După 1 an de stat în casă (carantina din 2020, sarcină, lăuzie) și google-uind obiective de prin țara noastră, am ajuns la concluzia că nici dacă ne plimbăm 3 ani în fiecare weekend nu le putem acoperi pe toate. Așa că trebuie să începem să ieșim la plimbări cât ne permit, la momentul actual, vremea, copiii și condiția noastră fizică.

Bebeloiul nostru parcă are radar: când ne hotărâm să plecăm undeva, ne face să stăm treji trei sferturi de noapte ca să avem grijă de el. Așa și sâmbătă, 17 aprilie 2021. A trebuit să avem grijă de Andreiuțu nostru până pe la 5 dimineața, moment în care ne-am decis să nu mai plecăm nicăieri și ne-am băgat la somn. Ne-am trezit pe la 10:30 și am zis “Hai totuși să plecăm undeva aproape”. Așa că ne-am îmbarcat toți 4, am întrebat-o și pe mama lui Victor dacă vrea să vină cu noi și am plecat spre Micloșoara (magh: Miklósvár), jud. Covasna, să vizităm Castelul Kálnoky. Am verificat în prealabil dacă este deschis pentru vizite pentru a nu merge doar să admirăm exteriorul de după gard.

Pe drum spre castel am trecut și prin localitățile Aita Mare și Belin care sunt pe lista mea de “to see” cu bisericile lor fortificate. Am ajuns la castel puțin după ora 13:00 și am lăsat mașina în parcarea castelului. Parcarea este lângă localul Stone Pub de unde se pot și cumpăra biletele pentru vizitarea la interior a castelului (20 de lei/persoană). Sunt și ceva suveniruri acolo, dar din păcate nu magneți sau vederi cum aș fi preferat eu. Cel puțin nu erau când am fost noi.

După ce am cumpărat bilete am intrat să ne plimbăm prin curtea castelului până la turul de la ora 14:00. În prezent castelul este deschis de vineri până duminică între 11:00-16:00. Tururile sunt cu ghid din oră în oră (ultimul tur este la ora 15:00), iar la intrarea în castel trebuie să-ți pui niște papuci de cârpă. Curtea castelului nu este foarte mare, dar este foarte liniștită. Are și un mic iaz cu foișor și ponton. Am văzut în curte și un cort care am aflat mai târziu că este pentru evenimentele ce se țin ocazional la castel, evenimente gen nunți, concerte, plimbări cu ponei pentru copii etc.

Numele de Kálnoky a fost prima dată atestat documentar în anul 1252 și este legat de o legendă a locului conform căreia, ca mulțumire a faptului că a fost salvat de atacul unui urs de săgeata trasă de un secui pe nume Kálnoky, regele Ungariei i-a oferit acestuia titlul de nobil și moșia de la Micloșoara. Intrarea principală în castel se face sub stema familiei Kálnoky care înfățișează un urs străpuns de săgeată amintind astfel de această legendă.

Castelul de la Micloșoara este de fapt conacul de vânătoare al familiei Kálnoky construit în stil renascentist și menționat în anul 1648 de către Kálnoky István al III-lea în jurnalul său.

În perioada comunistă castelul a fost folosit atât ca și cămin cultural cât și ca grajd, iar în prezent a fost restaurat de Tibor Kálnoky cu ajutorul unor fonduri norvegiene și redat circuitului turistic.

Interiorul castelului adăpostește în prezent Muzeul Vieții Transilvănene pentru care au fost utilizate obiecte de mobilier recuperate sau cumpărate, dar și multe alte obiecte donate (sobe de teracotă, scrinuri, covoare). Intrarea în muzeu se face printr-o ușă deasupra căreia stă sculptat în piatră motto-ul familiei Kálnoky: Non est mortale quod opto (Ce am ales este nemuritor).

În cadrul vizitei am fost plimbați prin încăperile stil vagon (cu excepția dormitoarelor ce sunt poziționate în bastioanele din capete) unde ni s-a povestit despre proveniența diverselor obiecte expuse. Am putut admira un pian Streicher original, cufăr de monede, cufăr de zestre, sobe de teracotă frumos restaurate, o toaletă portabilă, set de ceai, țesături, candelabre frumos lucrate, o oglindă extraordinar de frumoasă și multe alte obiecte pe care vă las să le descoperiți singuri.

După ce am terminat de vizitat parterul unde este amenajat muzeul (etajul nu se vizitează), am coborât spre pivnițe unde este amenajată o bucătărie folosită la servirea meniurilor pentru nunțile restrânse ce se țin în sala de mese desfășurată acolo. Bucătăria nu este folosită pentru gătit din câte am înțeles eu. Tot la subsol se găsește și fântâna de apă (construită la interior pentru ca apa să nu fie otrăvită), o vitrină unde se văd resturi ceramice găsite pe domeniul castelului, guri de tragere cu elemente de închidere în balans și căptușite cu lemn etc.

Din păcate Victor nu s-a putut bucura de vizita în muzeu pentru că a trebuit să iasă cu Ruxy că s-a trântit fetița noastră pe jos și a început să plângă că nu o lăsăm să treacă de delimitările cu sfoară puse în muzeu. Se pare ca la viitoarele obiective de genul va trebui să intrăm pe rând.

După vizita la castel am pornit înapoi spre casă cu gândul să ne oprim și la cele 2 biserici fortificate din drum. Am oprit prima dată la Aita Mare doar ca să vedem că biserica este în restaurare și vizitatorii nu au voie. Partea bună este că va fi restaurată și vizitabilă în curând.

Ne-am continuat drumul la Biserica Fortificată din Belin, dar nici aici nu am avut mai mult noroc: biserica era închisă și preotul era plecat în sat (așa ne-a spus fata care a răspuns la poarta la care am bătut). Ne-am mulțumit să ne uităm prin gard la biserică și să mergem de-a lungul fortificației atât cât am putut. De acum, la bisericile fortificate care nu au trecut un program de vizitare vom veni în timpul slujbei ca să fim siguri că sunt deschise.

Vă recomand să vizitați Castelul Kálnoky pentru a gusta puțin din aerul vechii vieți transilvănene din perspectiva secuilor. Dacă veniți dinspre Brașov poate aveți mai mult noroc ca noi la bisericile fortificate amintite.