La Pleșe sunt niște formațiuni foarte interesante lângă satul Dâncu, comuna Aghireșu, județul Cluj. Cum spune și definiția cuvântului “pleș” (dex=Porțiune a muntelui lipsită de vegetație) este vorba despre un deal pleșuv pe o parte care atrage prin formele sale deosebite asemănătoare cu cele de la Grădina Zmeilor. În schimb, spre deosebire de formațiunile de la Grădina Zmeilor care erau stâncoase, rocile de la Dâncu se aseamănă mai mult, din punctul meu de vedere, cu rocile nisipoase ale trovanților de la Ulmet.

În filmulețul de mai jos puteți vedea de ce eu consider că La Pleșe se aseamănă mai mult cu Babele de la Ulmet din punct de vedere al rocilor componente. Nu este o părere avizată neavând cunoștințe de geologie și nici nu am găsit mai multe informații deocamdată.

Zona formațiunilor de la Dâncu este foarte puțin cunoscută, deloc promovată și momentan nici nu este declarată rezervație naturală deși ar merita din plin (măcar de natură peisagistică). Eu consider că La Pleșe este cu mult mai frumoasă decât Grădina Zmeilor și ar merita să fie inclusă în circuitul turistic.

Drumul până la Dâncu este destul de bun și asfaltat. GoogleMaps vă oprește cumva în drum și apoi vă urcă de-a dreptul pe La Pleșe, dar, din ce am înțeles de la alți turiști cu care ne-am întâlnit și care au urmat acel traseu, nu ar fi tocmai indicat deoarece urcarea este cam abruptă și este plin de bălării. Noi am parcat mașina pe drumeagul de pământ marcat cu cerc roșu pe harta de mai jos și am mers pe drumeagul respectiv până am dat de un bolovan pe partea stângă (indicat de Ruxy în prima fotografie din setul de mai jos), iar apoi am luat-o de-a dreptul prin pădure până la baza stâncilor. Din drumul comunal DC133 până la bolovan sunt aproximativ 10 minute de mers lejer.

După ce am ajuns la baza dealului am mers spre dreapta și am urcat până în vârf moment în care am realizat că nu prea avem ce vedea de sus pentru că este mai greu să te uiți în râpă și să ai și grijă să nu aluneci pe roca foarte instabilă, așa că am coborât și am urmat formațiunile pe la baza lor spre stânga de această dată. Înainte de a coborâ nu am putut rata poza de pe rădăcinile suspendate ale unui copac. Urcarea este destul de abruptă.

Ruxy, la cei 3 ani și jumătate ai ei, a fost preocupată mai degrabă să se joace în nisip, să culeagă pietricele și ciuperci decât să se uite la niște stânci.

Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul și ne-am trezit că soarele stă să apună, moment în care Victor s-a dus să exploreze singur, iar eu am plecat cu Ruxy spre mașină unde l-am așteptat să se întoarcă.

Ciupercuțe, floricele, ghinde, măceșe, o broscuță pe care era să calc (și care a sărit înainte de a îi face o poză mai clară) și stânci de forme care de care mai ciudate. La Pleșe cu siguranță merită vizitată.

Aș recomanda vizita primăvara devreme, toamna târziu și poate chiar iarna pentru a putea admira stâncile pleșuve fără vegetație blocând privirea.