Aflat pe lista monumentelor istorice, Castelul Calendar se află în localitatea Zău de Câmpie, jud. Mureș. Castelul a fost construit de baronul István Ugron după principiile calendarului și anume: 4 turnuri pentru cele 4 anotimpuri dintr-un an, 7 terase pentru numărul zilelor dintr-o săptămână, 12 holuri pentru numărul lunilor dintr-un an, 52 de camere pentru numărul de săptămâni dintr-un an și 365 de ferestre pentru numărul de zile dintr-un an. În prezent castelul se află în patrimoniul Consiliului Județean Mureș care a câștigat procesul de retrocedare în defavoarea Mariei Ugron.

Castelul Calendar, reședința de vară a baronului Ugron, a fost construit în stil neogotic cu elemente neoromanice. Castelul prezintă 3 turnuri de forme și mărimi diferite. Privit din față, în partea stângă se observă un turn înalt de formă hexagonală, iar în partea dreaptă se observă un turn cilindric și mic de înălțime. În spate, castelul are un turn cilindric înalt. Deasupra intrării principale în castel se găsește o terasă, iar deasupra acesteia se observă blazonul familiei Ugron. Intrarea pe această terasă se face printr-o ușă cu vitralii colorate. Holul principal al castelului este foarte frumos, cu alb și un albastru foarte plăcut, cu decorațiunile stâlpilor și scărilor.

Lucrările la castel au început în anul 1911 și s-au desfășurat pe o perioadă de 3 ani. Povestea castelului a fost transmisă prin viu grai de săteni și este mărturia dragostei baronului István Ugron, ambasadorul Austro-Ungariei în Rusia, pentru una din fiicele țarului Nicolae al II-lea. Conform poveștilor sătenilor, fiica țarului i-a cerut baronului Ugron să-și demonstreze iubirea prin pavarea aleeii castelului cu bani de aur. După realizarea a jumătate din pavaj, fata și-a dat seama că ar fi lipsă de respect ca oamenii să calce pe coroana țarului bătută pe monede, așa că i-a cerut baronului să paveze aleea cu monede de aur așezate pe muchie. De această dată, baronul nu a putut îndeplini doleanța tinerei așa că, din frustrare, a încetat să o curteze. Venirea la putere a bolșevicilor în anul 1917 a dus la executarea întregii familii a țarului, așa că István Ugron s-a retras din viața publică cu inima îndoliată.

În anul 1945, în urma naționalizării, castelul ajunge la autoritățile comuniste care l-au folosit ca depozit de colectare a cerealelor. Din anul 1954 este înființată o școală ce va funcționa în cadrul castelului până în 1959 când va fi transformată în liceu economic. Din anul 1962 și până în 2012, în incinta castelului a funcționat o casă de copii care a fost însă desființată prin hotărâre de consiliu județean, iar copiii mutați în case de tip familial. În prezent soarta castelului este incertă. Posibilii investitori se retrag datorită costurilor mari de renovare date de faptul că nu există fundație la clădire, dar și de igrasia pereților.

După naționalizare, mobilierul din castel a dispărut. Ar mai fi o masă și 2 scaune expuse la muzeu în Turda, dar încă nu am ajuns să le vedem. Nu prea aveți sincer ce vedea în interior. Doar camere goale (în unele mai găsindu-se câte o sobă de teracotă) “amenajate” pentru internatul ce a funcționat în incinta castelului până în 2012. Se văd desene pe pereți, ceva mobilier de cantină la subsol, plăcuțe cu destinațiile încăperilor (gen: infirmerie, cancelarie etc.). Excepție face holul principal și scara spiralată albastră ce urcă în turnul cilindric, înalt, din spatele castelului.

La castel se poate ajunge după indicațiile oferite de GoogleMaps neexistând nici un fel de indicator. Drumul nu este cel mai bun, dar nici excepțional de rău: este un drum de piatră pe care se poate circula foarte bine. Nu există parcare la castel, poate doar dacă intrați în curte ceea ce eu v-aș sugera să nu faceți. Adică eu aș considera de bun simț să nu parcați înăuntru și să stricați priveliștea altor vizitatori, ci să folosiți curtea castelului doar pentru a întoarce mașina. Când am vizitat noi castelul, erau câteva persoane care mai aveau puțin și se urcau cu mașina pe treptele de la intrare și făceau poze prin portieră. Strada era goală și aveau loc de parcare, dar Doamne ferește să meargă 1 minut pe jos.

Castelul este închis pentru vizitatori, dar se poate vizita pe afară și admira arhitectura sa destul de neobișnuită. Sau, dacă aveți noroc ca noi, găsiți o ușă descuiată, intrați, dați nas în nas cu paznicul și îl rugați frumos să vă lase să dați o tură prin interior 😄.