Podul de frânghie Lisitsite, este situat în Rodopii de Est, traversează barajul Studen Kladenets și a fost construit pentru a conecta satele Lisitsite (bulg: Лисиците) și Sokolsko (bulg: Соколско) de satul Shiroko pole (bulg: Широко поле), Provincia Khardzhali.

Podul de frânghie “Vulpile” a fost construit în 1950, are o lungime de 260m (între cei 2 stâlpi de susținere) și aproximativ 1,5m lățime și este cel mai lung pod de acest fel din Bulgaria.

Până în anii 1950, satul Lisitsite putea fi accesat doar cu barca sau pe un mic pod ce traversa râul Vrabitsa. După construirea barajului Studen Kladenets a fost necesară construirea actualului pod care să traverseze barajul și să confere acces spre exterior locuitorilor din micul sat Lisitsite.

În anul 1993, unul din cablurile podului s-a rupt, iar o persoană și-a pierdut viața în incident. Acest lucru a dus la necesitatea consolidării podului cu cabluri metalice.

Pentru a ajunge la acest pod trebuie să setezi pin-ul pe GoogleMaps la Rope bridge Lisitsite (sau Въжен мост Лисиците). Cu mașina mică vei putea merge până la un fel de parcare pe iarbă. De aici chiar dacă ți se pare că vei putea înainta să știi că nu se va putea pentru mult timp și nu vei mai avea unde să lași mașina.

Dacă ai o mașină 4×4 cu gardă înaltă la sol atunci vei putea să continui mai departe pe drum deși va fii mai greu cu parcatul dacă sunt mulți care nu vor să meargă 30 de minute pe jos să inspire aer curat 😀.

La un moment dat drumul se bifurcă. Dacă ești cu mașina, atunci trebuie să mergi DOAR drept. Nu vrei să faci stânga pentru că vei ajunge la calea ferată și nu ai ce să mai faci. Dacă ai ales să mergi pe jos, felicitări 🥰, atunci poți să mergi drept sau să faci stânga pentru că cele 2 drumuri se vor uni iarăși în stația de tren. Noi am ales să facem stânga. Traseul este unul foarte ușor și pretabil pentru copii mici.

Am coborât prin pădure până am dat de calea ferată de pe malul râului Vrabitsa. În acest moment am pornit spre dreapta admirând peisajul care era superb în ciuda vremii mohorâte 😍.

După ce am ajuns la șinele de cale ferată am mers pe lângă acestea până am ajuns la stația de tren. Nu îți face griji, nu ai cum să ratezi stația 😊. Aici, șinele de tren trec printre niște pereți de stâncă de aproximativ 3-4m înălțime 😍.

La stația de tren am făcut stânga și am intrat în pădure continuându-ne drumul spre podul de frânghie (mai mult de cablu și nu frânghie propriu zisă) Lisitsite.

În sfârșit ajungem și la pod. E luuuung tare 🙃 și sunt mulți localnici care pescuiesc acolo.

Și cum pe lângă acest pod mai voiam să vizităm și Sanctuarul trac Chit kaya, am decis să traversăm podul. Se legăna podul ăla din toate încheieturile 😵, deloc amuzant pentru persoanele acrofobe ca mine. Și ca să avem poze toți 3, că doară eram cu copilul după noi, am decis să folosim selfie stickul pe pod. Doar eu știu cum am stat cu pitpalacul să nu-mi facă telefonul bâldâbâc în apă 🤣.

Priveliștea de pe pod spre barajul Studen Kladenets este superbă. Mă gândesc că într-o zi însorită este și mai frumos în zonă 🥰.

După aproape 4 ore, timp în care, înnotând prin noroaie, am căutat, fără să găsim, un traseu care să ne ducă până sus la stânca Chit kaya ne-am întors la Podul “Vulpile” și am plecat spre mașină.

Noi am vizitat Podul de frânghie “Vulpile” la data de 4 decembrie 2022 în cadrul unei excursii de explorare a Rodopilor de Est. În această excursie am fost cazați la un hostel în Kardzhali (Hostel Kyosheto) și am mâncat foarte bine tot în Kardzhali la The Old Home Restaurant. Poți vedea aici și ce alte obiective am vizitat 🥰.

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.