Văzând că urmează alt weekend ce poate fi prelungit, l-am rugat pe Victor să-și ia liberă ziua de vineri, 2 iunie 2023. Astfel am obținut o adevărată mini vacanță de 5 zile pe care inițial plănuiam să o petrecem în Ungaria. Am început să mă documentez de obiective în natură prin Ungaria pentru că am vizitat Budapesta deja și nu aș fi vrut alt city break. Cu 3 zile înainte să plecăm, văd un post al Iuliei pe grupul de facebook Descoperă Bulgaria în care vorbea de Festivalul Rozelor de la Kazanlak. Mno… am zis că Ungaria mai poate aștepta 🤣. Am început să pregătesc bagajele, fără să am idee ce exact vom vizita. Știam doar că vreau să văd trandafirii ăia atât de faimoși. Bulgaria este cel mai mare exportator de ulei de trandafiri after all 🤩.

Pe 31 mai, în jurul prânzului, am căutat o cazare în Kazanlak pentru noaptea de 31 mai – 1 iunie urmând să vedem a doua zi ce facem și ce vizităm. Am găsit o cazare destul de modestă, în centrul orașului. Oricum nu prea aveam de ales pentru că totul era fully booked pentru Festivalul Rozelor 😅. Mai erau 2 cazări libere și am ales-o pe cea mai centrală, Guest Rooms Colours (rezervă aici), la prețul de 155 de lei/noapte (sau 61 de leva). Pentru 1 noapte, cât am stat, a fost ok. Din pozele de pe booking reiese că au parchet pe jos. Nope. Este linoleum. Și baia era privată, dar … nu în cameră 🤣. Asta sincer nu mi-a plăcut. Erau 3 camere fiecare cu baia ei privată, dar baia era pe hol. Un pic incomod din punctul meu de vedere. Copiilor în schimb le-a plăcut pe acolo. Oricum copiii sunt mai puțin pretențioși dacă nu sunt învățați să fie fandosiți. Lui Ruxy i-a plăcut foarte mult pentru că pereții erau cu verde și că a avut desene la televizor😄.

Ziua 1 – 1 iunie

A doua zi am dormit până destul de târziu ca să fim odihniți. Cu excepția lui Victor care a trebuit să se trezească un pic înainte de ora 8 ca să plătească parcarea 😅. Spre fericirea noastră, în Kazanlak există parcometre 🤣. După ce ne-am trezit, eu și copiii, și am mâncat micul dejun pregătit de acasă, am plecat spre Tourist Info Center să vedem cum este cu accesul pe plantațiile de trandafiri și cu parada rozelor. Se pare că accesul pe plantații se face doar în weekend, iar parada urma să aibă loc duminica 😒. Văzând că nexam trandafiri joia, am zis măcar să fericim copiii. Văzusem în programa sărbătorii de la Kazanlak că ar fi o paradă a copiilor. Eu mă gândeam că sunt copii îmbrăcați tradițional sau ceva. Nope… Așa că am ajuns în Park Rose Garden unde erau activități pentru copii de 1 iunie, dar Ruxy și Andy nu au vrut să participe. Ei au fost mai fericiți la locul de joacă așa că i-am lăsat să se joace acolo pentru vreo oră.

De la cazare la parc am trecut pe lângă o mică zonă verde unde era aranjat un ceas din flori. Mi s-a părut foarte interesant și frumos.

Bineînțeles că i-am cumpărat fetiței o cordeluță cu trandafiri și un magnețel cu trandafiri pentru mine 😍 de pe pietonala plină cu tarabe de lângă cazare.

Cum deja era 13:00 și aveam mult de condus până la Devin pentru obiectivele pe care le-am ales în noaptea precedentă, cât copiii au mâncat și s-au uitat la desene, ne-am hotărât să ne urcăm în mașină și să plecăm. Am zis să vizităm măcar ceva pe ziua respectivă, așa că am setat pinul pe Megalith (așa am crezut cel puțin) care era la doar 12 minute de condus de centrul orașului Kazanlak.

Mergem noi liniștiți, trecem prin Buzovgrad, ieșim din Buzovgrad și ajungem pe un drum de pământ destul de rău pentru mașini joase. La un moment dat vedem pe stânga un câmp de trandafiri. Ăia roz de voiam eu să îi văd 😍. Instant decidem să ne oprim aici, mai ales că aveam loc unde să lăsăm mașina și să mergem spre megalit pe jos.

