Parcul Național Cheile Nerei-Beuşnița este situat în județul Caraș-Severin, în sudul Munților Aninei și are o suprafață totală de 36.758 ha. Acesta a fost declarat arie protejată în anul 2000 (începerea procesului de conservare a avut loc din anul 1943) și cuprinde suprafețe din unitățile administrativ-teritoriale ale orașelor Anina și Oravița și ale comunelor Bozovici, Lăpuşnicu Mare, Şopotu Nou, Cărbunari, Sasca Montană, Ciclova Română. În cadrul Parcului Național Cheile Nerei-Beuşnița sunt incluse mai multe rezervații naturale: Rezervația Naturală Cheile Nerei – Beușnița, Rezervația Naturală Ciclova – Ilidia, Rezervația Naturală Cheile Șușarei, Rezervația Naturală Ducin, Rezervația Naturală Izvorul Bigăr și Rezervația Naturală Lisovacea.

Parcul Național Cheile Nerei-Beuşnița cuprinde o multitudine de obiective extrem de frumoase ce pot fi vizitate parcurgând (integral sau parțial) diversele trasee marcate. Găsiți ceva informații despre trasee (marcaj, durată și obiective) pe site-ul oficial al Parcului Național.

Printre obiectivele principale ale Parcului Național se numără: Cascada La Văioaga, Cascadele Beușnița, Lacul Ochiul Beiului, Lacul Dracului, Cetatea Socolari, Cascada Moceriș, Cascada Bigăr, Cascada și Cheile Șușarei. Sunt multe alte obiective care cu siguranță merită a fi descoperite. Și doar o plimbare pe unul din traseele marcate vă poate demonstra importanța și frumusețea acestui Parc Național al României.

Parcul Național cuprinde în proporție de 80% păduri (de făgete în principal), iar restul de 20% este reprezentat de tufărișuri, pajiști semi-naturale, versanți stâncoși etc. Se întâlnesc astfel 21 de clase de habitate protejate: Habitatul 3220 – Cursuri de apă montane şi vegetaţie erbacee de pe malurile acestora, Habitatul 3260 – Cursuri de apă din zonele de câmpie, până în cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho – Batrachion, Habitatul 40A0* – Tufărişuri subcontinentale peripanonice, Habitatul 6110* – Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi, Habitatul 6190 – Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis), Habitatul 6210* – Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase (FestucoBrometalia) (* situri importante pentru orhidee), Habitatul 6430 – Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul montan până în cel alpin, Habitatul 7220* – Izvoare mineralizate încrustante cu formare de tuf calcaros (Cratoneurion), Habitatul 8120 – Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii), Habitatul 8210 – Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie chasmofitică, Habitatul 8310 – Peşteri închise accesului public, Habitatul 9110 – Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Habitatul 9130 – Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Habitatul 9150 – Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate calcaroase, Habitatul 9170 – Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Habitatul 9180* – Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene, Habitatul 91E0* – Păduri aluviale de Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Habitatul 91K0 – Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio – Fagion), Habitatul 91L0 – Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio – Carpinion), Habitatul 91M0 – Păduri balcano – panonice de cer şi gorun, Habitatul 91Y0 – Păduri dacice de stejar şi carpen.

Mai multe detalii despre fiecare habitat găsiți aici.

În anul 2017, o suprafață de 4292,3 ha de pădure seculară de fag de pe teritoriul Parcului Național Cheile Nerei-Beuşnița a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO. Aceste păduri de făgete, dezvoltate pe substrat calcaros, sunt cele mai sudice păduri de acest fel din Regiunea Carpaților și sunt situate la cea mai joasă atitudine (150-1150m).

Fauna parcului cuprinde mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, broaște, pești și insecte.

Mamiferele sunt reprezentate de: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus), căprioara (Capreolus capreolus), lupul gri (Canis lupus), mistrețul (Sus scrofa), vidra de râu (Lutra lutra), râsul (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felis silvestris), jderul de copac (Martes martes). Din cadrul chiropterelor au fost identificate 11 specii: liliacul comun mare (Myotis myotis), liliacul comun mic (Myotis oxygnatus), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), liliacul de iaz (Myotis dasycneme), liliacul de apă (Myotis daubentonii), liliacul cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), liliacul cârn (Barbastella barbastellus), liliacul urecheat brun (Plecotus auritus).

