Ne-am decis să vizităm Biserica Evanghelică Prejmer (germ: Tartlau) într-o zi mai înnorată, 14 iunie 2020, fiind un obiectiv ușor pentru o gravidă și un copil de 2 ani și 4 luni, dar și aproape de casă, la numai 20 de km de Brașov. Fiind vreme de pandemie multă lume nu s-a aventurat în excursii așa că am găsit foarte ușor loc de parcare obiectivul fiind aproape pustiu, spre fericirea mea.

Monument UNESCO din 1999 și cotată cu 3 stele Michelin, Biserica Fortificată Prejmer, având hramul Sfânta Cruce, este cea mai bine păstrată biserică-cetate medievală din mediul rural din sud-estul Europei. În Transilvania sunt peste 100 de biserici fortificate săsești, dar doar 7 dintre ele fac parte din Patrimoniul UNESCO: Biertan (jud. Sibiu), Valea Viilor (Sibiu), Câlnic (jud. Alba), Dârjiu (jud. Harghita), Prejmer (jud. Brașov), Viscri (jud. Brașov) și Saschiz (jud. Mureș).

În jurul anului 1211, regele Andrei al II-lea al Ungariei oferă cavalerilor teutoni dreptul de a se stabili în preajma localității Tartlau unde aceștia vor începe construcția unei biserici în stil gotic burgund în anul 1218 (stil arhitectonic introdus la noi în țară de cistercieni la Cârța). După expulzarea cavalerilor teutoni în anul 1225, cistercienii preiau după anul 1240 finalizarea construcției bisericii evanghelice luterane (până în secolul al XVI-lea a fost catolică).

Datorită faptului că Tartlau era prima localitate lovită de invadatorii ce treceau prin pasul Buzău, Sigismund de Luxemburg a dispus la mijlocul secolului al XV-lea (anul 1427) fortificarea bisericii cu ziduri circulare groase de până la 5 metri şi înalte de 12 metri înconjurate de un şanţ lat de apă. Fortificaţia era întărită cu 4 turnuri semicirculare şi un turn de poartă spre sud prevăzut cu pod peste şanţul de apă dintre care doar 2 mai sunt astăzi în picioare. Zidul exterior prezintă în partera superioară un drum de apărare în consolă prevăzut cu guri de tragere și aruncare.

Intrarea în monumentul istoric se face prin bastionul de intrare de unde se pot și achiziționa biletele (15 lei/persoană la momentul vizitei noastre) după care se ajunge într-o curte interioară unde sunt și magazine pentru achiziționarea de suveniruri. Mai departe, printr-un tunel de 30 de metri protejat de un portcullis cu grile de lemn întărite de fier și uși puternice din stejar, se ajunge la interiorul fortificației unde se află biserica evanghelică și cele 272 de locuințe dispuse pe 4 niveluri pentru ca sătenii să le folosească în perioadele de asediu. Locuinţele acestora erau numerotate, iar numărul de pe uşă era corespondentul casei din localitate fiecare cameră fiind moştenită din generaţie în generaţie.

În centrul pieței fortificației se află biserica evanghelică ce are planul unei cruci cu brațele de sud, est și nord egale și brațul de vest mai lung cu 6 metri. Interiorul bisericii este sobru, fără picturi şi adăposteşte cel mai vechi altar triptic din Transilvania datând din anii 1450-1460, altar al cărui scenă centrală este Răstignirea lui Hristos. Acest panou principal este îmbinat cu panouri laterale vopsite pe ambele fețe, pe două niveluri. Panourile laterale din față arată Spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, Flagelația și Judecata lui Caiafa, iar partea din spate are femeile plângătoare, înmormântarea, învierea și purtătorii de mir. În partea opusă altarului, la etaj, se află orga bisericii care este incă funcţională. Am zăbovit ceva timp în interiorul răcoros al bisericii unde eu am admirat cel mai mult tavanul plin de arce specifice stilului gotic burgund.

După ce am ieşit din biserică, am urcat spre cămăruţele sătenilor unde au fost amenajate o sală de clasă şi ateliere meşteşugăreşti, iar apoi ne-am îndreptat spre scările ce duceau spre drumul de strajă. Având o lăţime de 800 de metri şi situat la o înălţime de 10 metri, drumul de strajă urmăreşte zidurile exterioare ale cetăţii şi este prevăzut cu mici ferestre pentru tragere cu săgeţi şi jgheaburi pentru smoală, ulei încins sau apă clocotită. Fetiţa noastră a fost foarte încântată să se oprească la fiecare ferestruică şi să se uite afară. La jgheaburile pentru smoală a trebuit să fim foarte atenţi nefiind asigurate pentru copii aşa mici.

Două mici incidente ne-au afectat vizita la Tartlau: o căpușă ce a observat-o Victor pe mâna lui Ruxy, din fericire înainte să se prindă și o buză spartă a neastâmpăratei noastre care s-a împiedicat de pietrele din pavaj în timp ce alerga și chiuia, dar totul a fost bine până la urmă.

Vă recomand vizitarea acestui obiectiv și să vă alocați cel puțin o oră pentru admirarea întregului ansamblu.

Programul de vizitare poate diferi în funcție de sezon.

Marţi–Sâmbătă 9:00-18:00
Duminică de la ora 10:30
Luni închis.