Până să ne schimbăm pantofii cu adidași de drumeție, am decis să facem repede niște poze la trandafiri până nu apare careva. A fost decizia perfectă. Am apucat să fac 2-3 poze că a și apărut o femeie. Cred că a alergat după mașină, ținând cont cât de departe a fost ultima casă pe lângă care am trecut, pentru a se asigura că nu îi rupem trandafirii.

I-am arătat pe telefon unde vrem să mergem ca să înțeleagă femeia că nu avem treabă să îi culegem trandafirii. Nu știa engleză. A urmat o discuție în bulgară din partea ei și engleză din partea noastră combinată cu semne și cu telefoane la alte persoane care poate știu engleză să ne explice pe unde să ajungem la megalit că suntem pe drumul spre Buzovo kale. Scriind mai multe articole cu obiective din Bulgaria și documentându-mă și în această limbă, am înțeles că femeia ne zice că ăsta e drumul spre o fortăreață (kale) și că pentru megalit trebuie urmat alt drum.

Una din persoanele sunate cred că a întrebat-o pe femeie cum am reușit să ajungem la trandafiri pentru că am auzit răspunsul ei: “Jeep”. Nu, nu avem mașină marca Jeep, dar într-adevăr în drum era o baltă adâncă pe unde doar un SUV putea trece. În sfârșit a dat de o cunoștință care vorbea în engleză. Respectivul ne-a spus că pentru megalit trebuie să ne întoarcem în sat și să mergem pe altă parte. Anyways. I-am mulțumit femeii după care și-a văzut de treabă și a plecat.

Consultându-mă cu Google văd că, din greșeală, când am setat GoogleMaps-ul, am apăsat pe “Buzovo kale” și nu pe “Megalith” 🤣. Bine că greșeala mea nu ne-a trimis cine știe la câte zeci de kilometri depărtare 😇.

Setez cu grijă pin-ul pe “Megalith”, după care mă dau jos din mașină să fac poze la trandafiri 😆. Doamne, cât de frumos pot să miroasă 🥰.

După ce am mai admirat puțin trandafirii, ne-am îmbarcat și am plecat. Nu am fi vrut să vină femeia înapoi să ne întrebe de ce nu plecăm de pe plantația ei 😬.

Pe drum spre Megalitul de la Buzovgrad vedem iarăși un câmp plin de trandafiri. Îl rog pe Victor să oprească și ne dăm jos din mașină. Drumul era cumva pe deal și trandafirii în vale, dar voiam să le fac o poză de sus. Mă opresc să fac o poză la un salcâm gândindu-mă să fac apoi la trandafiri. Când au început să latre 2 câini la noi am fugit la mașină și i-am dat încolo de trandafiri 🤣.

Ajungem în sfârșit la o intersecție de drumuri. Se pare că noi va trebui să o luăm spre stânga pe drumul de pământ. Pe partea dreaptă vedem un gard dublu cu sârmă ghimpată cum au unitățile militare. Drumul este drept o perioadă apoi tot un deal și o vale și plin de șanțuri destul de adânci pe care Victor a reușit să le evite o perioadă. La penultimul deal din drum, mie mi se pare că șanțurile ar fi prea adânci și drumul o idee cam îngust așa că îl rog pe Victor să lăsăm mașina acolo unde eram pentru a nu risca să rămânem pe aici. Locația aleasă a fost destul de lată ca să putem întoarce mașina și să o parcăm ușor în afara drumului în caz că mai apare careva cu mașina. Ne dăm jos din mașină și eu încep să pregătesc copiii de drumeție: să le dau tricouri uscate, să îi încalț, să îi dau cu spray de țânțari. Toate astea printre tăuni 😄. Doar aici, fix în locul unde am parcat noi am văzut tăuni 🤣.

