Fortăreața Golubac (rom: Golubăț) este o cetate medievală din Serbia situată pe malul drept al Dunării, la granița cu România, construită în secolul al XIV-lea neștiindu-se sigur anul construcției și nici ce naționalitate a construit-o. Fortăreața a fost restaurată cu bani europeni și deshisă în martie 2019 publicului. Cetatea marchează și începutul zonei Parcului Național Đerdap.

Fortăreața este compusă din 3 părți principale protejate de 9 turnuri, 2 portcullis (porțile verticale masive tipice cetăților medievale formate din grilaj metalic sau de lemn cu țăruși în partea inferioară) și un “palat”, toate acestea fiind conectate de ziduri de 2-3 metri grosime.

Forma turnurilor cetății diferă: primele 5 turnuri sunt pătrate pentru perioadele când luptele se făceau cu săbii, arcuri etc. urmând ca restul turnurilor să fie construite sub formă cilindrică sau poligonală odată cu apariția armelor de foc. De asemenea o parte a cetății este scufundată datorită construirii barajului de la Porțile de Fier, construcție ce a dus și la acoperirea de ape a orașului Ada Kaleh.

Numele fortăreței Golubac poate fi tradus ca “Orașul porumbeilor” (serb: golub=porumbel) existând și două legende privitor la acest nume. Prima se referă la o frumoasă sârboaică pe nume Golubana ce trăia în zonă. Vestea frumuseții ei a ajuns și la un pașă turc care a ajuns să se îndrăgostească de fată, dar ea l-a respins. Supărat, turcul a legat-o pe Golubana de o stancâ in mijlocul Dunării și a lăsat-o acolo să moară cu fața spre cetate. A doua legendă o are ca subiect pe regina Bizanțului, Elena cea Frumoasă (Irene Kantakouzene), care a încercat să-și alunge tristețea și singurătatea crescând porumbei de unde și numele cetății.

Complexul Golubac dispune după renovare de parcare privată care este fără plată teoretic, dar la ieșire trebuie să prezinți biletele achiziționate pentru vizitarea fortăreței, de două clădiri gemene și fortăreața propriu-zisă. Clădirea din partea stângă cum te uiți spre cetate este o cafenea cu Wi-fi gratuit unde poți consuma doar cafea și prăjituri, iar clădirea din partea dreaptă este împărțită in două încăperi: prima fiind magazin de suveniruri, iar a doua fiind un mini muzeu și locul de unde se pot cumpăra biletele de intrare în cetate.

Spațiul de vizitare este împărțit pe 4 zone de dificultate: zona verde, zona albastră, zona roșie și zona neagră. Zona verde este foarte ușor accesibilă (fiind și cea vizitată de noi deoarece în luna februarie era singura vizitabilă) putând fi ușor de vizitat de persoane cu probleme de sănătate și de greutate, de părinți cu copii mici și bebeluși. Celelalte 3 zone sunt mai greu accesibile. Zona neagră de exemplu îți oferă acces pe cele mai înalte turnuri, deci nu este indicată persoanelor enumerate mai sus ca având acces facil la zona verde.

Prețul biletelor de intrare este împărțit pe zone, cea mai ieftină fiind zona verde cu 600 dinari/persoană, iar zona neagră fiind cea mai scumpă cu 1200 dinari/persoană. Deci atenție la alegerea zonei de vizitare deoarece se va reflecta și la preț nu doar la efortul depus.

În apropiere de Golubac se mai poate vizita Tabula Traiana și situl arheologic Lepinski Vir (acesta este complet închis în luna februarie).