Peștera „Gâtul Diavolului” (bulg: Пещера Дяволското гърло; eng: Devil’s Throat Cave) este una dintre cele mai spectaculoase atracții naturale din Bulgaria și unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Munții Rodopi. Situată în impresionatele Chei Trigrad, în apropierea satului Trigrad din regiunea Smolyan, peștera impresionează prin cascada sa subterană, cea mai înaltă din Peninsula Balcanică, prin Sala Tunetului, unde vuietul apei răsună neîncetat, dar și prin numeroasele legende și mistere care au transformat acest loc într-un simbol al Rodopilor.

Declarată monument al naturii în anul 1961 datorită importanței sale geologice, hidrologice și biologice, Peștera Devil’s Throat oferă o experiență diferită de cea a majorității peșterilor turistice. În locul formațiunilor spectaculoase de stalactite și stalagmite, vizitatorii descoperă un râu care dispare în adâncuri, o cascadă subterană impresionantă și unul dintre cele mai fascinante sisteme carstice din Bulgaria.

Originea exactă a denumirii „Gâtul Diavolului” nu este cunoscută. Potrivit unei explicații populare, numele provine de la forma intrării naturale în peșteră, care ar aminti de un cap sau de o gură de diavol. Înainte de a primi această denumire, peștera era cunoscută sub numele de „Ahorlakimeto”, un cuvânt de origine turco-arabă care înseamnă „clocotitor”.

Unde se află Peștera Devil’s Throat (Gâtul Diavolului)

Peștera Devil’s Throat este situată în impresionatele Chei Trigrad (bulg: Триградското ждрело; eng: Trigrad Gorge), în vestul Munților Rodopi, la aproximativ 2 km de satul Trigrad și la circa 24 km de orașul Devin. Datorită amplasării sale chiar lângă drumul principal, accesul este foarte ușor, iar parcarea se află în imediata apropiere a intrării.

Cheile Trigrad au fost declarate arie protejată la 6 decembrie 1963, se întind pe o suprafață de 710,57 hectare și fac parte în prezent din rețeaua ecologică europeană Natura 2000.

Cum ajungi la Peștera Devil’s Throat

Peștera Devil’s Throat este ușor accesibilă atât cu mașina personală, cât și cu o mașină închiriată sau cu taxiul.

Dacă nu călătorești cu mașina, poți ajunge și cu un microbuz care circulă pe ruta Devin – Trigrad. Din păcate, nu am găsit un program publicat online, așa că îți recomand să te interesezi direct la stația de autobuz din Devin înainte de plecare.

Dacă alegi să mergi cu mașina, pinul de pe Google Maps te va conduce direct în parcarea aflată chiar în fața intrării în peșteră. La data vizitei mele (10 aprilie 2026), parcarea era gratuită, însă nu pot confirma dacă acest lucru este valabil și în plin sezon turistic.

Program de vizitare și prețul biletelor

Peștera Devil’s Throat este deschisă vara (aprilie – septembrie) între orele 10:00 – 17:00 și iarna (octombrie – martie) între orele 10:00 – 16:00.

Vizitarea se face doar în grupuri organizate, cu plecare la fiecare oră, însoțite de un ghid care vorbește exclusiv limba bulgară, dar vei primi de la casa de bilete o hârtie de prezentare în limba engleză.

Prețul biletului este de 7 euro / adult și de 3,5 euro / copil între 7-16 ani (în 2026). Biletul poate fi achitat cash sau cu card de credit. Indicat ar fi să ai cash la tine datorită conexiunii la internet în cadrul Cheilor Trigrad.

Cum decurge vizita

Intrarea în peșteră se realizează printr-o galerie construită artificial de o lungime aproximativă de 150 de metri.

După ce coborâm un set ușor de scări ajungem într-o sală imensă, a doua ca mărime din Bulgaria după cea din Peștera Devetashka, Sala Tunetului.

Prima oprire este pe o platformă de observație. De aici putem vedea râul care curge pe fundul peșterii, iar în partea dreaptă se află o mică încăpere ce pare dedicată legendei lui Orfeu și Euridice.

Ne continuăm traseul prin peșteră și ajungem pe un pod de unde putem privi cum apele Râului Trigradska (eng: Trigradska River) dispar într-o galerie-sifon, unul dintre cele mai fascinante fenomene ale Peșterii Devil’s Throat.

După ce traversăm podul, observăm în partea stângă un mic izvor dedicat legendei lui Orfeu și Euridice.

Ajungem la baza unei scări de beton cu 301 trepte ce conduce spre ieșirea din peșteră. Treptele sunt destul de abrupte, iar urcarea poate fi solicitantă, mai ales dacă nu ești obișnuită cu efortul fizic. Din loc în loc, scara este prevăzută cu mici platforme unde te poți opri pentru câteva momente de odihnă sau pentru a încerca să surprinzi cascada dintr-un unghi mai bun.

Cascada subterană se află în partea dreaptă a scării și este doar parțial vizibilă, cea mai mare parte fiind ascunsă de relieful peșterii.

