Biserica îngropată din satul Istria (Caranasuf până în anul 1924), comuna Istria, jud. Constanța, a fost construită între 1857 – 1860 de către 54 de familii de creștini bulgari refugiați aici din sudul Basarabiei în anul 1812. Biserica a fost sfințită în 1864 și a primit hramurile “Sfânta Treime” și “Sfântul Mare Ierarh Nicolae”.

Biserica îngropată de la Istria figurează ca monument istoric (CT-II-m-A-20919) din anul 2007.

Biserica a fost construită pe când Dobrogea se afla sub dominație otomană, deci pentru construcția ei au trebuit îndeplinite anumite condiții: biserica nu trebuia să fie mai înaltă decât casele satului sau decât geamia, nu trebuia să aibă turle, clopot sau clopotniţă și forma exterioară să nu indice că acolo ar exista un lăcaș de cult creștin.

Pentru a îndeplini criteriile cerute de către Abdul Megid Paşa, s-a decis ca biserica să fie construită începând de la 1 m sub pământ, adică să fie îngropată. Pentru construcția bisericii s-a folosit piatră adusă din zidurile cetății Histria (la momentul respectiv încă nedescoperită) pereții având o grosime de 90 cm.

Fațada principală, vestică, a bisericii, este realizată în stil oriental turcesc având un pridvor cu 5 arcade joase pentru a îi împiedica pe otomani să intre călare în cadrul lăcașului de cult. Două ferestre sunt amplasate simetric pe această fațadă precum și icoana Sfântului Nicolae.

Icoana Sfântului Nicolae a fost pictată la 1862 de Stefan Zahariev, pictor de origine bulgară cunoscut în Imperiul Otoman în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Deasupra icoanei se află pisania în limba slavonă ce atestă construcția bisericii (“În Hristos credeți și iubiți-L, nu-L supărați. Apropiați-vă, cuvântare din Caranasuf. Această biserică cu hramul Duminica Mare – Sfânta Treime s-a zidit în amintirea Sfântului Ierarh Nicolae. S-a împlinit voia Domnului în anul 1860 august 18“).

La interior, biserica este simplă, fără picturi pe pereți. Tavanul bisericii este susținut de 6 stâlpi de stejar care au avut inițial la bază capiteluri de coloane aduse tot de la Cetatea Histria. În prezent aceste capiteluri nu mai există fiind probabil înlăturate la restaurarea din 2012 – 2018 (sper că au fost înlăturate și duse la muzeu și nu betonate 🤔; nu am găsit informații despre acest lucru). Stâlpii de stejar sunt cei originali.

Pentru a se asigura acustica la interiorul bisericii, în pereți au fost încastrate 52 de amfore, de 20-30 de cm adâncime, aduse tot de la Cetatea Histria. Într-un loc pe perete este lăsată să se vadă o astfel de amforă. Prezența celorlalte amfore este indicată de micile găuri în pereți.

Catapeteasma bisericii este realizată tot din lemn de stejar. Picturile de pe catapeteasmă nu au fost restaurate niciodată și cu toate acestea și-au păstrat culoarea de-a lungul timpului.

La interiorul bisericii te poți închina și la veșmântul Sfintei Parascheva.

La intrarea în curtea bisericii, pe partea dreaptă, se află aproximativ 25 de cruci de diferite dimensiuni în memoria eroilor satului care au murit sau au fost dați dispăruți în cel de-Al Doilea Război Mondial.

În spatele bisericii, a fost construit în anul 2008 un mic muzeu unde sunt expuse obiectele religioase lăsate în urmă de bulgari, când aceștia s-au reîntors în locurile de baştină ale străbunilor lor, o dată cu schimbul de populaţie din 1940. Printre obiectele expuse se află veșminte preoțești de la acea vreme, icoane, sfeșnice, Evanghelia, cărți de cult etc.

Biserica îngropată de la Istria nu are un program de vizită, dar un număr de telefon este afișat (0734 359 288) și cineva va veni să deschidă biserica la cerere. Nu uita să menționezi că vrei să vezi și muzeul. Noi nu am știut de el deci, din păcate, nu am văzut obiectele religioase expuse acolo.

Nu există taxă de vizitare a bisericii, dar orice atenție contează. Noi am lăsat 30 lei pentru noi ca familie de 4 persoane.

Biserica îngropată de la Istria rămâne unul dintre cele mai neobișnuite monumente religioase din România și merită să îl vizitezi 😊.