonul de împerechere.

În cadrul următoarei noastre vizite noi o să includem și Muzeul Mării și al Sării (Museo del Mar y de la Sal) din Torrevieja și ceva trasee ale parcului natural.

Pentru a ajunge la Laguna Salada de Torrevieja, puteți lua un zbor București-Alicante de la Wizz (mi se pare că și Tarom are acum zbor direct), iar din Alicante se poate lua transportul în comun până în Torrevieja, iar apoi se merge pe jos până la lac. Sau puteți închiria mașină din Alicante pentru a nu depinde de transportul în comun.

Lac roz, flamingo roz…abia aștept să revin.