Am văzut întâmplător că bulgarii nu mai cer test PCR negativ sau vaccin la intrarea în țară. Imediat am verificat informația pe mae.ro și am început să caut cum va fi vremea în nordul Bulgariei. Ne-am tot plimbat prin țară de când cu pandemia, dar parcă altfel se simte un concediu când pleci efectiv din țară. Am ales ca destinație Ruse și am căutat un hotel pe booking.com. Noi nu suntem genul să mergem la hostel sau la alte cazări de genul. Eu caut mereu cazare cu cel puțin 8 la rating pe booking (verific și review-urile de pe google) și dacă avem și mic dejun inclus este și mai bine. Pentru Ruse am ales să stăm la The English Guest House, pensiune de 3 stele cu scor 9,1. Noi am fost mulțumiți de cazare, cu o mică observație: în a doua noapte de cazare Victor a rămas fără apă caldă. După ce am vorbit ca Andreiuțu să stea la bunica sa, am început să pregătesc bagajele pentru ca vineri, 28 mai 2021, să putem pleca imediat ce termină Victor serviciul. Greu cu bagajele. Pentru Ruxy trebuie luate o grămadă de schimburi pentru că noi o lăsăm să se joace chiar dacă se murdărește (îi place mult să se dea pe “tobogan” pe pante cu pământ etc.) și 2-3 perechi de încălțări (plecăm și cu cizme de cauciuc cu noi pentru că unde este o baltă sau un râu Ruxy trebuie să testeze apa cu picioarele și să arunce cu pietre). Trebuie luate și medicamente în cazul în care se îmbolnăvește copilul, deși până weekendul trecut nu am avut această “surpriză”.

A venit și ziua de vineri și eu încă nu știam ce vom vizita, iar eu de obicei îmi fac intinerariu din timp cu locație, timp de condus până la obiectiv, timp de vizitare al obiectivului etc. Intinerariile erau destul de precise înainte să începem să călătorim cu Ruxy. Acum depindem mult de nevoile copilului. Anyways… în ora ce am avut-o la dispoziție până la plecare, am aruncat pe listă ce obiective am găsit în apropiere de Ruse și am plecat. Am sunat la pensiune de pe drum să ne asigurăm că ne țin camera rezervată deoarece fiind cu plata la cazare nu știi niciodată și să îi anunțăm de ora aproximativă a sosirii.

Drumul a decurs fără probleme. Nu a fost nici multă lume în vamă. Tot în vamă am avut grijă să ne luăm și vignetă de weekend la 10 leva. Am ajuns la cazare în 4 ore și 30 de minute cu plecare de la Brașov ceea ce este foarte bine.

Deși Ruxy este foarte drăgăstoasă cu Andrei, faptul că nu a trebuit să ne mai împartă cu el a încântat-o la nebunie. Aproape 2 ore am stat în pat și se muta ba la Victor în brațe, ba la mine și ne povestea încontinuu diferite chestii. Faptul că a stat foarte târziu s-a văzut a doua zi când am avut destule proteste când ne-am trezit la ora 08:00 pentru micul dejun.

După micul dejun am setat GoogleMaps-ul pentru primul obiectiv al zilei situat la doar 40 de minute de condus de Ruse și anume Fortăreața Cherven. O foarte interesantă mărturie a civilizației bulgare a secolelor XII – XIV. Am scris mai multe despre fortăreață aici.

Am ajuns în parcarea de la baza stâncii și am văzut că nu era nimeni de la care să cumpărăm bilete de intrare deși teoretic programul de vizitare începea la ora 09:00. Până ne-am pregătit să urcăm scările, până am citit panourile informative, până ne-am mai rotit de 2 ori a venit și doamna cu biletele, deși nu plănuisem să o așteptăm. După ce am plătit intrarea pentru 2 persoane și am luat un magnețel, am început să urcăm scările pe lângă stâncile masive până la intrarea în fortăreață.

