Partea a III-a o poți citi aici.

Ziua 4

După ce am servit micul dejun am plecat spre hanul Alay unde am făcut doar o mică oprire.

Hanul Alay (turcă: Alay han) este un caravanserai istoric situat în apropiere de localitatea Alayhanı. Mai multe despre acest caravanserai găsești în acest articol.

Hanul Alay adăpostește în prezent un bazar cu diverși comercianți și este deschis zilnic între orele 08:00 – 19:00, iar intrarea este liberă (aprilie 2025). Nu uita să ajungi cu cel puțin 15 minute înainte de închidere.

După scurta oprire la Hanul Alay, ne-am continuat drumul spre Catedrala Selime.

Catedrala Selime (turcă: Selime Katedrali) face parte din complexul monahal Selime, cel mai mare ansamblu rupestru din Cappadocia, sculptat integral în tuf vulcanic moale. Construcția sa datează din perioada bizantină timpurie (sec. VIII – IX) și se remarcă prin planul său bazilical cu trei nave, delimitate de coloane masive cioplite în piatră. Catedrala include o absidă semicirculară, un nartex și o serie de capele laterale, iar pereții încă păstrează urme de fresce bizantine, deși în stare fragmentară. Complexul dispune și de spații auxiliare precum săli de mese, dormitoare și un tunel de evacuare, sugerând o utilizare defensivă în perioade de conflict.

Catedrala Selime este deschisă zilnic, vara (1 aprilie – 31 octombrie) între orele 08:00 – 19:00 și iarna (1 noiembrie – 31 martie) între orele 08:00 – 17:00. Nu uita să ajungi cu cel puțin 1 oră înainte de închidere.

Despre Catedrala Selime voi scrie un articol separat cât de curând 😊.

La Catedrala Selime noi am parcat gratuit pe marginea drumului 🙃 cum am văzut că fac turcii. Intrarea în complex este de 15 euro / persoană (copiii sub 6 ani au intrare gratuită, dar trebuie dovedită vârsta în baza pașaportului). Plata poate fi realizată cash sau cu card, iar pe un mic panou digital este afișat cursul liră turcească – euro (pe noi ne-a costat 1960,5 lire turcești intrarea în aprilie 2025). Biletul de intrare la Catedrala Selime include și intrarea în Valea Ihlara și satul Belisirma dacă vizitarea se realizează în aceeași zi.

După ce am vizitat Mănăstirea Selime ne-am îndreptat spre Biserica Fecioarei Maria (turcă: Meryem Ana Kilisesi / Kılıçlar Kuşluk) aflată în imediata apropiere a mănăstirii. Bisericuța nu face parte din complexul Catedralei Selime, dar este complementară acestuia.

Pentru a ajunge la această biserică am urmat indicatoarele până în dreptul unor case cu arcade frumoase la ferestre și rozete pe unele ziduri. De la aceste case nu mai sunt indicatoare, dar este o cărare destul de evidentă. Cărarea trece prin interiorul unor “fairy chimneys” și de cealaltă parte a stâncii se continuă cu niște “trepte” săpate în stâncă destul de abrupte și alunecoase.

Cum deja părea că va începe să plouă, ne-am grăbit să ajungem să vizităm bisericuța. La exterior, în partea central – superioară se mai pot observa urme de vopsea roșie.

Folosind intrarea din partea stângă, am intrat într-o încăpere cu tavan boltit unde se mai văd câteva modele realizate cu vopsea roșie. Pe peretele din stânga se observă o inscripție realizată în greaca bizantină. Inscripția pare a fi una comemorativă sau dedicațională, tipică bisericilor rupestre bizantine sugerând o rugăciune dedicată unei persoane decedate. Crucea bizantină pictată deasupra textului este un simbol comun în astfel de contexte funerare sau liturgice.

În partea din spate a acestei încăperi, spre dreapta, este o deschidere ce duce în naosul bisericii. Aici pot fi observate diverse picturi murale. Încăperea nu este luminată în mod amenajat, dar este suficientă lumină pentru ca picturile murale să poate fi admirate..

Biserica Fecioarei Maria poate fi vizitată gratuit la orice oră (aprilie 2025).

După ce am terminat de explorat bisericuța, am coborât în sunete de tunet înapoi la drum pentru a ne întoarce la mașină.

Până să urcăm în mașină, ne-am oprit puțin peste drum de Catedrala Selime, la Mausoleul Selime (turcă: Selime Sultan Türbesi). Mausoleul Selime a fost construit între anii 1316 – 1317 de către Selime Sultan (în acest caz titlul de “sultan” este titlu onorific adăugat postum așa cum era obiceiul pentru personalități respectate și nu un titlu politic real), un descendent al lui Ali Pașa. Mausoleul a fost ridicat peste trupurile lui Ali Pașa, fratelui său, Mehmet, și celor cinci bărbați, care și-au găsit sfârșitul de mâna mongolilor și trădați de locuitorii Castelului Selime.

