Germisara, castru roman auxiliar, datat în secolul al II-lea d.Hr., este situat la o altitudine de 212 metri, pe Dealul Urieșilor în Platoul Turiac, pe malul drept al Mureșului, în apropierea satului Cigmău, jud. Hunedoara.

Germisara, nume de origine dacică (germi=căldură, sara=cascadă), pare să se refere la o zonă mai extinsă, pagus (latină: sat, comună rurală) și nu exlusiv la castrul roman. Satul Germisara ar fi cuprins castrul roman, vicus-ul (=așezare apărută ad-hoc în imediata proximitate a unui castru) din apropiere, un cimitir și izvoarele termale de la Geoagiu-Băi.

Castrul de la Cigmău este un fort de piatră de formă trapezoidală (adaptată topografiei zonei de amplasare) cu dimensiunea de 320x120m (aproximativ 3,8 ha). Săpăturile arheologice au început abia în anul 2000 (castrul efectiv fiind descoperit în septembrie 2007), dar, datorită faptului că până în 1990 în zonă s-au efectuat lucrări agricole, zidurile castrului au fost distruse în totalitate pe unele porțiuni.

Inițial, castrul roman s-a aflat sub administrația Daciei superioare, iar ulterior sub cea a Daciei Apulensis. Datorită amplasării sale se presupune că rolul de bază era de pază și apărare a drumului ce unea Ulpia Traiana Sarmizegetusa-Micia-Apulum. În castru era cantonată unitatea militară Numerus Singulariorum Britannicianorum și subunități ale Legiunii a XIII-a Gemina (legiune de elită a armatei romane având ca simbol leul și culoarea albastră a mantiilor și scuturilor).

Săpăturile au scos la iveală 2 drumuri principale realizate dintr-un amestec de pietriș și nisip și prevăzute cu rigole pentru colectarea apei pluviale. Unul dintre cele două drumuri străbătea castrul de la nord la sud, iar celălalt de la est la vest. A mai fost evidențiată Principia (=clădirea comandamentului) în partea centrală a platoului și 3 grânare (horreum), două dintre acestea spre vest de clădirea comandamentului și una spre est de aceasta. Deși denumirea latină de horreum se referă la grânare, acestea erau adesea folosite pentru stocarea a mai multor tipuri de bunuri comune. Principia avea o formă relativ pătrată având axa nord-sud de aproximativ 34 metri lungime și axa est-vest de aproximativ 35 metri lungime. Curtea interioară a clădirii comandamentului avea 13×18 metri și era mărginită pe 3 laturi de încăperi funcționale ce adăposteau vistieria, încăperea steagului, tribunalul etc. Intrarea în clădire se efectua pe partea sudică a acesteia prin intermediul unui vestibul lat de 6 metri. Pe partea nordică, pe toată lungimea clădirii comandamentului, era amplasată o bazilică de adâncime 5 metri.

În urma săpăturilor, în situl arheologic au fost descoperite fragmente epigrafice, țigle, cărămizi cu ștampilă. Datarea monedelor descoperite in situ sugerează că acest castru a funcționat neîntrerupt în perioada anilor 100-250 d.Hr.

Monument istoric, castrul de la Germisara este în prezent părăsit. Săpăturile arheologice au fost oprite, nu există panouri informative care să arate vizitatorului obișnuit zidurile cărei clădiri le privește, iar drumul de acces nu este semnalizat decât de un panou informativ la baza unui deal.

Noi am ajuns la castrul de la Cigmău venind dinspre Geoagiu-Băi și urmărind drumul județean DJ107A. GoogleMaps nu ne-a spus când să facem dreapta spre castru, ci ne-a ținut pe drumul județean până în dreptul acestuia așa că a trebuit să întoarcem până unde am văzut eu, din întâmplare, panoul turistic informativ. Imediat după o curbă la dreapta se zărește pe partea dreaptă panoul informativ. Acolo începe și drumul ce urcă până la castru, abia vizibil la data vizitei noastre, 5 iunie 2021, datorită ierbii necosite. Noi am lăsat mașina parcată la intersecție (marcat cu bulină roșie în poza de mai jos) neștiind cum va fi drumul până la castru (dacă se poate întoarce mașina, dacă sunt sau nu gropi etc). Când am ajuns la castru am văzut că am fi putut urca și cu mașina, dar cine știe peste ce ziduri ale castrului am fi dat și am fi contribuit și noi la degradarea ruinelor. Plus că așa ne-am bucurat și de un scurt drum prin natură.

Urcușul dealului durează aproximativ 15-20 de minute, depinzând de ritmul fiecăruia. Dacă este cald afară nu ar strica să aveți și apă la voi. Nimic nu indică faptul că ai ajuns la castru. Trebuie să fii foarte atent la pietrele de pe partea stângă a drumului și să speri că ai ajuns unde trebuie. Poate ar fi mai indicată o vizită iarna, toamna târziu sau primăvara devreme când nu sunt bălării și zidurile fostelor clădiri sunt mai vizibile.

Din păcate nu pot să spun că se merită făcut un drum special până la acest castru, doar dacă sunteți foarte pasionați de istorie. Dacă totuși sunteți în zonă și vizitați Geoagiu-Băi cu Cascada Clocota, Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna, Rotonda din Geoagiu, Drumul Roman din apropiere de Geoagiu, atunci vă recomand să faceți o scurtă oprire și la Castrul Germisara.

Dacă ajungeți la castrul roman, nu uitați să nu lăsați gunoaie în urma voastră și dacă dați peste vreun vestigiu, luați-l și duceți-l la muzeu în Deva. Nu faceți cum se laudă o persoană în review-urile de pe Google: că a luat ca amintire o țiglă de a găsit-o la castru. O amintire de genul nu vă ajută la nimic (eventual o duceți acasă, o țineți o perioadă și apoi o aruncați la gunoi), pe când pentru un muzeu ar putea fi o piesă de mare importanță.