Duminică, 25 aprilie 2021, ne-am decis să facem un mic concediu înainte să înceapă Victor serviciul. Online, vremea nu se arăta favorabilă începând de marți în majoritatea județelor țării, dar am căutat un județ unde ar fi început vremea urâtă de miercuri ca să avem 2 zile consecutive de vizitat. Așa am ajuns să aleg județul Sălaj ca fiind următorul nostru punct pentru mini-vacanță. Următorul pas a fost să vorbim să lăsăm bebeloiul la bunica sa pentru că la 6 luni ale lui ar fi fost un drum mult prea solicitant pentru el. Noaptea de dinaintea plecării am avut de făcut bagaje și intinerariul deoarece Victor trebuie să doarmă pentru a se putea concentra la șofat. Fiind un intinerariu făcut la repezeală nu am reușit să mă documentez cum trebuie pentru toate obiectivele alese (plus că pentru unele nici nu prea găsești informații online) așa că au mai fost scăpări privind programul de lucru sau durata drumului între obiective. Deși eu am rămas trează toată noaptea pregătind bagaje și Victor s-a trezit la 04:30, abia la ora 07:00 am reușit să plecăm la drum: până a luat Victor micul dejun, până am pregătit-o pe Ruxy, până am lăsat bebeloiul la bunică, până am alimentat cu motorină, până ne-am întors acasă iar ca să luăm o oală ce i-ar fi trebuit mamei lui Victor, a zburat timpul. În sfârșit am plecat la drum spre primul obiectiv.

Drumul a fost fără mari probleme. Doar lui Ruxy i s-a făcut rău o dată și a trebuit să o curăț pe ea și scaunul ei în rest totul a fost bine. Înainte de serpentinele de intrare în județul Sălaj am văzut pe partea stângă un loc unde se făceau plăcinte pe vatră și am oprit să ne luăm câte o plăcintă cu ciuperci. Mie mi-a plăcut mult așa că vă recomand să încercați. Victor nu a fost foarte impresionat.

De la plăcintărie, în jumătate de oră am ajuns la primul obiectiv al zilei și anume “Piatra Dracului”. mai multe despre obiectiv găsiți aici. Nouă ne-a luat cam 10 minute să admirăm stânca pentru că a trebuit să stăm după Ruxy să strângă pietricele.

Al doilea obiectiv al zilei, la doar 1 minut de mers cu mașina, l-a reprezentat ruina conacului Hatfaludy. În fața ruinelor erau vreo 3 muncitori și i-am întrebat dacă se poate vizita și ne-au răspuns că nu este nici o problemă. Din cauza stării avansate de degradare am ales să nu intrăm înăuntru să nu ne cadă, Doamne ferește, ceva în cap, așa că ne-am mulțumit să ne rotim pe afară și să admirăm arhitectura fostului conac. Nu cred că am stat mai mult de 15-20 de minute la acest obiectiv. Faptul că Ruxy a găsit o cochilie de melc care să o țină ocupată a ajutat mult în a ne termina vizita mai repede. A fost o adevărată tragedie când a pierdut-o. La un moment dat, în loc să admirăm conacul, noi căutam melci pe jos :))) Puțin mai multe despre conac găsiți aici.

Următorul obiectiv ar fi fost biserica de lemn din Hida, dar din păcate era în restaurare când am ajuns noi și nu am putut-o vizita. Am plecat astfel spre Baica să vizităm biserica de lemn de acolo.

Din nou am fost suficient de norocoși să fim lăsați să vizităm în liniște Ruxy fiind ocupată să alerge în sus și în jos pe alee. Existând gard de împrejmuire nici nu am stat cu frică să nu sară cumva în drum. A trebuit doar să fim atenți să nu iasă pe portiță. Din păcate biserica nu era deschisă să îi vedem și interiorul și nici nu era afișat vreun număr de contact sau program de vizitare așa că după ce ne-am rotit de jur împrejur vreo 15 minute am plecat să ne încercăm norocul la Poiana Narciselor de la Racâș. Puțin mai multe despre bisericuța de lemn Baica găsiți aici.