Mausoleul Selime Sultan este un exemplu tipic de artă selgiucidă anatoliană fiind unul dintre cele mai importante monumente selgiucide din regiunea Aksaray. Soclul construcției este de formă octogonală, iar deasupra corpului principal se află o cupolă. Mausoleul este realizat dintr-o combinație de piatră și cărămidă. Intrarea este flancată de cărămizi ornamentale și se află pe partea nordică. Ușa de intrare este încuiată, cel puțin era la momentul vizitei noastre. Am reușit să privim puțin la interior printr-o gaură în plasa ce acoperea ușa.

Mausoleul Selime a fost restaurat în 1976 de către Direcția Generală a Fundațiilor, iar orașul Selime și-a primit denumirea după acest mausoleu.

Iar în acest moment a început să toarne așa că am fugit până la mașină 😂.

Și pentru că nu părea că va ploua pentru mult timp, am condus până în dreptul “hornurilor de zâne” de la Selime (turcă: Selime peri bacalari). Aici am așteptat în mașină vreo 30 de minute până s-a oprit ploaia și am putut să ieșim la explorat 😁. Pe copii i-am lăsat în mașină să-și odihnească piciorușele 🙃.

Formațiunile de aici sunt în general de formă piramidală și sunt foarte interesante. Păcat că nu sunt mai mult puse în valoare. În depărtare se vede frumos și Valea Ihlara 😍.

După aproape o oră de explorat “hornurile de zână” de la Selime am plecat spre Valea Ihlara.

Valea Ihlara (turcă: Ihlara Vadisi) este o oază de verdeață în contrast izbitor față de platoul arid din jur. Canionul Ihlara s-a format de-a lungul a milioane de ani prin acțiunea râului Melendiz, care a săpat în rocile de tuf vulcanic rezultate din erupțiile vulcanice ale muntelui Hasan.

Canionul se întinde pe o lungime de 18,5 km (conform panoului informativ) cu pereți de stâncă ce ajung până la 150 de metri înălțime. În pereții stâncilor sunt săpate numeroase biserici și capele cu fresce bine conservate, datate în perioada bizantină.

Noi am parcurs o mică porțiune din Canionul Ihlara. Am admirat 4 km (8 km dus-întors) de pereți stâncoși superbi, străpunși de numeroase grote și biserici. Și despre Valea Ihlara voi scrie un articol separat cât de curând.

Valea Ihlara poate fi vizitată zilnic, vara (1 aprilie – 31 octombrie) între orele 08:00 – 19:00 și iarna (1 noiembrie – 31 martie) între orele 08:00 – 17:00. Nu uita să ajungi cu cel puțin 1 oră înainte de închidere.

Prețul unui bilet este de 15 euro / persoană (copiii sub 6 ani au intrare gratuită, dar trebuie dovedită vârsta în baza pașaportului). Biletul de intrare include și intrarea la Catedrala Selime și satul Belisirma dacă vizitarea se realizează în aceeași zi.

Ultima intrare în Valea Ihlara se realizează cu o oră înaintea programului de închidere, deși nu stă nimeni să verifice dacă ai timp să ieși de pe traseu în timp util. Noi am ieșit de pe traseu cu 2 ore și jumătate după ora de închidere și nu am întâmpinat nici o opreliște.

Parcarea la intrarea cu numărul 1 în Valea Ihlara este de 30 lire turcești / zi. Noi am preferat să plătim pentru a parca mașina cât mai aproape de intrare.

După ce am ieșit de pe traseu, am condus puțin până la platforma de sticlă de deasupra văii. Din păcate aceasta era deschisă doar până la ora 17:00 așa că nu am putut intra. Prețul de acces pe platforma de sticlă este de 30 lire turcești / persoană peste 6 ani.

Rupți de oboseală după aproape 4 ore de drumeție, ne-am îndreptat spre Uçhisar pentru a lua cina și a dormi.

În drum spre Uçhisar am admirat Munții Hasan Dağı încă acoperiți de zăpadă 😍.

În Uçhisar am servit iar cina la la Mehmet Ustanin Yeri (Huzur Pide Salonu) unde, pentru 2200 lire turcești (cu bacșiș) nu mai țin minte ce am mâncat 🤣. La cât de obosiți am fost, am făcut o poză doar la niște chifteluțe în oală de lut (Kiremitte köfte).

Partea a V-a o poți citi aici.

În Cappadocia noi am stat în Uçhisar la Philosophy Hotel. Pentru o cameră triplă, pentru 2 adulți și 2 copii, noi am plătit 826 Euro / 9 nopți, la sfârșit de aprilie 2025. Hotelul aparține de o gazdă particulară și am avut micul dejun inclus. Camera a fost spațioasă, foarte curată și frumos aranjată.

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.