Aud la un moment dat un zgomot ca un tunet, dar nu era tunet. Hait… Să vezi că i-a apucat pe ăștia de la unitatea militară să facă exerciții cu arme 😱. Se mai aud 2 sunete la care eu bag copilul ăl mic’ în mașină, îl descalț, bag și copilul ăl mare în mașină și îi zic lui Victor că nu îmi mai trebuie nici un megalit. Mă urc și eu în mașină, îmi pun centura și îmi dau seama că este posibil să fi exagerat 😆. Dau iar jos copiii, îi spun lui Victor că îl iubesc, ca să știe dacă asta e cumva ultima noastră drumeție, și plecăm spre megalit.

Despre traseul spre megalit și megalitul în sine am scris mai multe aici.

După ce ne-am întors la mașină de la bolovani, am mers până la răscrucea de drumuri unde era o mică parcare, cu gândul să ne schimbăm acolo cu haine uscate. M-am dat jos din mașină să merg la copii și aud niște câini lătrând sălbatic de la unitatea militară. Mă urc înapoi în mașină și plecăm de acolo 🤣. Cred că avem cam multe sechele cu câinii.

Am mers puțin cu mașina și am oprit într-un luminiș aflat la o intersecție. Foarte frumos acolo. Am schimbat copiii cu haine uscate și apoi am mers de am făcut câteva poze la copaci și la măceși. Când a început să picure m-am întors la mașină și am plecat spre Kazanlak să căutăm un Kaufland. Victor a venit cu această idee. Când călătorim prin România, de obicei, mâncăm la Kaufland pentru că este mai ieftin și mâncarea este foarte bună așa că Victor s-a gândit să încercăm această metodă și în Bulgaria. Călătorim de atâta timp în Bulgaria și sincer nu știu cum de nu ne-am gândit la acest lucru mai repede. Vrei mâncare tradițională bulgărească ieftină? Du-te la Kaufland 😉.

După ce am mâncat, am anunțat la hotel în Devin că o să ajungem în jur de 10 noaptea și am plecat la drum.

Am înțeles de ce zona Kazanlak se numește “Valea trandafirilor”. Peste tot erau câmpuri întregi de trandafiri. Am oprit și noi la un câmp unde erau mai mulți oameni opriți și era amenajat și un leagăn pentru poze. În sfârșit am putut să-mi fac poze la trandafiri fără să mă stresez că se ia careva de viața mea😂.

După orașul Krichim intrăm în munți. Frumoșii Rodopi 😍 de care m-am îndrăgostit în excursia noastră din 1 decembrie la Kardzhali. Din păcate deja se însera, dar chiar și așa puteam să îmi dau seama cât de frumos este acest drum pe lumină.

La cazare ne-au întâmpinat o tânără și, cred, bunica ei. Aici a fost superb. Bine, poate cam multe trepte de urcat până la mansardă unde era camera, dar altfel a fost foarte frumos. Ăștia mici au fost extaziați. Cum au intrat în cameră s-au descălțat și au început să sară în pat 😆. Există și o zonă de bucătărie comună foarte frumos aranjată cu frigider și cuptor cu microunde unde poți să-ți pregătești tu ceva să mănânci. Apoi poți lua masa uitându-te la televizorul de acolo sau pe balcon la aer curat. Din păcate nu țin minte să fi fost vreun aragaz. Noi am încălzit la cuptorul cu microunde ce am avut nevoie.

Dacă vrei să rezervi și tu o cameră la Vitosha Guest House, o poți face aici.

Ne-am plătit cu leva noaptea de cazare rezervată prin Booking și am vorbit că vom sta și următoarea noapte tot aici. După duș, am luat cina și în sfârșit am ajuns și noi la somn undeva în jurul orei 02:00 😆.

Ziua 2 – 2 iunie

A doua zi aveam în plan să vizităm o cascadă a cărei poză o văzusem pe net și să mergem la niște piscine încâlzite. Nu am ajuns la niciunele 😆.

După ce am luat micul dejun (sau prânzul devreme), am luat niște lei și euro la noi și am plecat la bancă să schimbăm. Noroc că am avut euro la noi, pentru că, deși aveau afișat cursul RON-BGN, cei de la bancă nu au vrut să ne schimbe leii 😒.

În sfârșit ne-am urcat în mașină și am plecat să căutăm cascada și podețele de lemn frumoase de le-am văzut pe internet. Problema e că existau 3 pini pe GoogleMaps cu poze de la aceeași cascadă și era greu să-mi dau seama care este cel real. Așa că am decis să îi luăm la rând.