De obicei narcisele sălbatice înfloresc de la sfârșit de aprilie până pe la sfârșit de mai. Din cauza vremii mă gândeam că sunt mici șansele să le găsim înflorite, dar am zis să ne încercăm totuși norocul. Pinul de pe GoogleMaps ne-a dus până…undeva… :))) Am trecut pe lângă o stână cu niște câini foarte agresivi. Mă bucur că eram în mașină că nu știu altfel ce am fi făcut. Am mai mers cu mașina exact până unde era pinul pe GoogleMaps moment în care Victor a zis că nu mergem mai departe că nu știe dacă reușește să scoată mașina din groapa prin care ar fi trebuit să trecem. De mers pe jos nu prea ne tenta fiind deja târziu și pentru că nu eram siguri că vom găsi narcisele înflorite așa că am făcut cale întoarsă. La intrarea în sat erau două bătrânele ce stăteau la taifas așa că am oprit să le întrebăm. Am aflat astfel că ar fi trebuit să mergem până am fi dat de pădure pe ambele părți ale drumului, dar că narcisele încă nu au înflorit. În zona respectivă înflorirea are loc după 10 mai, dar nu mai sunt așa multe flori cum erau o dată pentru că ciobanii duc oile la păscut de narcise…..Măcar peisajul a fost foarte frumos chiar dacă nu am văzut rezervația naturală de narcise.

Ne-am îndreptat astfel spre obiectivul principal al zilei, obiectiv care ne-a luat cam 2 ore și 30 de minute să îl vizităm și anume Grădina Zmeilor. Nici n-am intrat bine în rezervația naturală că Ruxy a alergat, s-a împiedicat și a căzut. După ce s-a liniștit copilul am început să urcăm pe poteca de piatră cubică. Imediat pe partea dreaptă au început să apară Căpitanul și soldații ascunși printre copaci. Admirându-i din mers am ajuns la o răscruce și ne-am decis să începem cu cărarea din partea dreaptă. Această cărare ne-a dus la un foișor pe deal de unde am putut să admirăm stâncile ce se desfășurau la piciorele noastre. Ne-am amintit astfel de stâncile pe care le-am văzut la Belogradchik, în Bulgaria. De la foișor am văzut că ar porni 2 trasee: unul care se ducea spre pădure (nu mai țin minte cum era marcat) și unul care continua pe creasta dealului lăsându-ne mai departe să admirăm stâncile de forme inedite (marcat cu bulină roșie care uneori abia era vizibilă). Ne-am decis să îl urmăm pe cel de-al doilea. La un moment dat am ajuns la o porțiune foarte abruptă a traseului. Cei care au copii mici (copii sub 5-6 ani) mai bine ar evita să coboare pentru că noi ne-am chinuit puțin cu Ruxy a noastră. După ce am coborât, cu atenție să nu ne udăm, ne-am continuat traseul pe la baza stâncilor. Am ajuns întâi la Peștera Grădina Zmeilor. Peștera pare mai degrabă a fi săpată de om și nu formată pe cale naturală. Nu am înaintat foarte mult deoarece era apă în peșteră și întuneric, iar lanterna de la telefon nu bate chiar așa departe. Am continuat traseul spre ieșire admirând Zmeul și Zmeoaica, Fata Cătanei și Acul Cleopatrei. Restul formațiunilor despre care am citit nu le-am identificat. Mai multe despre “Grădina Zmeilor” găsiți aici.

După ce ne-am luat porția de aer curat din natură în cântecul cucului, ne-am îndreptat spre Jibou pentru vizita la Castelul Wesselényi. Proprietate particulară, castelul nu se poate vizita la interior la momentul actual așa că am admirat de după poartă pentru vreo 5 minute și am plecat să cumpărăm ceva de mâncare. Cu greu am reușit să plecăm pentru că erau niște copii ce se jucau în fața porții castelului și Ruxy vroia să se joace cu ei.

După ce am mâncat un prânz foarte târziu, am sunat la Pensiunea Eden de lângă Jibou pentru a vedea cât costă o cameră pe noapte. Ne-a costat 170 de lei camera și a fost cald și curat.

Am început a doua zi căutând Calcarele de Rona, rezervație naturală de tip geologic. Din păcate, neexistând pin pe GoogleMaps și nici indicatoare pe unde să mergem, am ajuns la alte formațiuni foarte interesante și ele. La întoarcerea acasă am reușit să găsesc ceva info despre localizarea rezervației naturale așa că va trebui să revenim la Rona. Ruxy s-a distrat maxim să arunce cu pietre în Someș. Pentru Victor nu a fost foarte distractiv să o care pe umeri până la mașină :)) Foarte interesant a fost și podul de metal ce făcea legătura spre satul Rona.