Pentru că am vizitat fortăreața exact la deschidere, iarba era plină de rouă, iar fetița s-a cam udat la picioare pentru că ea a fost preocupată să alerge după șopârle și fluturi, să culeagă maci și melci (ați citit bine – melci) și nu să privească ruinele. Preocupările ei ne-au lăsat nouă suficient timp să ne uităm pe panourile informative și să admirăm ruinele înconjurate de diferite flori de primăvară.

Fortăreața ca fortăreața, dar peisajul Parcului Natural Rusenski Lom ne-a luat ochii. Malul stâncos al râului Cherni Lom ce înconjoară stânca pe care a fost construită fortăreața este extraordinar de frumos. Fetița noastră în schimb a rămas la maci și melci :)).

După ce am ajuns la turnul de vest, ne-am întors la mașină ca să schimbăm copilul să nu răcească pentru că ea deja era complet udă în adidași și începuse și să fie obosită și noi mai aveam ceva obiective pe ziua respectivă.

Dacă am fi căscat mai bine gura la panourile informative, am fi văzut că după turnul de vest ar mai fi fost mult de vizitat și că ar mai fi fost și un traseu pe la baza stâncii pe lângă râu. Fortăreața Cherven s-ar fi putut transforma cu ușurință într-un obiectiv de o zi întreagă și nu de 2-3 ore. Dar cum nu am fost atenți, după ce am schimbat-o pe Ruxy în haine uscate, am plecat spre peștera Orlova Chuka.

În doar 20 de minute am ajuns la peșteră și am parcat mașina. Din parcare am mers pe jos până la o terasă de unde să cumpărăm biletele de intrare. Femeia de acolo ne-a explicat într-o engleză stricată că peștera este închisă. Ne-a cam stat pitpalacul, dar o româncă ce era în magazin, turistă care cred că vorbea rusa, ne-a explicat că de fapt turul de la ora 13:00 a început deja (noi am ajuns la peșteră pe la 13:10) și că trebuie să așteptăm turul de la ora 14:00. Cum mai aveam de așteptat destul timp, Victor a ales să mănânce ceva, mai ales că el face rău la foame. Și fie-sa la fel de altfel. Așa că, văzând că grupul de români ce mai erau acolo, printre care și femeia amintită anterior, se înțelegeau cu vânzătoarea, în rusă probabil, l-a rugat pe soțul acesteia să îi comande și lui o porție de mici bulgărești cu cartofi prăjiți.

Când auziți mici bulgărești, dacă vă gândiți la micii noștri și îi comparați, veți fi foarte dezamăgiți. Dacă în schimb, în ciuda faptului că le zice tot mici, vă gândiți la niște cârnați prăjiți, atunci veți fi foarte plăcut surprinși. Sau cel puțin așa a fost în cazul nostru.

În jur de 13:45 am început să coborâm și noi spre intrarea în peșteră. Fiind prima peșteră ce urma să o vizităm cu Ruxy aveam ceva emoții știind că este foarte năzdrăvană fetița. Speram să nu înceapă să plângă sau să țipe să-și audă ecoul și să nu mai înțeleagă nimeni nimic așa cum ne-a făcut la castelul de la Micloșoara. Spre fericirea noastră, Ruxy s-a comportat exemplar și chiar a fost foarte curioasă de tot ce era în jurul ei.

La finalul turului Ruxy era deja ruptă. Și nu numai ea. Toți tații ce au participat la tur au urcat dealul singuri să ia mașina din parcarea mare și să vină să își ia copiii și nevestele ce îi așteptau în parcarea mică de la marginea pădurii :)). După ce s-a întors Victor cu mașina am plecat spre Bisericile de piatră de la Ivanovo unde am ajuns după alte 20 de minute de condus.

După ce am parcat mașina, ne-am îndreptat spre magazinul de suveniruri pentru a ne lua un magnet și vederi în caz că nu va mai fi deschis când ne terminăm vizita. Doamna de la magazin, când a văzut că suntem români, ne-a întrebat dacă avem cumva să îi schimbăm ceva lei în mărunți pentru că avea doar bani mari. Deci dacă am fi avut mărunt am fi putut să ne cumpărăm suvenirurile cu lei, dar noi avem de obicei leve la noi când suntem prin Bulgaria. Nu este cazul altor români, după cum aveam să aflăm mai târziu. Tot doamna de la magazin ne-a recomandat cumva printr-o combinație de semne și engleză, să urcăm spre biserica de piatră pe o cărare prin spatele muntelui și să coborâm pe altă parte, prin fața muntelui. Am zis să urmăm instrucțiunile că sigur știe femeia mai bine. Bine am făcut. Așa am ajuns astfel la un punct de belvedere unde am putut admira o parte din Parcul Natural Rusenski Lom.