Am condus prima dată spre “Маршрут връх Гребенец – Девин”. Ciuci cascadă. Nici măcar nu era vreun râu pe acolo ca să zici că poate a secat cascada 😅. Altfel, foarte frumoase peisajele 😍. I love Rhodope Mountains.

După ce ne-am mai bucurat puțin de natură, am decis totuși să căutăm cascada aia pentru care venisem de fapt. Am ales să verificăm următorul pin, aflat mai la nord de locația actuală: Екопътека “Лисичево – Чурал”. Normal că nu era nicio cascadă nici acolo. Ne-am întâlnit cu niște oameni de tăiau lemne. Unul dintre ei o rupea pe engleză și ne-a spus că nu putem merge cu mașina noastră pe drumul respectiv (deci trebuie mașină de teren dedicată pentru off-road) și că traseul durează vreo oră. Deci măcar 2 ore pentru noi cu copii mici. Am zis pas, mai ales că nu știam dacă la capătul acelei ore de drumeție vom da de cascada respectivă.

Am zis să ne îndreptăm înapoi spre Devin și să verificăm și ultimul pin de pe hartă: Hrastevo Ecotrail. Am ajuns la pin-ul de pe GoogleMaps, unde, în fața unei bariere, ca să nu intre tot turistul cu mașina pe drumul forestier, se află o mică parcare pentru 2-3 mașini și un izvor cu apă. Am parcat mașina, m-am dat jos din mașină și am fotografiat șopârla de pe panoul informativ 😜, iar apoi am dat jos și copiii și i-am dat cu Autan. Din panoul scris în bulgărește nu am putut să-mi dau seama dacă pe acest traseu este cascada de o căutam, așa că am plecat la drum cu speranță (care a murit 2 panouri informative mai încolo 😆).

Am avut grijă și să uităm biberonul cu lapte al lui Andrei, iar pentru că băiatul s-a ciufuțit rău de tot, Victor a trebuit să se întoarcă la mașină, după aproape 20 de minute de drumeție, ca să aducă biberonul 😫. Bine că 20 de minute cu copii mici nu înseamnă chiar așa mult pentru un adult 😅.

Multe ciupercuțe și un gușter le-am observat pentru că mi le-a arătat Ruxy. Mă bucur tare mult că a început să fie mai atentă în jurul ei când călătorim 🥰.

La un moment dat ajungem și la o cascadă mică. Nu e aia de o căutam eu. Pff… 😒

Ajungem și la o răscruce de drumuri. Unul dintre indicatoare era pentru un copac bătrân (Venerable tree). Acum cât de bătrân era, nu se știe. Cărarea până la copac este destul de abruptă, așa că am urcat doar eu. Se vede copacul puțin și de jos, din drumul forestier, dar eu am vrut să îl văd mai de aproape.

Victor a observat și o plantă ce semăna cu o ciupercă, dar nu era ciupercă. Într-adevăr era o specie de orhidee ce nu face fotosinteză și atunci la culoare seamănă cu ciupercile. Am aflat ce era abia acasă. Are o denumire populară foarte… macabră: Moartă-n cuib.

Ne mai uităm noi pe la floricele și ciupercuțe și ajungem la o altă răscruce unde avem alt panou informativ. Ne dăm seama că nu avem nici o șansă să vedem cascada de mi-o doream. Foarte posibil cascada să fie pe alt traseu, dar turiștii au tot postat poze la pin-ii greșiți inducându-ne în eroare.

Văzând că vine ploaia și având un băiețel destul de necooperant, am pornit înapoi spre mașină fără să mai terminăm traseul. Am postat mai multe poze și am descris un pic mai mult traseul aici. Pentru că Andy era din ce în ce mai necooperant, l-am săltat în brațe în strigătele lui de protest și i-am dat cu praf de mers până la mașină rugându-mă ca țipetele lui să nu atragă vreun animal sălbatic 😅.

Am apucat să ajungem la mașină și să conducem 5 minute până la un supermarket ca să ne luăm de mâncare pentru cină și mic dejun că a început ploaia torențială. După supermarket, am alimentat cu benzină și Victor a venit cu o idee: să urmăm cursul râului să vedem dacă găsim cascada ce mi-o doream. Zis și făcut. Nu am găsit cascada, dar am ajuns cu mașina până la începutul traseului Struilitsa care, are aceleași poze cu Hrastevo Ecotrail 😒. Deci foarte posibil aici să fie cascada care mi-o doream, deci o voi vedea la o vizită viitoare. Ce bine ar fi ca oamenii să pună poze la un pin anume doar de la locația respectivă… 😒.

