Situat la poalele Munților Balcani în provincia Veliko Tărnovo, Bulgaria, Canionul Emen reprezintă defileul râului Negovanka (afluent de dreapta al râului Rositsa) printre stânci înalte de peste 50m. Declarat arie protejată încă din anul 1980, Canionul Emen are o lungime de 950m (2km dacă este inclus și Lacul Negovanka) și are o suprafață de 25,5ha.

Traseul care străbate canionul, traseul Negovanka, a fost primul traseu eco construit în Bulgaria, dar acum podețele de pe stânci au fost lăsate de izbeliște și nu mai pot fi folosite. Canionul poate fi totuși parcurs pe o potecă de-a lungul stâncilor. Finalul traseului este reprezentat de Cascada Momin Skok (Cascada Emen). Cascada, al cărei nume s-ar traduce prin “Saltul fetei”, are o înălțime de aproximativ 10m și se află la baza unei stânci înalte de 80m. Legat de numele cascadei există și o legendă (cu mai multe variațiuni, bineînțeles): în timpul atacurilor turcești, o fecioară extrem de frumoasă pe nume Neda, pentru a evita să fie luată de turci, a urcat împreună cu alte două prietene pe stâncile canionului și s-au aruncat în gol. Localnicii, în memoria fetelor, au denumit locul saltului acestora Momin Vir și cascada de la baza stâncii Momin Skok.

Noi am ajuns la Canionul Emen în data de 23 iunie 2019 pe drumul de întoarcere de la Veliko Tarnovo. Am mers până unde ne-a dus GoogleMaps. Undeva… nici nu știu să explic, pe lângă niște case și un pod de lemn peste râul Negovanka 😂. Ne-am dat noi frumos jos din mașină și am zis să facem câțiva pași că poate vedem vreun indicator ceva. Nooope… Așa că am traversat podul de lemn, am mai mers puțin și am ajuns într-un drum forestier. Mno… acum e acum. Facem stânga sau dreapta? 🤔 Stânga urcă, dreapta coboară. Dăm cu banul și hotărâm să urcăm spre stânga. Mergem vreo 2-3 minute și vedem 2 persoane venind. Îi întrebăm, pe englezește că doar nu pe românește, pe unde trebuie să o luăm. Încearcă respectivii să ne explice ceva. Că trebuie să facem și să dregem, ceva cu un drum asfaltat. Mno… ne consultăm eu și Victor pe românește ca să vedem dacă vom continua spre canion sau ne vom întoarce la mașină. Când ne-au auzit pe românește au început și ei. Care erau șansele să întâlnim alți români în Bulgaria, in the middle of nowhere? Aș fi zis că 0, dar… Mult mai clare au fost indicațiile când am vorbit aceeași limbă. Trebuia să continuăm pe acel drum forestier până ajungeam la asfalt, apoi să o luăm spre dreapta și când ajungem la o curbă mare spre stânga, imediat după, pe partea dreaptă, se face drumul spre canion. Era și un indicator tare mic ce indica spre canion. Anyways, dacă puneți pe GoogleMaps “Eco Trail Emen Canyon” (și nu Emen Canyon ca noi), veți ajunge unde trebuie din prima.

Am ajuns în sfârșit pe stânci. Extraordinar de frumoasă priveliștea. Să privești râul la picioarele tale și formele stâncilor este atât de liniștitor și îmbătător. Asta dacă nu te ia amețeala 😆. O mare parte din traseul spre Cascada Momin Skok se face pe stânci, pe marginea canionului. Din loc în loc se mai văd pasarele de lemn dărăpănate, parte a vechiului traseu acum neîngrijit și nesigur. La un moment dat se începe coborârea prin pădure până la malul râului. Aceasta ar fi partea cea mai solicitantă a traseului. Când se ajunge la râu se merge spre partea dreaptă, pe mal, până la cascadă. Nu aveți cum să o ratați. Traseul presupune traversarea râului de 2-3 ori pe niște podețe de lemn rustice și foarte drăguțe.

Întregul traseu, până la cascadă și înapoi, durează aproximativ 2 ore (fără copii). Dacă nu ai Autan la tine este posibil ca drumeția să dureze cu muuuuult mai puțin 😆.