Declarat arie protejată în anul 2005, Muzeul trovanților de la Costești, jud. Vâlcea, este momentan singurul de acest fel din România și se întinde pe o suprafață de 1,1 ha. Această arie protejată de tip geologic se află la intrarea în satul Costești, pe Drumul Național 67 Râmnicu Vâlcea – Târgu Jiu și face parte din Parcul Național Buila-Vânturariţa.

Muzeul trovanților a fost înființat în anul 1996 de către un colectiv al facultății de Geologie și Geografie din București. Din anul 2006, după declararea zonei ca arie protejată, muzeul a intrat sub tutela asociației nonprofit Kogayon.

Termenul de “trovant” este specific literaturii geologice românești și a fost introdus de către geologul Gheorghe Munteanu-Murgoci în lucrarea “Terțiarul din Oltenia cu privere la sare, petrol, și ape minerale” de la 1907.

Trovanții sunt o gresie silicoasă adică agregate minerale de formă neregulată sau sferică, formate prin depunerea gresiilor cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă (roci sedimentare) în jurul unui corp străin și prin concentrarea mineralelor din soluțiile apoase. Rata de depunere a acestor minerale și gresii poate ajunge la 4-5 cm în 1200 de ani, având o tendință de creștere din centru către periferie.

După acumulare, sub acțiunea factorilor mecanici, biotici și chimici, sedimentele își modifică organizarea internă ajungându-se la agregate minerale de diferite forme (nodulară, sferoidală, elipsoidală, cilindrică, discoidală etc.) și dimensiuni ( de la câțiva milimetri la câțiva metri).

Concreţiunile grezoase (trovanții) de la Dealul Costești (Zlamene) s-au format în Miocenul Superior (11,63 milioane de ani – 5,33 milioane de ani) când pe suprafața actuală a Subcarpaților Getici se afla delta unui vechi fluviu. Astfel, în straturile de aluviuni purtate de râuri s-au creat cele 2 condiții esențiale de formare a trovanților:

1. existenţa unor sedimente nisipoase şi conservarea unei largi porozităţi în ciuda compactării normale cauzată de presiune;

2. prezenţa concentraţiilor locale (cu distribuţie neuniformă) de minerale specifice cu componenţi secundari dispersaţi în roca gazdă (fluide carbonatice în nisipuri).

Trovanții de la Costești au fost descoperiți în urma exploatării cariereri de nisip, carieră exploatată și în prezent. Deci, atât exploatările din prezent cât și ploile și dezghețurile contribuie permanent la dezvelirea trovanților ascunși în peretele de 30m înălțime ai carierei de nisip.

Pe teritoriul țării noastre, trovanții se găsesc în mai multe locuri, cele mai cunoscute fiind Muzeul Trovanților din Costești, jud. Vâlcea și trovanții (babele) de la Ulmet (comuna Bozioru), jud. Buzău (ce au devenit parte UNESCO).

Noi am ajuns la Muzeul trovanților în data de 26 martie 2023 în drumul nostru spre casă de la Pădurea Botorogi unde am admirat laleaua pestriță. Deși știam de muzeu, am uitat efectiv de el până am ajuns în dreptul parcării de vizavi. Oprirea a fost destul de bruscă. Noroc că Victor are ceva reflexe când țip: “Oprește!” 😅

După ce am parcat mașina, am dat jos copiii și am traversat DN-ul cu ceva emoții. Muzeul trovanților și parcarea sunt în curbă și știm cu toții că românii nu prea respectă limitele de viteză. Plus că era destul de circulat drumul chiar dacă era ora 18:30 și noi eram cu 2 copii mici după noi.

După ce am trecut de poartă am avut de coborât o foarte mică pantă până la formațiuni. Am văzut și un panou informativ biling român-englez cu ceva informații despre modul de formare al trovanților. Deși este muzeu și arie protejată, se zăreau destul de multe gunoaie. Parcarea și un container mare de gunoi sunt efectiv peste drum așa că este peste puterea mea de înțelegere de ce unele putori aruncă gunoaiele pe jos…

Făcând totuși abstracție de gunoaie, am încercat să admirăm ce ne oferea natura. Aceste formațiuni sunt efectiv fabuloase 😍. Nu e de mirare că imaginația oamenilor este foarte bogată cu privire la proveniența acestor pietre (de la extratereștii la ouă de dinozauri).

Trovanții au fost denumiți și “pietre vii” datorită faptului că aceste pietre și-ar mări dimensiunile când plouă. Deși ar exista o mică fărâmă de adevăr în această afirmație (pietrele într-adevăr cresc, dar pe parcursul a mii de ani), adevărul e că nu a stat nimeni până în prezent să le măsoare pentru a verifica această ipoteză.

O altă vorbă populară spune că trovanții s-ar deplasa și s-ar înmulți.

Deplasarea trovanților poate fi explicată prin faptul că, sub acțiunea ploilor, nisipurile în care s-au format trovanții sunt spălate de apă producând astfel deplasarea acestor concrețiuni grezoase. În cazul trovanților de la Costești, trovanții alunecă pe panta dealului când nu mai există suficient echilibru din cauza exploatării carierei de nisip sau a ploilor ce spală nisipul. Deci, dacă vezi că un trovant se ițește din nisip, nu sta în dreptul lui că nu știi când o să o ia la vale și un cataroi d-ăla poate cântări sute de kg.

Înmulțirea trovanților poate fi explicată prin faptul că, uneori, echilibrul intern al segregațiilor este întrerupt conducând la separarea acestora de corpul principal.

Ne-am rotit aproape 1 oră prin cadrul muzeului admirând formele curioase ale trovanților și păzind copiii de cei 2 câini ce își fac veacul pe acolo.

În partea stângă a carierei poate fi observat încă un trovant ce se ițește din nisip și care în curând va aluneca la vale.

Spre stânga, în apropierea drumului național, se poate vedea și o cărare interesantă printre 2 pereți de roci nisipoase. În aceste roci se pot vedea și conglomerate de roci mai dure.

Muzeul trovanților de la Costești este un muzeu în aer liber, cu intrare gratuită. Eu recomand vizita primăvara sau toamna pentru a evita ca trovanții să fie acoperiți de zăpadă sau ascunși de vegetație.