Bisericile de piatră de la Ivanovo

Incluse în Patrimoniul UNESCO din anul 1979, bisericile tăiate în piatră Ivanovo se află în apropierea satului cu același nume, provincia Ruse, Bulgaria. Complexul mănăstirilor săpate în stâncă se află în Rezervația Naturală Rusenski Lom și sunt situate la 32 de metri înălțime deasupra râului cu același nume. Peșterile carstice ale malurilor stâncoase ale râului au fost locuite de călugări, în frunte cu Ioachim (viitorul Patriarh at Bisericii Ortodoxe Bulgare), încă din anul 1220 și până prin secolul al XVII-lea. Acești călugări au tăiat în stâncă un complex de mănăstiri, chilii, biserici și capele care împreună au alcătuit fosta Mănăstire Sf. Arhanghel Mihail. Dintre acestea, în prezent au mai rămas doar 5, iar dintre acestea doar una este vizitabilă și anume Biserica Sfintei Fecioare (Bogoroditsa). Inițial numărul bisericilor se ridica la 40, iar numărul celorlalte încăperi la aproximativ 300. Picturile murale datând din secolul al XIV-lea stau mărturie îndemânării pictorilor Școlii de Pictură și Artă Monumentală Tărnovo. Prin expresivitatea lor, frescele întâlnite la Ivanovo depășesc orice alte monumente descoperite până în prezent aparținând stilului paleologilor. Realizate în spirit neo-clasic, frescele de la Ivanovo prezintă legături strânse cu arta elenistică expresivă.

Cele 5 biserici ale complexului sunt Capela Sf. Arhanghel Mihail („Biserica îngropată”), Baptisteriul, Capela Gospodev Dol, Biserica Sf. Teodor („Biserica demolată”) și Biserica Sfintei Fecioare și prezintă picturi murale din secolele XIII și XIV.

Pentru realizarea picturilor murale a fost folosit stilul italian “afresco” (=frescă, pictură repetată pe mortar umed) fiind realizate chiar și 18 straturi în funcție de grosimea bazei. Vopselele folosite erau mineralele extrase din împrejurimile mănăstirii. Frescele astfel pictate au fost protejate, prin coincidență, de lumânările arse în timpul rugăciunilor. Realizate la vremea respectivă din ceară și seu și fără a fi rafinate, în timpul arderii, lumânările au degajat vapori care, în contact cu suprafețele reci ale pereților stâncoși s-au condensat și s-au lipit de picturi sigilându-le și protejându-le astfel pe parcursul sutelor de ani. În timpul proceselor de restaurare, acest strat subțire de ceară a fost înlăturat fără a fi afectată gama de culori și înlocuit de o peliculă specială menită să protejeze picturile pentru următorii 1000 de ani.

Picturile murale din secolul al XIII-lea ce se regăseau în “Biserica îngropată” au fost salvate și mutate după ce stânca unde se găsea această capelă s-a prăbușit la începutul secolului al XX-lea. A fost, de asemenea, finalizată și prima etapă de salvare a picturilor murale din secolul al XIV-lea ce se regăsesc în “Biserica demolată”.

Pentru Biserica Sfintei Fecioare, situată la o înălțime de 38 de metri, pe baza prelucrării datelor meteorologice, s-a realizat un program pentru “Investigarea, identificarea, stabilizarea și hidroizolarea masivului stâncos”. Biserica Sfintei Fecioare este cea mai tânără din cadrul mănăstirii, datează din anii 1350-1360 și are 16 metri lungime, 4 metri lățime și 2.15 metri înălțime. Donatorul principal al acestei biserici a fost țarul Ivan-Alexandru a cărui imagine de ctitor a fost reprezentată în partea stângă a intrării principale în biserică (unde în prezent este balconul). Drumul către intrarea principală în biserică s-a surpat pe la mijlocul secolului al XVI-lea, intrarea din prezent fiind săpată între anii 1936-1938 de către omul de știință ceh Karel Škorpil, unul dintre fondatorii științei arheologice bulgare. Picturile acestei biserici sunt cele originale, fără ca o restaurare să fi fost realizată și sunt împărțite pe segmente dreptunghiulare reprezentând ultimele 7 zile din viața Mântuitorului și viața lui Ioan Botezătorul.

Principalii donatori ai complexului monahic au fost conducătorii celui de-al doilea imperiu bulgar printre care Ivan Alexandru, Ivan Asen al II-lea, dar și George-Tervel (1280-1292) despre care se zice că și-ar fi petrecut restul zilelor într-una dintre chiliile săpate în stâncă.

În secolul al XIV-lea, complexul monahal de la Ivanovo a funcționat ca centru de isihasm (sau palamism), doctrină ortodoxă conform căreia creștinul trebuie să trăiască în pace și liniște, împăcând trupul cu sufletul și menținându-se într-o stare contemplativă prin rostirea în permanență a rugăciunii inimii: “Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.

Mănăstirile de la Ivanovo au supraviețuit cucerii otomane a Bulgariei, dar curând după aceasta decad treptat.

Se ajunge ușor la Bisericile de piatră de la Ivanovo urmărind GoogleMaps până la parcarea de la baza stâncii. Dacă la magazinul de suveniruri sunt acceptați lei, la intrarea în biserica de piatră este necesar să aveți leve bulgărești la voi. Prețul unui bilet este de 10 leva/persoană, iar programul de vizitare este între 09:00-18:00. Pentru a ajunge la biserica săpată în piatră se pot urma două trasee: unul pornește din parcare din partea dreaptă cum vă uitați spre magazinul de suveniruri și constă în urcarea a multor trepte până se ajunge la biserică, iar al doilea constă în urcarea unei pante ce începe pe partea dreaptă la puțin timp după ce treceți de magazinul de suveniruri. Timpul petrecut de noi a fost de aproximativ 1 oră și jumătate, dar noi am avut copil de 3 ani după noi.

Noi am ales să urcăm panta prin pădure ca să ajungem la biserica săpată în piatră la îndemnul doamnei de la magazinul de suveniruri și să coborâm pe scări. Traseul ne-a dus la un punct de belvedere de unde am putut admira o parte a Parcului Național Rusenski Lom, priveliști care le-am fi ratat dacă am fi urcat și coborât pe scări.

Urmând spre partea dreaptă traseul, am ajuns curând la intrarea în biserică, unde se și plătește taxa de intrare.

Pe partea stângă cum intrați în biserică este o tarabă cu suveniruri în caz că nu ați luat de la magazinul din parcare. După ce ghidul ne-a oferit câteva explicații cu privire la biserică și la picturi, am admirat în liniște (pe cât s-a putut de liniște cu Ruxy după noi) picturile de pe stâncă. Am admirat Cina cea de Taină, pictură realizată înaintea celei a lui da Vinci, Lepădarea lui Petru, Trădarea lui Iuda etc. Am ieșit puțin și la balcon pentru a admira peisajul, după care am început coborârea treptelor care a fost puțin solicitantă pentru genunchiul meu beteag (o ruptură de menisc de la prea mult sport – baschet).