Mausoleul de la Mateiaș este un monument istoric (AG-IV-m-A-14017) dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918.

Mausoleul de la Mateiaș se află pe Drumul European E574 (DN73), în apropierea satului Valea Mare Pravăț, comuna Valea Mare Pravăț, jud. Argeș, la doar 10 km de orașul Câmpulung.

Mausoleul Eroilor a fost construit între anii 1928-1935 de antrepriza italianului De Nicolo din Câmpulung, după planurile arhitecților Dumitru Ionescu-Berechet și State Baloșin, pe versantul sudic al Dealului Mateiaș. Construcția mausoleului s-a realizat folosindu-se în principal calcar de Albești.

Mausoleul este compus din două corpuri. Primul corp este orizontal, capela, iar pe pereți sunt montate plăci de marmură cu numele unor militari căzuți la datorie. La interiorul capelei pot fi observate trei scene realizate din mozaic din sticlă de Murano din Primul Război Mondial: armata română în luptă, apoi trecând pe sub Arcul de Triumf și populația musceleană care a ajutat-o.

Cupola capelei prezintă medalioane cu domnitori români (Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare etc.), iar pe tavanul cupolei sunt reprezentate fresce religioase reprezentându-i pe Iisus Hristos, Fecioara Maria și Sf. Gheorghe. La subsolul cupolei se găsește osuarul ce adăpostește un sarcofag transparent unde se află osemintele a 416 ostași români neidentificați.

Al doilea corp al mausoleului este vertical și are forma unui turn cu foișor. Aici sunt depuse osemintele a peste 2.300 de militari români în 31 de cripte.

Între anii 1945-1976, Mausoleul de la Mateiaș a necesitat reparații datorită infiltrațiilor de apă, iar în 1978 au fost necesare reconsolidări în urma fisurilor provocate de cutremurul din 1977.

Între anii 1980-1984, Mausoleul Eroilor de la Mateiaș a fost extins prin construirea scărilor impozante, a terasei de paradă (astăzi parcarea complexului), a camerelor muzeale, a unui basorelief și s-au plantat coniferele ce înconjoară mausoleul. Basorelieful a fost realizat de către sculptorul Adrian Radu din Câmpulung și are o lungime de 16 m și o lățime de 3,5 m. În cadrul camerelor muzeale sunt prezentate tehnica de luptă folosită de ostași, uniformele lor și o mulțime de alte exponate.

Tot între anii 1980-1984, picturile inițiale realizate de Olga Greceanu din cadrul cupolei au fost înlocuite cu mozaicul din sticlă de Murano din cauza degradărilor datorate umezelii. Scenele cu mozaic sunt opera artistului plastic prof. univ. dr. Petre Achițenie, realizată cu contribuția studenților practicanți de la institutul de artă din București.

Scurtă lecție de istorie acum 😊.

În bătălia de la Muntele Mateiaș (1.243 m) a luptat Grupul Nămăiești format din două divizii române: 12 Infanterie, condusă de generalul Traian Găiseanu, și 22 Infanterie, sub comanda lui Aristide Razu, general care avea să se remarce şi în 1917, cu Divizia a 5-a, în bătălia de la Mărășești. Grupul Nămăiești a rezistat timp de 45 de zile, cu prețul a peste 2300 de vieți omenești, în fața Corpului 1 Rezervă al armatei germane, condus de generalul Curt von Morgen și compus din două divizii și o brigadă de vânători de munte. Luptele de la Muntele Mateiaș au avut ca rezultat împiedicarea armatei germane de a forţa trecerea dincolo de Carpaţi pentru a mărşălui spre Bucureşti în perioada 25 septembrie/8 octombrie – 10/23 noiembrie 1916. Grupul Nămăiești s-a retras la 16/29 noiembrie 1916, neînvins, spre Târgoviște, deoarece frontul de pe Jiu a fost străpuns.

Mausoleul de la Mateiaș este deschis luni între orele 09:00 – 16:00 și marți – duminică între orele 09:00 – 17:00 la prețul de 11 RON / adult și 5,5 RON / elevi, studenți, pensionari.

La baza mausoleului este o parcare încăpătoare cu numeroase căbănuțe de unde poți achiziționa suveniruri sau preparate tradiționale. Noi am luat niște brânză de oaie, cârnați și pâine și am mâncat acolo în parcare 🥰.

În dreptul mausoleului, drumul are bandă discontinuă chiar dacă este curbă, deci poți opri la mausoleu indiferent dacă te îndrepți spre culoarul Rucăr-Bran sau vii de acolo.

Mausoleul de la Mateiaș nu este doar un monument impunător, ci un loc al recunoștinței și al memoriei. Vizitând acest loc, nu doar privești trecutul, ci îl simți aproape, ca o lecție vie despre demnitate și jertfă.