Stolzenburg (Cetatea Mândră) este situată pe colina Burbasch în localitatea Slimnic, jud. Sibiu.

Fortificația este menționată pentru prima dată în anul 1282 și era realizată din piatră brută. La începutul secolului al XV-lea, sunt realizate ziduri mai puternice din cărămidă de 3,5 metri grosime, ziduri ce delimitează două curți de formă poligonală.

Cetatea a fost cucerită pentru prima dată în anul 1529 de către voievodul de Transilvania Ioan Zapolya, dar a fost recucerită de localnici pe parcursul aceluiași an. Stolzenburg rezistă atacului turcesc din anul 1658, fiind cucerită în anul 1706 de curuți. S-a încercat o renovare a fortăreței în anul 1717, dar lucrările au fost abandonate din cauza epidemiei de ciumă.

Comunitatea sașilor și Direcția Monumentelor Istorice au finanțat lucrări de restaurare și consolidare ale clopotniței, zidurilor și turnului de apărare din nord-vest între anii 1958-1959, dar de atunci nu s-a mai realizat nimic.

În prezent, cetatea Slimnicului este într-o stare avansată de degradare din păcate fără existența vreunui proiect de restaurare, fiind în “întreținerea” unei familii care și locuiește acolo.

Intrarea în cetate se face printr-un tunel în nord-estul ansamblului unde se și plătește taxa de intrare. Foarte interesantă este harta ce atârnă pe perete acolo: harta cu toate cetățile și bisericile fortificate din Transilvania și ce formă aveau acestea.

După plata taxei de vizitare se ajunge în curtea cetății unde pot fi admirate zidurile de cărămidă. Se poate și urca în turnul cu clopote. Eu am ales să nu urc având bebe la purtător, dar Victor s-a dus până la ultimul nivel ca să admire priveliștea.

După ce am terminat de admirat interiorul cetății, mai dând câte un șut la vreo minge ca să iasă din cadrul fotografiei, am dat roata pe la exterior pentru a admira și contraforturile.

Ruinele cetății pot fi vizitate între orele 10:00-19:00 la prețul de 3 RON la momentul vizitei noastre (7 iunie 2020), iar ca timp de vizitare nouă ne-a luat aproximativ 1 oră. Este posibil totuși ca cetatea să nu fie tot timpul deschisă chiar dacă ajungeți în timpul programului de vizită și asta este din cauza faptului că familia care locuiește acolo nu este tot timpul acasă.

Vizita la Slimnic și la alte obiective asemănătoare, adică obiective neîntreținute de Stat și nepromovate suficient, m-a făcut să mă întreb: Copiii mei câte din aceste obiective vor mai apuca să admire?