Chania (greacă: Χανιά, Khaniá) este un oraș situat pe coasta de nord-vest a Insulei Creta (Grecia) și capitala unității regionale Chania.

Chania este al doilea oraș ca mărime din Creta după numărul de locuitori și cel mai frumos orășel al insulei. Vechiul oraș, cu arhitectura sa venețiană și turcească, este impresionant, iar o plimbare prin portul venețian cu farul său impunător este imperioasă.

Și Regiunea Chania are o mulțime de obiective impresionante ce merită vizitate: de la plaje spectaculoase precum Balos și Elafonissi, la chei și cascade pitorești.

Noi am ajuns să ne plimbăm prin Chania într-o zi mohorâtă, cu ploaie mocănească, de ianuarie 2025. În zilele senine am ales să vizităm locuri din natură 🙃.

Deoarece cazarea noastră era la aproximativ 30 de minute de mers pe jos de centrul vechi, am ales să venim cu mașina până în port. Știind din Heraklion cum este cu locurile de parcare în Creta (greu de găsit), am lăsat mașina în apropierea portului, pe marginea drumului, în primul loc liber pe care l-am găsit. Abia după aceea am văzut că am fi putut parca gratuit pe lângă Talos Square locuri fiind destule. Acum nu știu dacă și în sezon sunt locuri destule, dar în ianuarie erau doar vreo 2-3 mașini parcate.

Îndreptându-ne spre port am admirat zidurile venețiene construite în secolul al XVI-lea de către Republica Veneția pentru a apăra și păzi orașul Chania. Am mers inițial pe lângă zidul de vest și Bastionul San Salvatore spre Muzeul Maritim al Cretei.

Expansiunea Imperiului Otoman din secolul al XVI-lea i-a făcut pe venețieni să construiască noi fortificații în Chania, Heraklion și Rethymno.

Inițial, venețienii au reparat zidurile bizantine din Chania și au organizat urbanistic orașul în limitele acestor ziduri. Ulterior, creșterea demografică și extinderea orașului în afara fortificațiilor inițiale au dus la ridicarea de noi fortificații în anul 1536 după planurile și sub supravegherea inginerului de fortificații veronez Michele Sanmichieli. Noi adăugiri la aceste ziduri au fost realizate în 1563 de Giulio Savorgan și amiralul Renier.

Zidurile venețiene aveau o formaă aproape pătrată și aveau patru bastioane, turnuri și un șanț exterior.Zidurile aveau un permiteru de 3085 m și erau mărginite la exterior de un șanț lung de 1942 m, adâncime de 10 m și lățime de 50 m. Bastioanele au fost întărite cu structuri mai mici, metereze, mai înalte decât bastioanele cu un nivel.

Bastionul San Salvatore (greacă: Προμαχώνας Σαν Σαλβατόρε) este situat pe marginea de nord-vest a fortificațiilor venețiene, la vest de Cetatea Firkas. Bastionul a fost denumit după mănăstirea franciscană din apropiere, mănăstire care în prezent este hotel și poți rezerva aici o cameră pentru sejurul tău.

Deasupra Bastionului San Salvatore (sau Bastionul Gritti) este poziționat Meterezul Agia Ekaterini (Santa Caterina). Acest meterez a avut un rol crucial în apărarea laturii vestice a fortificațiilor și a accesului dinspre mare. Meterezul are o formă dreptunghiulară cu latura îngustă îndreptată spre mare. Aici s-au descoperit nouă locații de tunuri ce acopereau strategic partea vestică și intrarea în port. Pe latura sudică a meterezului se găsesc o poartă restaurată și o mitralieră din perioada ocupației germane. În colțul de sud-est a fost dezgropată o criptă brută, săpată în grosimea zidăriei, care fusese folosită în timpul Ocupației.

Bastionul Agios Dimitrios este situat pe marginea de sud-vest a fortificațiilor, iar accesul este în prezent interzis datorită unor alunecări de teren de prin 2017-2018 din urma unor ploi torențiale. Bine, dacă vrei să ocolești semnul de interzis poți să urci, dar nu cred că ar fi ok pentru propria ta siguranță.

Între bastioanele San Salvatore și Agios Dimitrios se află Meterezul Priuli denumit și Meterezul Morii, probabil pentru că la un moment dat acolo exista o moară de vânt.

Vizavi de Bastionul San Salvador se află fosta reședință a aurarului Anikitos Garofalakis (greacă: Οικία του χρυσοχόου Ανίκητου Γαροφαλάκη).