Se remarcă o mare diversitate a speciilor de păsări de pe teritoriul Parcului Național, în special a păsărilor răpitoare atât de zi cât și de noapte. Se pot astfel observa vulturul auriu (Aquila chrysaetos), vulturul mic (Aquila pomarina), pescărașul albastru (Alcedo atthis), ierunca (Bonasa bonasia), eretele vânăt (erete de câmp – Circus cyaneus), vulturul eurasiatic (bufnița-vultur – Bubo bubo), vulturul șerpar (Circaetus gallicus), mușca cu piept roșu (Ficedula parva), vânătoarea de miere europeană (pern comun – Pernis apivorus), caprimulgusul (Caprimulgus europaeus), ciocănitoarea verzuie (ghionoaie sură – Picus canus), huhurezul mare (Strix uralensis), cristelul de câmp (Crex crex), silvia porumbacă (Sylvia nisoria), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio), ortolanul (Emberiza hortulana), dumbrăveanca (Coracias garrulus), eretele sur (Circus pygargus), ciocănitorul mijlociu (Dendrocopos medius).

Speciile de reptile, amfibieni și broaște sunt reprezentate de: vipera comună (Vipera berus), șarpele de alun (Coronella austriaca), gușterul (sau șopârla verde – Lacerta viridis), șopârla de câmp (Lacerta agilis), salamandra de foc (Salamandra salamandra), tritonul alpin (Triturus alpestris), broasca râioasă brună (Bufo bufo), buhaiul (sau izvorașul) de baltă cu burtă galbenă (Bombina variegata).

Printre speciile de pești întâlnite se regăsesc: zglăvoaca (Cottus gobio), mreana vânătă (Barbus meridionalis), petrocul (Gobio kessleri), dunărița (Sabanejewia aurata), răspărul (Gymnocephalus schraetzer), fusarul (Zingel streber), boarța (Rhodeus sericeus amarus), porcușorul de vad (Gobio uranoscopus) și fâsa mare (Cobitis elongata).

Nevertebratele sunt reprezentate de următoarele specii: scoica-mică-de râu (Unio crassus), melcul acvatic dungat (Theodoxus transversalis), racul-de-ponoare (Austropotamobius torrentium), rădașca (Lucanus cervus), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), fluturele-tigru (Callimorpha quadripunctaria), libelula-mercur (Coenagrion mercuriale), calul-dracului (Cordulegaster heros), fluturele țestos (Nymphalis vaualbum), croitorul cenușiu (Morimus funereus) și croitorul alpin (Rosalia alpina).

La nivelul plantelor sunt semnalate o multitudine de ierburi și flori rare precum: orhideea ouăle popii (Himantoglossum caprinum), tășculița (Aethionema saxatile), bria (Athamanta turbith ssp. hungarica), omagul (Aconitum moldavicum), usturoiul sălbatic (Allium moschatum), pesma (Centaurea atropurpurea), struna cocoșului (Cerastium banaticum), brebenei (Corydalis pumila), brândușa de toamnă (Crocus banaticus), brândușa galbenă (Crocus flavus), garofița bănățeană (Dianthus giganteus ssp. banaticus), poroinicul (Dactylorhiza maculata), măciuca ciobanului (Echinops bannaticus), orhideea Gymnadenia conopsea, spânzul verde (Helleborus odorus), inul galben de Banat (Linum uninerve), orhideea de albine (Ophrys scolopax ssp. cornuta), bujorul masculin (Paeonia mascula, sau bujorul Kavakh – Paeonia kavachensis), untul vacii (Orchis morio ssp. picta), orhideea Orchis tridentata, ploșnițoasa (Orchis coriophora ssp. fragrans), pribolnicul (Orchis simia), măceșul (Rosa stylosa), cimbrul balcanic (Satureja kitaibelii), săbiuța (gladiola sălbatică – Gladiolus imbricatus), stânjenelul de munte (Iris graminea), coada-iepurelui (Sesleria filifolia), salata de pădure (Smyrnium perfoliatum).