Ne-am întors la Jibou și ne-am decis să vizităm Grădina Botanică deși acesta era un obiectiv marcat cu ? pe lista de vizitat considerând că nu ar fi cine știe ce. E doar o grădină botanică. Bine am făcut că ne-am oprit. Am descoperit că din curtea Grădinii Botanice putem vedea mai mult din Castelul Wesselényi decât ceea ce am văzut de la poartă în ziua precedentă. Conform lui Victor, care a vizitat și Grădina Botanică din Cluj, Grădina Botanică din Jibou este cu mult mai frumoasă și mai mare. Am petrecut la Grădina Botanică aproximativ 3 ore și 30 de minute. În fiecare anotimp ar fi ceva de văzut în funcție de ce flori înfloresc și în ce sezon. Ruxy a fost foarte încântată să se joace cu broaștele țestoase, să încerce să hrănească papagalii, să sară pe pietrele de pe micul lac din grădina japoneză, să alerge pe alei, să se joace cu copiii în parcul de copii (se pare că am prins o excursie cu școala), să privească porcii mistreți și căprioarele.

După ce ne-am încheiat vizita la grădina botanică, în timp ce Victor cumpăra ceva de mâncare de la un fast food, am google-uit să văd care este programul de vizitare al Castrului Roman Porolissum. Văzând că pe internet scrie că se închide la ora 17:00 ne-am grăbit să plecăm spre obiectiv fără să mai mâncăm. Vâzând pe internet că se anunța vreme frumoasă și în următoarea zi (deși inițial s-a anunțat ploaie), am vorbit cu mama lui Victor ca să vedem dacă mai poate sta cu bebeloiul nostru încă o noapte pentru a ne putea prelungi excursia. Spre marea noastră încântare, în drum spre Porolissum a trebuit să caut cazare.

Călcând pe urmele romanilor (strada de pietre este cea originală de acum 1800 de ani și a fost decopertată în urma lucrărilor de excavație) am vizitat ruinele fostelor clădiri ale castrului roman Porolissum, am admirat sarcofagul expus și fântâna de apă (am fost atât de absorbită de sarcofag că efectiv nu m-am gândit să fac o poză fântânii), am trecut prin Porta Praetoria și am urmat Via Praetoria spre clădirea comandamentului, am ieșit spre amfiteatru prin Porta Decumana și am participat la o demonstrație de luptă în amfiteatru (o mamă se juca cu copilul cu sabia). După ce ne-am terminat vizita ne-am așezat în sfârșit să luăm prânzo-cina. Foarte drăguțe mesele și scaunele din riflaje ce se găsesc pe suprafața sitului arheologic. Ne-am împrietenit și cu paznicul: întrebându-l de unde putem să luăm lapte pentru Ruxy din sat ca să nu trebuiască să mergem până la Zalău, s-a oferit să ne dea dânsul fără nici o plată, mai ales că avea nepoți de vârsta copiilor noștri. Cât s-a dus Victor să se întâlnească cu soția domnului pentru lapte eu am stat și am povestit cu dânsul despre diverse lucruri în principal despre copii. Așa îmi place când întâlnim oameni amabili și modești. Chiar dacă nu a vrut nimic pentru lapte, noi i-am lăsat totuși ceva, mai ales că pe lângă lapte Victor s-a întors și cu mere. Mai multe despre castru am scris aici.

Ca și cazare am ales Pensiunea Casa Romană care se află în vecinătatea castrului roman Porolissum. Am fost încântați maxim de designul pensiunii: exact în stilul caselor romane. Și prețul cazării a fost mult mai mic decât la pensiunea din seara anterioară: 100 lei/noapte (posibil fiind și extra sezon). Dacă vom fi prin apropiere noi ne vom caza iar la această pensiune.

În această seară, am căutat rapid niște obiective pentru a doua zi și am făcut un mic traseu de vizitare ținând cont și că trebuia să ajungem acasă până la ora 22:00 când este stingerea.

Am început ziua a treia a excursiei, 28 aprilie 2021, cu vizita la Monumentul lui Mihai Viteazul. Monument istoric dedicat ultimei victorii a lui Mihai Viteazul de la 3 august 1601 împotriva lui Sigismund Báthory. Edificiul se află pe un deal conferind o frumoasă priveliște de jur împrejur.