Și pentru că ploua și nu aveam ce să mai facem, ne-am întors la hotel, am anunțat că este ultima noapte și ne-am petrecut restul serii în cameră.

Ziua 3 – 3 iunie

Am plecat dis-de-dimineață spre estul Bulgariei că acolo nu erau anunțate ploi. Am oprit prima dată la Stânca Elefant (Elephant Rock pe GoogleMaps), la doar 5 minute de condus de Devin. Un obiectiv tare interesant și ușor de ajuns la el. Te dai jos din mașină, faci 2-3 poze și ai plecat 🤣.

Drumul de la Devin la Krichim este absolut superb. Pe o parte ai stâncile Munților Rodopi, iar pe cealaltă parte ai râul Vacha. Am oprit în absolut toate parcările pentru poze, spre exasperarea lui Victor 😂.

Într-una din parcările în care am oprit, Victor mi-a arătat și ceva ce părea a fi o falie pe fundul râului. Sau erau doar aluviuni? Foarte interesant anyways.

Pe cursul râul Vacha sunt și 3 mari baraje. La barajul Vacha (Vacha Reservoir) se află Monumentul Anton Ivanov (Anton Ivanov Partisan Memorial pe GoogleMaps). Monumentul a fost ridicat în cinstea detașamentului “Anton Ivanov” și antifasciștilor uciși de acesta, care operau în zona Munților Rodopi, în timpul mișcării partizane din Bulgaria.

Ne-am dat jos din mașină ca să fac ceva poze labaraj. M-am pricopsit și cu o căpușă pe tricou. Noroc că tricoul era albastru deschis și căpușa imensă și neagră. Posibil să fi căzut pe mine de pe prunii de la hidrocentrală. Greu mai mor căpușele… 😒. Deci evită să te bagi pe sub copaci.

Construcția barajului Vacha s-a încheiat în anul 1975, iar înălțimea sa de 144,5m îl situează pe primul loc în Bulgaria din punct de vedere al înălțimii. Cantitatea de apă stocată în bazin este de 226,12 milioane m³, iar energia electrică generată anual este de 229 GWh.

Încă puțin și ne apropiem de Krichim. Profit de ultimele parcări pentru a mai face câteva fotografii Rodopilor 😍.

Când am ajuns în Krichim am oprit pe marginea drumului să cumpărăm niște frăguțe. Erau și căpșuni, dar d-alea am mai mâncat. Frăguțe n-am mai mâncat de când eram copil 🥰.

A urmat și o oprire pe la eoliene (avem o mare iubitoare de eoliene în familie 🤣), după care am făcut haltă la Kauflandul din Plovdiv ca să luăm prânzul.

După ce am mâncat am fi vrut să vizităm amfiteatrul din Plovdiv. După ce ne-am rotit aproape 30 de minute, am găsit un loc de parcare destul de departe de amfiteatru. Am parcat mașina și, în loc să mergem să vedem amfiteatrul, am căutat cazare pentru noaptea ce urma 😅.

Următoarea cazare pe care am ales-o a fost la 2 ore și jumătate de condus de Plovdiv, în satul tradițional Zheravna din Munții Balcani. Nu știam exact la ce să ne așteptăm pentru că nu am mai fost cazați în astfel de locații. Da, cazarea aleasă nu este o cazare pentru pretențioși (cum nici una din cazările noastre nu este), dar este extraordinar de interesant să dormi într-o casă tradițională, cu ceva adăugiri moderne.

Căsuța la care am stat noi, Guest House Zarkova Kushta (poți rezerva aici) are grătar la exterior, o bucătărie și zonă de mese comune pentru toți oaspeții, camerele au televizor și calorifer electric în caz de necesitate, baie modernă în cameră. Căsuța are și parcare în curte. Încap doar vreo 2-3 mașini în curte, iar panta este foarte mare și pietrele pavajului alunecoase.

