“Bătrânul Carpaților” este un stejar (Quercus petraea) lângă satul Mercheașa, jud. Brașov ce este considerat ca fiind cel mai bătrân arbore de pe teritoriul țării noastre. Circumferința trunchiului măsoară 9,3m și are o înălțime de 21,3m, iar conform unei formule englezești ce estimează o rată de creștere a circumferinței de 1,072m la suta de ani rezultă că “Bătrânul Carpaților” are o vârstă de 996,96 ani (9,3 x 1,072 x 100 = 996,96 ani).

Citisem întâmplător despre cel mai bătrân gorun de la noi din țară și văzînd cât de aproape este de Brașov am decis ca aceasta să fie destinația noastră de weekend, mai ales că o puteam lua și pe Ruxy cu noi ea fiind destul de mică la acea dată (1 an și 5 luni). La 21 iulie 2019 când am fost noi nu exista nici o taxă de vizitare.

Am setat Google Maps și am pornit la drum. Nu am nimerit din prima deoarece pin-ul din Maps nu este corect pus și a trebuit să întrebăm niște săteni cum să ajungem la gorun. Ni s-a spus să ieșim din sat (Google Maps arăta spre un drum spre dreapta în interiorul satului) și apoi o să fie un indicator spre un drum pe dreapta. Aproape era să îl ratăm deoarece nu mă așteptam să fie un indicator chiar așa mic și de lemn. Am făcut dreapta și am continuat pe un drum de țară neasfaltat printre lanuri până am ajuns la o altă intersecție cu un alt indicator mic de lemn care arăta tot spre dreapta. Ne continuăm drumul și tot mergem și mergem până ne-am apropiat de vârful dealului și gorunul nicăieri. Noroc cu un cioban care era cu oile la păscut pe care îl întrebăm unde este stejarul secular. Ne arată omul că am trecut de mult de “parcarea” evidentă (doar pentru el) destinată mașinilor și ne arată și stejarul împrejmuit cu un gărduleț pentru a-l proteja de animale. Întoarcem mașina și începem să coborâm și când ajungem într-un loc mai larg presupunem că aia ar fi parcarea. Erau niște copilandrii acolo pe care i-am întrebat și într-adevăr nimerisem parcarea și ne-au arătat și în ce direcție să o luăm pe jos pentru a ajunge la gorun. Din parcare, drumul spre gorun este marcat cu plăcuțe de lemn pe care este desenat un arbore destul de șters. După aproape 10 minute de mers pe jos, deoarece am căscat gura și noi și copilul la valea plină de arbori maiestuoși, ajungem la “Bătrânul Carpaților” care domină valea cu dimensiunile sale. Tot peisajul este foarte frumos și este o liniște pe care nu o întâlnești în parcurile din oraș sau în alte obiective mai populare din natură. Asta ne-a plăcut foarte mult. Pe de o parte este bine că sunt anumite obiective nepromovate deoarece asta ajută la conservarea lor.

Dacă vă decideți să îi faceți o vizită Bătrânului, ceea ce vă recomand, nu uitați să închideți portița după voi la plecare, să vă luați gunoiul cu voi și să nu vă scrijeliți prezența pe trunchiul său. De asemenea puteți include și explorarea la picior a zonei pentru a vă bucura și de umbra celorlalți arbori, mai ales că zona este una foarte frumoasă.