Am momente când efectiv vreau să plecăm să vizităm ceva. Mă bucur că soțul meu se poate mula după asemenea “cerințe” :). Cu excepția excursiilor în alte țări unde este necesar un intinerariu pentru a-ți putea rezerva zbor și cazare, excursiile pe la noi prin țară se bazează pe “toanele” mele de ducă. Cam așa a fost și duminica aceasta când, văzând că este frumos afară, am făcut repede o salată orientală cât timp mai dormea Victor ca să avem ce mânca pentru când ne vom întoarce, iar după ce s-a trezit l-am informat că plecăm până la Biserica fortificată de la Măieruș (jud. Brașov). I-am spus că nu găsesc pe internet un program de vizitare, dar am găsit un număr de contact unde poate să sune să vadă dacă putem vizita biserica. Numărul de telefon fiind scos din uz ne-a făcut să plecăm la noroc până la Măieruș. Am luat-o și pe soacra mea cu noi și cu mic cu mare am plecat la drum.

Am ajus la Măieruș (germ: Nussbach) în aproximativ 40 de minute traficul fiind puțin îngreunat datorită unui accident auto în Bartolomeu. Foarte încântată fetița că a văzut 3 mașini de poliție. Biserica poate fi vizitată la exterior oricând deoarece nu mai există zidurile de fortificație care ar fi avut în trecut înălțimi de 6-8 metri. Interiorul nu poate fi vizitat chiar oricând deoarece biserica este încuiată. Victor a sunat la poarta casei din partea stângă cum te uiți la biserică și un domn a ieșit să-i răspundă. Spre norocul nostru era chiar domnul care se ocupă cu întreținerea bisericii și deci a avut cheile la dânsul și a fost și foarte amabil lăsându-ne să intrăm să admirăm interiorul.

Biserica, construită în secolele XIV-XV, a fost refăcută în stil gotic după ce inițial a fost distrusă într-un incendiu. Interiorul combină mai multe stiluri arhitectonice (gotic, clasic, neoclasic, baroc și renascentist). Altarul, unit cu orga (construită în 1907 și reparată integral în 2014), a fost construit la inceputul secolului al XIX-lea în stil neoclasic. Amvonul, în stil baroc, este zidit și are un baldachin din lemn. Cristelnița este realizată în stilul renascentist de la jumătatea secolului al XVI-lea.

Am petrecut aproape o oră la acest obiectiv. Vizita s-ar fi putut termina mult mai repede, dar când îți vezi fetița jucându-se cu gândacii de foc și admirând toporașii violet și albi parcă nu îți vine să împachetezi și să pleci așa repede.

Ar merita din plin promovată această biserică fortificată evanghelică rar vizitată de turiști.