Clădirea prezintă două etaje și acoperiș de țiglă al cărei design a fost inspirat, potrivit urmașilor proprietarilor inițiali, din clădirile neoclasicie de pe strada Vasilissis Sofias din Atena. La primul etaj poate fi observat un balcon circular cu coloane corintice și capăt în formă de turn. Accesul la etajul superior al clădirii se face pe o scară exterioară plasată în curtea imobilului.

Parterul casei a fost construit în anul 1905 de către proprietarul Manolis Garofalakis după planurile arhitectului Antonis Mountaki. În anul 1935, fiul lui Manolis, Anikitos Garofalakis, construiește etajul superior al casei după planurile arhitectului Michalis Savvakis. Parterul clădirii a fost folosit, după rechiziție, pentru Transmisiunile Germane din timpul Ocupației.

Imediat după Bastionul San Salvatore se află intrarea spre un mic muzeu cu artă bizantină. Din păcate, chiar dacă am ajuns în timpul orelor de program, muzeul era închis. Dezavantajul de a vizita în extrasezon 😞. Poți verifica aici programul muzeului și prețul biletului.

Colecția bizantină și post-bizantină din Chania este găzduită în catoliconul (=biserica principală din cadrul unei mănăstiri) mănăstirii franciscane San Salvatore. Dintre exponate pot fi enumerate: mozaicuri, pietre funerare, icoane, fresce, sculpturi arhitecturale, ceramică, monede etc.

Urmează zidurile Fortăreței venețiene Firka (eng: Firka Venetian Fortress; greacă: Ενετικό φρούριο Φιρκά).

În partea de vest a fortăreței se află Turnul Genovez construit de Enrico Pescatore în timpul controlului său asupra Cretei, între 1204 și 1211. Deci Turnul Genovez proteja intrarea în portul Chania cu mult înainte ca venețienii să-și construiască fortificațiile. Turnul este reprezentat pe mai multe hărți din secolele al XVI-lea și al XVII-lea cu un cerc mic, indicând prezența sa și a fost inclus în planurile venețiene pentru noile fortificații ale orașului Chania.

Fortăreața Rivellino del Porto a fost construită în colțul de nord-vest al portului pentru a proteja intrarea în acesta. Construcția fortăreței a început în 1610 și a fost finalizată în anul 1620.

În interiorul fortăreței se afla comandamentul militar venețian al orașului, cazărmi și spații de depozitare a muniției. De-a lungul curții se află o cisternă mare, boltită, care colecta apa de ploaie de pe acoperișuri. Pe latura de nord se află șase deschideri boltite unde existau tunuri pentru protecția intrării în port. Pe latura vestică se află încăperi boltite dispuse pe două etaje. Pe buiandrugul ușii de la primul etaj se află inscripția “ALOYSIUS BRACADEUS PROVISOR CYDONIAE M.DCXX”, datată la 1620.

În anul 1645, după 56 de zile de asediu, zidurile de sud-vest ale fortăreței Rivellino del Porto au fost străpunse de marina otomană. După asediu, otomanii au restaurat zidurile sparte, iar ulterior le-au modernizat și renovat. Chania a rămas sub control otoman până în noiembrie 1898.

În perioada stăpânirii turcești, fortăreața a fost folosită drept cazarmă (Firka = cazarmă), iar numele de Firka i-a rămas până în prezent. La 1 decembrie 1913, pe turela de colț a fortăreței a fost arborat steagul grec al Unirii Cretei cu Grecia în timpul unei ceremonii oficiale la care au participat regele de atunci al Greciei, Konstantinos, prim-ministrul Eleftherios Venizelos, amiralul Kountouriotis și un număr mare de căpetenii ai revoluțiilor cretane. O plăcuță comemorativă a acestei ceremonii, în limba greacă, se află pe zidul exterior al fortăreței, spre port.

În timpul ocupării germane și a războiului civil, fortăreața a fost folosită ca închisoare.

Fortăreața Firka este deschisă, teoretic, de luni până vineri între 08:00 – 14:00. Din păcate noi am ajuns într-o sâmbătă și am reușit să vedem curtea interioară de după gard și de pe geam de la toaleta Muzeului Maritim 🙃 (se vede mai bine de la bărbați).

Și după ce facem poză cu inima din Chania și cu farul din port intrăm în Muzeul Maritim.

Muzeul Maritim al Cretei (eng: Maritime Museum of Crete; greacă: Ναυτικό Μουσείο Κρήτης) găzduit în clădirea neoclasică situată la intrarea în Cetatea Firka și a fost inaugurat la 27 mai 1973.