După ce ajungem, în sfârșit, la ieșirea din peșteră, copiii se așază pe o bancă pentru a se odihni cât eu și Victor încercăm să facem câteva poze la intrarea râului în peșteră.

Această ieșire este, de fapt, intrarea naturală a peșterii, folosită înainte de amenajarea actualului traseu turistic și de construirea tunelului artificial prin care vizitatorii intră astăzi.

Am încercat să privesc ieșirea din peșteră și să descopăr conturul capului de diavol despre care se spune că a inspirat numele Peșterii Devil’s Throat, însă nu am reușit să îl disting. Poate pur și simplu nu am suficientă imaginație?

După ce ieși din peșteră, ca să ajungi la asfalt trebuie să urmărești cărarea și treptele din partea stângă.

Înainte de a face acest lucru, continuă încă puțin înainte și urcă cele câteva trepte. Vei ajunge la un podeț de unde râul și stâncile de dedesubt creează un decor spectaculos, perfect pentru câteva fotografii.

Din momentul în care am ieșit din peșteră și până am ajuns înapoi în parcarea de la intrare am făcut aproximativ 15 minute: în jur de 5 minute până la drumul asfaltat și încă aproximativ 10 minute până la parcare.

Cum s-a format Peștera Devil’s Throat

Peștera Devil’s Throat este o peșteră de tip aven, formată în urmă cu aproximativ 175.000 de ani în urma unei alunecări de teren.

Fiind relativ tânără din punct de vedere geologic și formată într-un masiv de marmură, peștera nu prezintă spectaculoasele stalactite și stalagmite întâlnite în multe alte peșteri turistice. Deasupra galeriilor se află un strat de aproape 200 de metri de marmură, prin care apa se infiltrează extrem de lent. Se estimează că o singură picătură are nevoie de aproximativ 100.000–120.000 de ani pentru a străbate această rocă, astfel că depunerile de carbonat de calciu sunt foarte reduse.

Atât Peștera Devil’s Throat, cât și Cheile Trigrad au fost săpate în versanții de marmură ai Rodopilor de Vest de către Râul Trigradska. Râul a săpat un canion îngust, lung de aproximativ 7 kilometri, cu pereți verticali ce ating aproximativ 300 de metri înălțime pe partea de vest și 300 – 350 de metri înălțime pe partea de est. Cheile Trigrad sunt printre puținele canioane din lume săpate în întregime în marmură.

La capătul defileului, râul părăsește brusc suprafața, plonjând într-o gaură a cărei formă seamănă cu o gură căscată sau cu un cap de diavol, dând peșterii numele său.

Prima explorare documentată a peșterii a avut loc în anul 1961 și a fost realizată de Nicola Korchev, Radostin Chomakov și Helena Padareva. Cei trei alpiniști au ajuns în Marea Sală și au încercat apoi să continue pe traseul râului. Lipsa echipamentului și a experienței i-a împiedicat să pătrundă mai adânc în abis.

Râul cade în peșteră de la o înălțime de 42 de metri formând cea mai înaltă cascadă subterană din Peninsula Balcanică, într-o sală imensă numită Sala Tunetului (bulg: Бучащата зала = Sala Vuietului / Sala care vuiește; eng: Rumbling Hall / The Hall of Thunder). Această sală este a doua ca mărime din Bulgaria după cea din Peștera Devetashka și are o lungime de 110 metri, o lățime de 47 de metri și o înălțime de 35 de metri.

După ce traversează Sala Tunetului, râul subteran dispare într-un pasaj inundat, un sifon sau un bazin, care este una dintre cele mai adânci și mai puțin înțelese părți ale sistemului carstic al peșterii. Apa coboară printr-un gol în formă de pâlnie, despre care se presupune că are o adâncime de peste 150 de metri, înainte de a reapărea într-o altă cameră lungă de aproximativ 60 de metri, dincolo de care râul părăsește complet peștera accesibilă.

Astfel, din punct de vedere speologic, Peștera Devil’s Throat este alcătuită în principal dintr-un puț vertical, fără ramificații importante. Galeria explorată are doar câteva sute de metri și se termină în dreptul sifonului, dincolo de care accesul nu mai este posibil.

Legenda lui Orfeu și Euridice

Potrivit legendei, Peștera Devil’s Throat reprezintă calea prin care Orfeu a încercat să o aducă înapoi pe iubita sa, Euridice, din împărăția lui Hades

Orfeu era un cântăreț trac, a cărui muzică era atât de frumoasă încât putea îmblânzi orice ființă. În ziua nunții sale cu Euridice, aceasta a fost mușcată de un șarpe veninos și a murit. Profund îndrăgostit și disperat să își readucă iubita la viață, Orfeu a coborât în Lumea de Dincolo pentru a le cere lui Hades și Persefonei să-i permită să o ia înapoi. La început aceștia au refuzat, însă Orfeu i-a înduplecat după ce le-a cântat la liră.

Singura condiție ca Euridice să părăsească Infernul a fost ca Orfeu să nu se uite înapoi la ea înainte de a ajunge complet în lumea celor vii. Dacă ar fi privit înapoi, Euridice s-ar fi întors pentru totdeauna în Lumea de Dincolo, iar Orfeu nu ar mai fi avut o altă șansă să o salveze.