Dacă îți faci grătar să ții cont că zona este una liniștită și nimeni nu vrea să-ți audă muzica 😉.

După ce am lăsat bagajele în cameră, am ieșit să ne plimbăm puțin prin sătuc, urmând a-l vizita a doua zi pe-ndelete. După ce am identificat bisericuța satului, ceva magazine de suveniruri și muzee, ne-am întors în cameră. După ce am păpat și am privit la fulgerele și ploaia ce s-a pornit afară, ne-am băgat la nani sperând măcar în partea asta de Bulgarie să vizităm ceva 🤣.

Ziua 4 – 4 iunie

După ce ne-am trezit și ne-am băut cafeaua din ceșcuțe de lut din bucătărie (sunt și de porțelan, dar d-alea are tot omul acasă), am încărcat bagajele în mașină, am mutat mașina în parcarea de la marginea satului și am plecat la plimbare. Din păcate toate muzeele erau închise chiar dacă programul afișat spunea altfel așa că ne-am plimbat lejer printre căsuțe admirând arhitectura acestora. Mi-am luat și magnețel și lichior de trandafiri, lichior care este preferatul meu și de câte ori mergem în Bulgaria trebuie să-mi cumpăr.

Am intrat și am vizitat și bisericuța Sfântul Nicolae. Biserica este superbă la interior și are și un mic muzeu cu icoane și cruci de morminte vechi. Am găsit și un mic parc, cam sărăcuț, în centrul satului. Întregul sat, așa tradițional cum este el, pare destul de sărac. Sunt mulți oameni care își duc traiul de zi cu zi acolo.

După ce am terminat de vizitat sătucul, ne-am întors spre mașină, iar după ce am căutat cazare în Shumen am plecat spre Monumentul Gărzilor de Piatră (The Stone Guards Monument pe GoogleMaps). Am ajuns la cei 3 mușchetari după doar 10 minute de condus din Zheravna. Am parcat mașina, am coborât doar eu și Victor, iar după 2-3 poze am fost iar în mașină 😅.

De la monument am plecat spre Cascada Sini Vir. Un traseu foarte ușor, o cascadă excepțională și o altă plăntuță rară și protejată de lege 😍😍😍. Nu mai intru aici în detalii din moment ce am scris un articol separat despre acest obiectiv.

După aproape 2 ore ne-am întors la mașină și am plecat spre Shumen. Drumul spre Shumen ne-a dus iar pe lângă cei 3 mușchetari (Monumentul Gărzilor de Piatră) ceea ce a fost norocul nostru pentru că am omis partea a doua a monumentului la prima noastră vizită și anume leul de pe partea dreaptă a drumului 😅.

Ne-am continuat drumul spre Shumen și am trecut pe lângă Stâncile Jurushki (Jurushki rocks pe GoogleMaps). A trebuit să ne oprim să le fotografiez 😍.

După această scurtă oprire am mers direct la hotel Otantik Shumen (poți rezerva aici). Camera de am avut-o a fost curată, cu ornamente vernil (draperiile, pernele) și aurii (detaliile de la oglinzi și măsuțe). Nu pot să spun că auriul m-a încântat foarte mult pentru că de multe ori lasă impresia de kitsch, dar vernilul m-a dat pe spate. Este culoarea mea preferată after all 😍. O noapte de cazare (4 iunie – 5 iunie) la acest hotel de 3* ne-a costat 225 de lei.

Inițial ne-am gândit să ne facem check-in-ul, să facem un scurt duș după drumeția la cascada Sini Vir, iar apoi să ne plimbăm puțin pe pietonala de lângă hotel. Am făcut duș, am mâncat și ne-am băgat la nani 🤣.

Ziua 5 – 5 iunie

Pentru ultima zi a excursiei am ales să vizităm Monumentul Fondatorilor Statului Bulgar (Founders of the Bulgarian State Monument pe GoogleMaps) și Fortăreața Shumen (Shumen Fortress pe GoogleMaps).

De la hotel am ajuns până la monument în aproximativ 10 minute de condus. Am parcat mașina și am plecat la explorat. Deși monumentul se vedea destul de bine de pe străduța pe care era hotelul, abia la baza lui am realizat cât de grandios este. Deși pentru noi ca români monumentul nu este neapărat important din punct de vedere istoric, mi se pare un obiectiv ce nu trebuie ratat și doar prin prisma arhitecturii sale.