Ne-am continuat drumul și am ajuns în curând la o crăpătură în stâncă, crăpătură ce reprezintă intrarea în biserică. În fața noastră mai erau două persoane, un bărbat și o femeie. Cum ne-au auzit că vorbim românește imediat ne-au întrebat dacă avem cumva să le schimbăm niște lei în leve că nu aveau bani schimbați și nu puteau intra să viziteze. Ni s-a părut destul de ciudat să mergi în Bulgaria să vizitezi și să te aștepți să plătești cu lei. Moneda lor este totuși leva și nu leul, dar ne-am bucurat că i-am putut ajuta pe oamenii aceia. Ne-am chinuit ceva să o ținem pe Ruxy pentru că ea tot vroia să țopăie și să alerge și mai ales să iasă pe balcon.

După ce ne-am terminat vizita, am coborât la mașină pe scări. Muuulte scări.

Cum era abia ora 17:00, am decis să încercăm să urmăm și unul din traseele prin Parcul Natural Rusenski Lom, dar nu prea ne-a ieșit. Din parcare am trecut peste râul Rusenski Lom pe un pod de lemn și în 2-3 minute am ajuns la o răscruce de drumuri. Am mers prima dată spre dreapta aproximativ 20 de minute. După 20 de minute am decis să ne întoarcem pentru că Ruxy era deja obosită și nu vroia decât la Victor pe umeri, iar Victor era obosit de la cărat copilul pe umeri. Din cauza vegetației nu prea am putut admira deloc cheile râului. În schimb ne-am bucurat de plimbarea prin natură și de multele libelule ce tot zburau în jurul nostru. După ce am ajuns din nou la răscrucea de drumuri am mers preț de 5 minute în direcția opusă pentru a vedea dacă vom putea admira ceva din malurile stâncoase ale râului. Cum fetița era din ce în ce mai obosită, am zis să ne oprim și poate vom reveni în Parcul Natural Rusenski Lom cu altă ocazie.

După ce ne-am întors la mașină am decis să forțăm puțin nota și să mergem să vizităm și Mănăstirea de piatră Basarbovo fiind la mică distanță. Vizita la mănăstire a venit la pachet cu tantrumurile fetiței. Plângea dacă nu o lăsai să urce câte două trepte o dată, plângea dacă nu o lăsai să țipe în biserică, plângea dacă nu o lăsai să sară pe trepte etc. Mă mir că l-a lăsat pe preot să îi dea cu apă sfințită pe cap. Chiar și așa am reușit cumva cumva să ne bucurăm de ce vedem în jurul nostru.

Când am ajuns noi nu era multă lume, poate doar alte 6 persoane, iar lumina soarelui foarte plăcută cădea pe peretele stâncos. Am urcat până la biserica de piatră pe niște scări înguste potrivite doar pentru o persoană. Extazul Ruxandrei. După ce am coborât scările în curtea mănăstirii, ne-am îndreptat pe sub stâncă spre spatele curții ca să vizităm și biserica nouă. Am avut surpriza ca înăuntru să găsim un preot ce vorbea perfect românește și care ne-a și binecuvântat. O curte curată, plină de flori și liniște. Asta dacă făceam abstracție de plânsetele Ruxandrei.

După Basarbovo ne-am îndreptat înapoi spre Ruse să luăm cina. Am căutat să mergem la aceeași terasă (King Breakfast) la care am fost și data trecută când am trecut prin Ruse. Am o vagă impresie că nu este printre cele mai ieftine terase, dar mâncarea este foarte gustoasă. Amândoi ne-am luat Tarator (un fel de supă de castraveți cu iaurt) care ne place foarte mult, Victor și-a luat un cârnat-potcoavă (nu știu cum altfel s-ar traduce în română), iar eu o kavarma de pui pe care am mâncat-o împreună cu Ruxy. Din fericire, lângă terasă era un mini carusel pentru copii ce a ținut-o pe Ruxy ocupată până a venit comanda.

