Partea I o poți citi aici.

Ziua 2

După micul dejun servit la hotel, ne-am urcat în mașină și am plecat spre Valea Iubirii pentru a ne plimba printre formațiuni.

Am oprit pe drum și la punctele de belvedere ale orășelelor Uçhisar și Göreme 😉.

Valea Iubirii (turcă: Aşk Vadisi) este una din destinațiile must-see ale Cappadociei și una din zonele peste care se realizează zborul cu balonul.

Această vale, al cărei nume real este Valea Bağlıdere, are o lungime de 4,9 km și începe din Örencik pe șoseaua Göreme – Uçhisar și se termină pe șoseaua Göreme-Avanos.

Valea Iubirii se află în cadrul Parcului Național Istoric Göreme care se află și pe lista UNESCO din anul 1985. Formațiunile conice din cadrul văii pot atinge înălțimi de până la 40 de metri cu diametre la bază de 3–5 metri,

Valea și-a primit numele de la o legendă privind doi tineri, un băiat și o fată, din două familii rivale ce au trăit demult în această regiune. Cei doi tineri s-au îndrăgostit unul de celălalt și s-au căsătorit în secret. Când căsătoria lor a fost descoperită, băiatul a fost ucis, iar fata, cu inima sfâșiată de durere, s-a aruncat în gol de pe stâncă. În clipa aceea cerul a plâns cu pietre, iar acolo unde acestea au atins pământul s-au înălțat formațiunile ce pot fi observate astăzi.

Am parcat mașina în acest punct, iar peste drum este intrarea pe traseu.

După aproximativ 15 minute de mers lejer ajungem la formațiunile sub formă de falusuri. Noi am explorat Valea Iubirii la pas pentru aproximativ 2 ore și ne-am limitat doar la zona în care sunt concentrate cele mai multe formațiuni.

Am fi explorat mai mult, dar a început ploaia și cum eu uitasem pelerinele de ploaie acasă, în România…

După ce ne-am întors la mașină am vrut să vedem Valea Iubirii și de la punctul de belvedere motiv pentru care am mers pe această intersecție. Am avut surpriza să vedem că accesul spre punctul de belvedere din această direcție este cu plată: 50 de lire turcești pentru o mașină mică.

La belvedere am băut suc de rodie la prețul de 250  lire turcești în timp ce copiii au mâncat câte o înghețată cu 250 lire turcești.

După ce am admirat formațiunile de la punctul de belvedere, ne-am urcat în mașină și am condus de-a lungul văii oprindu-ne din loc în loc pentru poze până am ieșit în acest punct pe drumul spre Uçhisar. În această locație nu am văzut să se perceapă taxă de acces pentru autovehicule, dar dacă nu am văzut nu înseamnă că nu este. De menționat faptul că drumul nu este asfaltat și o mașină cu garda înaltă ar fi de preferat.

După ce am ieșit la asfalt am condus spre Valea Trandafirilor (turcă: Gül Vadisi / Güllüdere Vadısı) și Valea Roșie (Kızılçukur Vadisi). Cele două văi au un aspect fascinant cu nuanțele de roz și roșu ale “hornurilor de zâne”. Am înțeles că sunt mai multe puncte de acces în aceste văi, dar în acest articol voi descrie doar pe unde am mers noi.

Cele două văi sunt situate între localitățile Göreme și Çavuşin și sunt o altă locație preferată de operatorii de baloane.

Am ajuns initial la acest punct de belvedere de unde am admirat priveliștea celor două văi. De aici am văzut în depărtare o parcare mai apropiată de formațiuni așa că am decis să mergem cu mașina acolo.

Parcarea menționată este aici.

După ce am parcat mașina, am explorat puțin zona și am intrat și noi într-o crăpătură în zid urmând un grup de turiști cu ghid (pin-ul este cu aproximație). Interiorul micii peșteri în care am intrat este fascinant 😍. Din păcate nu am înțeles ce vorbea ghidul și nici nu am găsit vreo informație pe internet despre această locație.

Ne-am continuat explorarea cu scopul de a găsi o cale de acces pre Valea Roșie. Așa am nimerit (din greșeală) la Biserica celor 3 Cruci (turcă: 3 Haçlı Kilise; eng: Three Crosses Church), bisericuță situată la trecerea din Valea Trandafirilor spre Valea Roșie, iar accesul în ea nu este foarte facil.

Se presupune că biserica a fost construită în secolul al VI-lea sau al VII-lea, iar singura sa absidă a fost adăugată în secolele al IX-lea și al X-lea.

Accesul spre pronaos se face pe niște trepte foarte abrupte și destul de alunecoase. Copiii au avut nevoie de mult ajutor pentru a putea urca. Al doilea set de trepte este mai accesibil, dar tot necesită multă atenție.

Pronaosul bisericuței s-a păstrat doar pe jumătate. Naosul măsoară 5,5 m x 5 m și pe tavan are sculptate trei cruci frumoase simbolizând puterea suverană a lui Dumnezeu care își protejează poporul de sus. Interiorul bisericii păstrează și urme de picturi pe pereți.

Coborârea de la Biserica Crucii înapoi în cărare a fost destul de anevoiasă, mai mult pe fund, dar am reușit fără trânte 😅.

Ne-am continuat drumeția și, după ce am trecut pe lângă un perete de stâncă destul de înalt, începem o urcare ce pare că în sfârșit ne duce spre formațiunile din Valea Roșie.

Pe traseu am văzut și 2 câini prietenoși, dar care pe Victor l-au stresat destul de tare, mai ales că unul din ei ni s-a alăturat în explorare. Mereu a trebuit să am grijă să fiu între Victor și câine 😅, iar din acest motiv nu am fost foarte atentă la traseu și am ratat cărarea spre bisericuța pentru care văzusem indicator.

Formațiunile pe le-am văzut au fost, în schimb, fabuloase 😍. Dacă la sfârșitul acestei zile mi-a părut rău că am ratat bisericuța, la sfârșitul excursiei, după o grămadă de alte bisericuțe vizitate , nu am mai avut nici un regret.

După vreo 2 ore de explorat am ajuns iar la mașină și am continuat să mergem cu mașina prin Valea Trandafirilor copiii fiind deja destul de obosiți.

După ce s-a lăsat întunericul am mers în Göreme să luăm cina. Ne-am oprit la Restaurantul Gurme Kebab, iar masa ne-a costat 2000 de lire turcești. Nu mai știu ce am comandat 🤣, dar a fost foarte bună mâncarea. Ce a fost ciudat a fost faptul că am dat comandă și de desert, înghețata specific turcă, dondurma, și ne-au adus-o odată cu felul principal. De parcă am fi mâncat înghețată cu carne 🤣. Sigur s-ar fi topit până teminam de mâncat așa că am trimis-o înapoi și le-am spus să o aducă la sfârșit.

Am mers apoi să facem și ceva shopping de suveniruri prin Göreme, în special de bijuterii cu zultanit, o piatră prețioasă rară, cunoscută pentru schimbarea culorii în funcție de sursa de lumină.

Partea a III-a o poți citi aici.

În Cappadocia noi am stat în Uçhisar la Philosophy Hotel. Pentru o cameră triplă, pentru 2 adulți și 2 copii, noi am plătit 826 Euro / 9 nopți, la sfârșit de aprilie 2025. Hotelul aparține de o gazdă particulară și am avut micul dejun inclus. Camera a fost spațioasă, foarte curată și frumos aranjată.

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.