Cappadocia (turcă: Kapadokya) este o regiune semi-aridă din Anatolia Centrală, Turcia, cunoscută în principal pentru formațiunile stâncoase înalte, în formă de con, denumite  “hornuri de zâne“.

Noi am explorat Cappadocia pe parcursul a 8 zile în care am descoperit niște locuri extraordinar de frumoase. După o scurtă introducere îți voi prezenta locurile vizitate de noi, cu program de intrare și prețuri unde este cazul, precum și cheltuielile noastre cu benzina, mâncarea și cazarea. Excursia este împărțită pe 8 articole, corespunzătoare fiecărei zile petrecute de noi în Cappacdocia, pentru a fi lecturată mai ușor.

Regiunea Cappadocia se întinde în mare parte în provinciile Nevșehir, Kayseri, Aksaray, Kırşehir, Sivas și Niğde. Partea turistică a Cappadociei este centrată în prezent în jurul localității Göreme, Provincia Nevșehir.

Relieful Cappadociei este format dintr-un platou înalt de peste 1000 m altitudine având altitudinea maximă de 1270 m în vârful Castelului Uçhisar.

Datorită amplasării sale în interiorul continentului și a altitudinii mari, Cappadocia are un climat pronunțat continental, cu veri calde și uscate și ierni reci și înzăpezite. Din aceste motive recomand vizitarea regiunii primăvara sau toamna. Noi am vizitat Cappadocia la sfârșit de aprilie 2025 și am avut parte de vreme chiar rece, cu temperaturi sub 15°C, iar în unele dimineți chiar și 5°C.

Regiunea Cappadocia este formată din roci sedimentare și depozite de ignimbrită provenite din erupții vulcanice de acum 9–3 milioane de ani. În apropiere de Göreme, eroziunea acestor roci a creat formațiuni spectaculoase asemănătoare unor stâlpi sau minarete (“hornuri de zâne“). Locuitorii au sculptat în aceste roci locuințe, biserici și mănăstiri, iar între anii 300–1200 d.Hr., Göreme a devenit un centru monastic creștin. Bisericile din Göreme și din văile învecinate atestă rolul regiunii ca loc de pelerinaj și centru timpuriu al creștinismului.

Uniunea Internațională de Științe Geologice (IUGS) a inclus în octombrie 2022 “Secvența de ignimbrite miocene capadociene” cunoscută pentru formațiunile tip “horn de zână” formate prin ridicare și eroziune într-un context fluvio-lacustru, în lista sa de 100 de situri de patrimoniu geologic de importanță științifică internațională.

UNESCO a recunoscut valoarea geologică, istorică, culturală și religioasă a regiunii prin includerea Parcului Național Göreme și a formațiunilor stâncoase din Cappadocia în patrimoniul mondial.

Ziua 1

După micul dejun, am plecat pe jos până la Castelul Uçhisar la care am ajuns după aproximativ 10 minute de mers lejer de la hotel.

Castelul Uçhisar (turcă: Uçhisar Kalesi) este cel mai mare și mai frumos “horn de zâne” din Cappadocia și este cel mai înalt punct al regiunii fiind situat la altitudinea de 1270 m (1350 m după unele surse). Castelul este format din tuf vulcanic și sub acțiunea factorilor de mediu a ajuns la forma sa prezentă cu două hornuri de zână: Castelul Ağanın (cel mai înalt) și Castelul Çavuşün (Çavuşün Kalesi).

Castelul are o înălțime de aproximativ 95 m și este străbătut de numeroase pasaje și camere subterane care sunt acum în mare parte blocate sau impracticabile, dar care au servit drept locuințe pentru aproximativ 1000 de oameni.

Cele mai clare informații despre Castelul Uçhisar datează din perioadele romană și bizantină, dar în unele articole de cercetare se consideră că data construcției castelului ar fi între secolele IV și I î.Hr. Se presupune că perioada în care castelul a fost folosit cel mai intens a fost la mijlocul secolului al XVII-lea d.Hr., când l-au folosit călugării creștini în scopuri defensive.

Singura biserică săpată în stâncă din interiorul Uçhisarului este Biserica Sfântul Vasile din secolul al VI-lea, dar care nu este pe principalul traseu turistic. Este posibil ca noi să o fi văzut, dar să nu o fi identificat mai ales datorită faptului că nu sunt panouri informative.

Pentru a ajunge în vârful castelului trebuie să urci  aproximativ 275 de trepte amenajate, dar vei fi recompensat cu o priveliște asupra întregii regiuni, de la Muntele Erciyes, cel mai înalt munte al Anatoliei, până la Muntele Hasan.