După ce “ne-am tras” repede în poză și am admirat puțin peisajul și monumentul, ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre ruinele Cetății Báthory din Șimleu Silvaniei. Din păcate din cetate nu a rămas mare lucru și nici nu pare a exista interes în restaurarea acesteia. Ne-am învârtit vreo 30 de minute în curte, timp în care Ruxy s-a distrat maxim suflând în păpădii. Am avut parte și de-o mică surpriză: Victor se pare că a găsit o bucată de mâner vechi de la vreun vas. Am intrat la Info Center care este exact lângă intrarea în cetate ca să vedem ce am mai putea vizita prin apropiere și să vedem dacă au magneți sau vederi cu cetatea. Am primit un pliant cu destule obiective de adăugat pe “to see list” și am lăsat acolo și mânerul găsit. I-am rugat frumos pe cei de acolo să ne anunțe dacă are cumva vreo valoare. Le-am menționat că nu avem nici o pretenție financiară, vrem doar să știm dacă ce a găsit Victor are vreo importanță. Ni s-a spus că în caz că va fi expus la muzeu respectivul mâner, găsitorul (aka Victor) va fi menționat. Chiar ar fi foarte interesant să vedem mânerul expus. Imediat ce am plecat noi spre următorul obiectiv și domnul de acolo a plecat spre Zalău să ducă respectivul mâner la analiză la muzeu.

Una din recomandările de la Info Center a fost Casa Memorială Iuliu Maniu. Chiar l-au sunat pe custodele ce se ocupă de Casa Memorială Iuliu Maniu pentru a veni să ne descuie. Așa că, deși nu notasem acest obiectiv pe listă în seara anterioară, ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre Bădăcin. Spre surpriza noastră am avut parte chiar de un tur complet cu explicații din partea custodelui care s-a dovedit a fi și cel ce s-a chinuit să restaureze clădirea. Din pozele dinainte și după se vede ce efort enorm a fost depus în restaurare atât din partea custodelui, părintele Cristian Borz, cât și din partea voluntarilor. Ruxy a fost ocupată cu gărgărițe moarte și astfel am reușit să fim atenți la explicații și eu și Victor, fără să trebuiască unul dintre noi să iasă afară datorită tantrumurilor copilului cum ni s-a întâmplat la Micloșoara. Turul ar fi fost 5 lei/persoană, dar, pentru că părintele și-a alocat timp doar pentru noi, am lăsat câte 10lei/persoană convinși fiind că îi va folosi la restaurare după cât de pasionat este de marele om politic Iuliu Maniu.

În drum spre ultimul obiectiv de pe listă, Castrul Roman de la Buciumi, am trecut prin satul Ciumărna și văzând indicator spre o biserică de lemn am decis să ne oprim pentru 5 minute. Fetița a adormit între timp așa că nu am trezit-o ci am ieșit și am mers pe rând să admirăm bisericuța. Mai multe detalii despre biserica de lemn găsiți aici.

La Castrul Roman de la Buciumi am ajuns în jurul orei 15:45, iar la casa de bilete nu părea să fie nimeni. Am văzut că sunt scări ce urcau, dar și un funicular ce facilita accesul la sit. Am zis să urcăm cu funicularul ca să ne distrăm fetița. I-a plăcut foarte mult și ar fi vrut să tot dăm ture, dar totuși… Pe lângă admiratul ruinelor a urmat joaca cu furnici, cu bețe, cu pietre și nisip.

La ultimul obiectiv, Cetatea Almașului, nu am mai ajuns datorită faptului că avem oră de stingere deci trebuia să ajungem la Brașov până la ora 22:00. Sărăcuța Ruxy a stat 4 ore nemișcată în scaunul de mașină până am ajuns acasă. Am reușit să ajungem cam la limită acasă fiind deja 21:35 când am parcat.

Sunt sincer foarte surprinsă că am reușit să vedem atât de multe lucruri ținând cont că o aveam pe Ruxy cu noi. Sigur, traseul poate fi mult îmbunătățit și adăugate mai multe obiective dacă se călătorește fără copii, dar sper că ce am vizitat noi să vă fie inspirație.

Cu siguranță vom reveni în județul Sălaj fiind multe alte obiective interesante de văzut.