Orfeu a acceptat, însă când era în Sala Tunetului, zgomotul cascadei subterane l-a făcut să nu mai audă pașii Euridicei. Temându-se că nu mai era în urma lui, Orfeu s-a întors să o privească și a pierdut-o pentru totdeauna, trimițându-i sufletul înapoi în adâncurile abisului.

Misterele Peșterii Devil’s Throat

Peștera Devil’s Throat ascunde una dintre cele mai fascinante enigme hidrologice din Bulgaria. După ce traversează Sala Tunetului, râul Trigradska dispare într-un sifon și își continuă drumul printr-o rețea de galerii subterane, reapărând aproximativ 530 de metri mai jos, sub forma unui izvor carstic. Deși distanța în linie dreaptă este mică, experimentele realizate cu ajutorul coloranților au arătat că apa are nevoie de peste o oră și jumătate pentru a ajunge la izvor, ceea ce sugerează existența unui sistem subteran mult mai lung și mai complex decât lasă să se înțeleagă relieful de la suprafață.

Și mai misterioasă este dispariția obiectelor purtate de râu. De-a lungul timpului, în peșteră au ajuns bușteni și alte materiale, însă niciunul nu a fost observat reapărând la izvorul din aval. În plus, unele măsurători indică faptul că debitul izvorului este mai mare decât cel al apei care intră în peșteră, ceea ce i-a făcut pe speologi să presupună că sistemul este alimentat și de alte izvoare subterane ascunse în marmură. Cu toate acestea, traseul exact al apei dintre sifon și izvor nu a fost încă demonstrat în totalitate și rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale Peșterii Devil’s Throat.

În anul 1970, doi scafandri bulgari, Siana Ljutzkanova și Evstati Jovchev, au încercat să exploreze peștera subacvatică, care este una dintre cele mai adânci și misterioase părți ale peșterii. Cei doi nu au mai revenit niciodată la suprafață și în ciuda eforturilor de recuperare, nici cadavrele, nici echipamentul lor de scufundare nu au fost găsite. Acest incident a descurajat de atunci multe explorări ulterioare.

Fauna din peșteră

Peștera Devil’s Throat adăpostește una dintre cele mai mari colonii de lilieci din Balcani. În fiecare iarnă, aproximativ 35.000–40.000 de lilieci își petrec aici perioada de hibernare, profitând de temperatura constantă din interior, de aproximativ 8°C.

Printre speciile de lilieci întâlnite aici se numără: liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliacul cu picioare lungi (Myotis capaccinii), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum) și liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros).

Noi nu am reușit să vedem niciun liliac la vizita noastră în peșteră. Este drept că am fost mai mult atrași de râul subteran și de cascadă.

În interiorul peșterii au fost descoperite și 14 specii de nevertebrate.

Sfaturi utile pentru vizitare

Temperatura din interiorul Peșterii Devil’s Throat se menține constant în jurul valorii de 8°C pe tot parcursul anului. Dacă o vizitezi vara, îți recomand să ai la tine o geacă sau un hanorac subțire.

Podeaua și treptele peșterii pot fi umede și alunecoase, așa că este recomandat să porți încălțăminte cu talpă aderentă.

Dacă ai afecțiuni cardiace, probleme respiratorii sau o condiție fizică mai slabă, este bine să iei în considerare faptul că traseul include 301 trepte destul de abrupte, iar urcarea poate fi solicitantă.

Fotografiatul în interiorul peșterii este permis.

Ce poți vizita în apropiere

• Cheile Trigrad;
• Peștera Yagodinska;
• Platforma Eagle’s Eye.

Puțin mai departe poți vizita:

• Cascada Samodivsko Praskalo;
• Cascada Mechoto Praskalo;
• Eco-poteca Struilitsa-Kaleto-Lakata;
• Eco-poteca Hrastevo;
• Orașul Devin;
• Formațiunea stâncoasă „Elefantul”.

Unde te cazezi

Noi am ales să ne cazăm în Devin la Къща за гости – Софи, o variantă foarte bună raportat la prețurile din zonă. La începutul lunii aprilie 2026 am plătit 189 de euro pentru 3 nopți de cazare, pentru 4 persoane (2 adulți și 2 copii).

Am avut la dispoziție un apartament spațios cu două dormitoare, unul cu pat dublu și unul cu trei paturi single, baie privată, bucătărie complet utilată și balcon. Apartamentul se află în aceeași casă cu gazda, însă ne-am bucurat de intimitate și nu am fost deranjați în niciun fel pe durata sejurului.

Într-una dintre seri, după ce ne-am întors din drumeție, gazda ne-a întâmpinat cu cozonac făcut în casă, gest care ne-a încântat foarte mult și în mod special pe copii.

Totul a fost impecabil de curat și deși gazda nu vorbește limba engleză, am reușit să comunicăm fără probleme prin semne și folosind Google Translate

În fața casei există și locuri de parcare pentru aproximativ două mașini, suficiente având în vedere că proprietatea dispune de doar două apartamente destinate închirierii.

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.