Eu îți recomand să explorezi mai mult din castel și nu doar să urci până în vârf ca majoritatea turiștilor. Pentru a explora restul Castelului Uçhisar trebuie să te abați de la scările amenajate și să cobori / urci pe treptele săpate în rocă. Dacă până în vârful castelului am făcut aproximativ 20 de minute, cu multe pauze de admirat priveliștea, explorarea castelului ne-a luat cam o oră și jumătate. Am explorat multe încăperi unde am fost doar noi și o altă turistă.

Castelul Uçhisar (mai precis Castelul Ağanın) este deschis între orele 07:00 – 20:30 (în anul 2025) la prețul de 320 lire turcești / persoană (copiii sub 6 ani au intrare gratuită, dar trebuie dovedită vârsta în baza pașaportului). Nu uita să ajungi cu cel puțin 1 oră înainte de închidere.

După ce am vizitat Castelul Ağanın, am plecat spre Castelul Çavuşün în încercarea de a găsi o cale de acces. Am ajuns în spatele castelului, dar ce am găsit nu ni s-a părut a permite vizitarea în siguranță, așa că ne-am mulțumit să îl admirăm de la exterior.

După vizita la Castelul Uçhisar, ne-am oprit la un balon mic la insistența copiilor. Se pare că pozele cu toate aceste obiecte decorative (baloane, leagăne, inimioare etc.) sunt contra cost chiar dacă sunt cu propriul tău telefon. Să ni se facă poze cu balonul cu telefonul meu ne-a costat 100 lire turcești 😒.

Ne-am continuat explorarea coborând la baza Castelul Uçhisar și apoi urcând iar până în spatele castelului. “Hornurile de zâne” ne-au captat atenția cu formele lor inedite 😍. Ne-am întâlnit și cu o țestoasă pe cărare spre marea bucurie a copiilor.

Și pentru că deja era ora 15:30, am decis să mâncăm ceva înainte de a ne plimba prin Valea Porumbeilor. Ne-am oprit la Restaurantul La Casaba unde am comandat o tocăniță de vită (Kiremitte et sote), o tocăniță de ciuperci cu brânză (Kaşarli Mantar Tava) și pentru copii pui cu sos Café de Paris (Cafede Paris Soslu Tavuk). De băut am comandat limonadă și o cafea turcească ce a venit cu un pahar de apă și rahat. Cu tot cu bacșiș, masa ne-a costat 1700 lire turcești.

Mâncați și odihniți ne-am îndreptat spre Valea Porumbeilor, la intrarea pe traseu de lângă Castelul Tiraz.

Castelul Tiraz (turcă: Tiraz Kale) se vizitează momentan gratuit și nu există nimic amenajat la interior pentru siguranța vizitatorilor. Castelul prezintă șapte niveluri cu numeroase încăperi ce au fost utilizate ca refugiu, depozite, pivnițe. Noi am admirat castelul doar de la exterior.

Ajungem în sfârșit și la poteca ce străbate Valea Porumbeilor (turcă: Güverçinlik Vadisi).

De la Castelul Tiraz am intrat prin Valea Porumbeilor atrași fiind, în principal, de “hornurile de zâne” de culoare galbenă.

Valea Porumbeilor se întinde între localitățile Uçhisar și Göreme, are o lungime de aproximativ 4 km și poate fi parcursă în aproximativ 2 ore pe sens. Valea și-a luat denumirea de la numeroșii porumbei care s-au adăpostit în nișele din “hornurile de zâne”. Excrementele de porumbei au fost folosite de localnici ca îngrășământ până în anii 1970, iar ouăle acestora pentru împrospătarea culorilor frescelor din bisericile săpate în tuful vulcanic.

Drumeția prin Valea Porumbeilor ne-a luat aproximativ 2 ore, dar noi am mers doar în orășelul Uçhisar între cele două puncte de acces ale văii de aici și aici.

Și cum deja soarele apunea, ne-am hotărât să ne retragem în camera de hotel unde copiii au mai ciugulit niște alune iar eu și Victor am băut câte o bere.

Partea a II-a o poți citi aici.

În Cappadocia noi am stat în Uçhisar la Philosophy Hotel. Pentru o cameră triplă, pentru 2 adulți și 2 copii, noi am plătit 826 Euro / 9 nopți, la sfârșit de aprilie 2025. Hotelul aparține de o gazdă particulară și am avut micul dejun inclus. Camera a fost spațioasă, foarte curată și frumos aranjată.

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.