A doua zi, Ruxy nu a mai fost în stare să se trezească dimineața așa că am lăsat-o să doarmă până când a trebuit să facem check-out-ul la hotel. Cum în ziua respectivă trebuia să ne întoarcem spre casă și cum deja era prânzul, am decis să vizităm EcoMuseum (gândindu-ne că poate o va atrage pe Ruxy să vadă animale, dintre care unele împăiate), iar apoi să ne plimbăm pe pietonala din centrul orașului. La muzeu, pe Ruxy a atras-o mai mult fugăreala cu o fetiță ce era în vizită cu bunica ei și broaștele țestoase (cu care a avut treabă și la Grădina Botanică Jibou). Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că din loc în loc erau mostre ce puteau fi atinse de copii. Și pentru adulți mi s-a părut interesant să poți “atinge” un mamut, sau un bursuc, sau scoici fosilizate. Se găseau și măsuțe cu activități pentru copii mai linistiți decât fetița noastră. Un alt lucru interesant și creepy în același timp, mi s-au părut șerpii creați în laborator. Când vezi “This snake does not occur in the wild” te gândești că omul prea se joacă de-a Dumnezeu.

După vizita la muzeu, am decis să lăsăm mașina în parcare la muzeu și să mergem pe jos (Ruxy pe bicicleta ei pe care o aveam cu noi) pe pietonală până la Statuia Libertății în centru, să luăm prânzul, iar apoi să ne întoarcem la mașină și să plecăm spre casă.

Lângă EcoMuseum se află un parc vis-à-vis de care este biblioteca orașului. În timp ce eu făceam câteva poze la arhitectura bibliotecii din Ruse, Victor mă cheamă să văd un copac “ciudat”. Era vorba despre un tulipan, care este foarte rar la noi în țară și era pe lista mea de “to see”. Am fost foarte fericită că am văzut copacul cu lalele înflorit și că nu am mers la ghici în locurile unde se găsește în România sperând că poate îl voi găsi înflorit.

Pentru Ruxy a fost multă oboseală acumulată în ziua precedentă așa că ne-am înțeles destul de greu cu ea. Toată plimbarea a fost numai un tantrum. Eu am reușit să admir arhitectura clădirilor de pe pietonala orașului, Victor nu prea. A trebuit să o supravegheze în permanență pe Ruxy, mai ales după ce aproape s-a aruncat în fața mașinii (deși știe că nu trebuie să treacă strada singură și că trebuie să se uite de mașini). Noroc că fiind pietonală șoferul respectiv circula foarte încet, iar Victor a prins-o imediat ce roata din față a bicicletei a ajuns în stradă. Casele se aseamănă mult cu cele de la noi de pe Republicii (brașovenii știu despre ce vorbesc), dar păcat că multe dintre ele nu sunt renovate.

După o scurtă pauză pe una din băncile-carte ce prezintă o scurtă istorie a orașului, ne-am așezat la o terasă (alta decât în ziua precedentă) să luăm prânzul.

Ar fi mult mai multe de văzut în Ruse, plus că noi ne-am plimbat doar pe o parte a pietonalei orașului, dar cum trebuia să ne întoarcem acasă să ne luăm și băiețelul de la bunica, ne-am întors la mașină și ne-am îndreptat spre vamă.

Drumul până acasă a decurs fără mari probleme. În vamă a trebuit să așteptăm puțin mai mult pentru că se pare că am nimerit la coada la care majoritatea plăteau taxa de pod cu cardul (este greu să păstrezi 4 monede de 1 leva pentru taxa de pod).

Bineînțeles că, fiind sezonul rapiței, nu putea să lipsească poza în câmpul de rapiță.

Sper ca obiectivele alese de noi pe lângă Ruse să vă fie inspirație pentru un mini-weekend în Bulgaria și dacă descoperiți și altele aș aprecia să îmi spuneți și mie.