Monumentul celor 1300 de ani ai Bulgariei a fost construit în 1981 pentru a comemora împlinirea a 1300 de ani de la înființarea Primului Imperiu Bulgar.

Modul în care unele statui au fost sculptate mi-au amintit de filmul Transformers 🤣.

După ce ne-am săturat să își testeze copiii ecoul, am plecat spre Fortăreața Shumen.

Fortăreața Shumen a fost construită cândva în secolul al XII-lea î.Hr. posibil de către traci. Ulterior a fost cucerită de romani, bizantini și otomani care au distrus-o în anul 1444 d.Hr.

Copiii au fost mai pasionați să alerge (Andy) sau să admire fluturii și floricelele (Ruxy) 😅. Eu și Victor am fost atenți și la puținele panouri informative. Am vizitat și micul muzeu cu obiecte ce au fost găsite în interiorul fortăreței. Din păcate la interior nu ai voie să faci poze, iar doamna ce supraveghea locul chiar avea grijă de acest lucru stând permanent în coasta ta. Nu o să înțeleg niciodată această secretomanie la unele muzee. Înțeleg să nu te lase cu bliț, sau să nu te lase să faci poze dacă au ei fotografii de vânzare și încearcă să mai scoată un ban de la tine. Dar când nu au nici ei fotografii pe care să le poți cumpăra… Anyways…

După ce ne-am rotit pe acolo aproape 2 ore, am plecat în sfârșit spre mașină și ne-am îndreptat spre Kaufland să luăm prânzul. Mă repet: vrei mâncare tradițională bulgărească, dar nu la preț de restaurant? Atunci mergi la Kaufland 😄.

Abia când am plecat de la fortăreață am realizat de ce este pustiu și nu prea au fost vizitatori nici la monument și nici la fortăreață: pentru că este luni și oamenii sunt, cel mai probabil, la servici 🤣.

Și cum speranța moare ultima, am plecat spre Mănăstirea săpată în piatră Hankrumovski (Hankrumovski Rock Monastery pe GoogleMaps) în speranța că poate ajungem să viztăm și acest obiectiv până să plecăm spre casă.

Am condus pe un drum forestier superb, până la o casă pentru turiști cu loc de grătar. Am parcat mașina aici și am plecat spre mănăstirea săpată în stâncă. Nu am ajuns 😥. Băiețelul a început să protesteze foarte tare de la oboseală și după câțiva pași nu a mai vrut să meargă nici măcar dus în brațe, așa că am renunțat. Sigur ne vom întoarce să vizităm atât această mănăstire cât și celelalte 2 din apropiere. Din pozele de pe internet arată superb.

În această excursie, în care mai mult am fugit de ploaie, noi am cheltuit în felul următor:

– Benzină (1573 km): 875 lei (depinde de tipul mașinii, consumul mașinii, de stilul de condus etc.);

-Taxa de pod: 15 lei + 4 leva = 25 lei;

-Vignetă pe 1 săptămână: 15 leva (38 lei);

-Cazări: “Guest Rooms Colours” în Kazanlak: 155 lei / 1 noapte / cameră triplă;

“Vitosha Guest House” în Devin: 248 lei / 2 nopți / cameră triplă;

“Guest House Zarkova Kushta” în Zheravna: 216 lei / 1 noapte / cameră triplă;

Hotel “Otantik Shumen” în Shumen: 225 lei / 1 noapte / cameră triplă;

-Intrare Muzeu Biserica Sf. Nicolae din Satul Zheravna: 4 leva pentru 2 adulți (10,10 lei);

-Intrare Monumentul Fondatorilor Statului Bulgar: 9,5 leva (24 lei) pentru 2 adulți și 1 copil (a fost țeapa mea că nu am cerut family ticket ce ar fi fost doar 6 leva);

-Intrare Fortăreața Shumen: 8 leva pentru 2 adulți (20,20 lei);

-Parcare: 10,9 lei;

-Mâncare: 552 lei (acest cost nu se referă strict la mâncare ci include și Autan pentru că am rămas fără, gogoși, înghețată, alcool etc.);

Suveniruri: 173 lei;

Total: ~ 2.573,00 lei.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.