În muzeu sunt expuse diverse modele de nave, instrumente și dispozitive nautice (șublere, barometre, contoare de vânt, busole magnetice pentru bărci etc.), uniforme vechi, fotografii și portrete autentice, tablouri, arme de foc, scoici etc. Exponatele au accent pe lucruri găsite și folosite în Creta.

Muzeul maritim este deschis de luni – sâmbătă între orele 09:00 – 16:00, iar prețul unui bilet, în ianuarie 2025, era de 4 euro / adult (copiii au intrare gratuită).

O mică filială a Muzeului Maritim se găsește într-unul din șantierele navale din celălalt capăt al portului Chania. Aici poate fi observată o expoziție de construcții navale tradiționale și antice. Această filială este deschisă, dacă ai noroc, de luni – sâmbătă între 09:20 – 16:00 la prețul de 3 euro / adult.

Chiar dacă noi am ajuns în timpul programului, muzeul era închis. Posibil datorită faptului că era ianuarie. Fotografiile de la interior sunt de acum 15 ani când am vizitat acest muzeu singură.

După ce am ieșit din muzeu, am început să ne plimbăm puțin prin port.

Am intrat apoi și pe străduțele înguste ale centrului vechi. Fiind iarnă, magazinele erau închise în marea majoritate.

Pe strada Zampeliou am dat și de un hamam care, din păcate, nu poate fi vizitat. Acest hamam este unul clasic constând dintr-un spațiu de schimbare lung și îngust, cu o secțiune caldă și o cameră fierbinte acoperită cu șase cupole la care ulterior a fost adăugată o podea. Aspectul exterior al clădirii este relativ simplu, tipic pentru hamamurile turcești. “Ochii” de sticlă în formă de clopot care împodobesc cupolele sunt singura sursă de lumină, cu excepția laturilor de nord-vest, unde există trei ferestre arcuite. Astăzi clădirea este proprietatea Ministerului Culturii.

Și am ajuns și la un magazin de suveniruri deschis 🥳. Normal că am intrat în magazin pentru a-mi cumpăra suveniruri și mare mi-a fost mirarea să văd că de fapt este și obiectiv turistic. Clădirea a fost construită inițial în timpul ocupării venețiene ca biserică închinată Sfântului Ioan Teologul. Recensământul bisericilor și mănăstirilor din Creta din 1637 menționează că această biserică aparținea preotului Athanasios Vlastos și a unchiului acestuia, Xenos Vlastos.

După cucerirea Chaniei de otomani, biserica a fost convertită în moschee cu numele Mehmet Aga Cami. Din această perioadă se mai păstrează baza minaretului și mihrabul în colțul de sud-est. Săpăturile arheologice din 2018-2019 au scos la iveală 17 morminte din perioada venețiană. Aceste morminte pot fi văzute acum în interiorul magazinului printr-o podea de sticlă. În interiorul magazinului se pot vedea și scările minaretului, dar nu se poate urca pe ele. Din 1924 până în 2004, clădirea a fost folosită ca locuință.

Ne-am continuat mai departea plimbarea pe străduțe admirând arhitectura venețiană 😍.

Și ajungem și în mica piață centrală din vechiul oraș Chania, Piața Eleftherios Venizelos. În centrul pieței este o fântână de marmură albă.

Ajungem și la Moscheea Küçük Hasan (eng: Küçük Hasan Mosque; greacă: Κιουτσούκ Χασάν). Din păcate nu am putut intra și în interior fiind închisă. Am înțeles că moscheea este deschisă doar în sezon turistic ocazional pentru expoziții nemaifiind în prezent folosită pentru rugăciuni.

Moscheea Küçük Hasan (sau  Yali Tzamisi – Γιαλί Τζαμί) a fost construită după planurile unui arhitect armean în a doua jumătate a secolului al XVII-lea în onoarea lui Küçük Hasan (Koutsouk Hasan), primul comandant de garnizoană din Chania. Moscheea este o clădire cubică acoperită de o cupolă mare, semisferică, susținută de patru arcade de piatră. Laturile sale de vest și de nord sunt înconjurate de o galerie acoperită de șase cupole mici fără tambur. Inițial, această galerie a fost deschisă, iar în jurul anului 1880 a fost transformată într-una închisă, cu deschideri arcuite și un stil profund neoclasic. Minaretul a fost demolat în anul 1936, iar din 1923 în moschee nu s-au mai efectuat rugăciuni. Între anii 1930 – 1960 în moschee a funcționat Muzeul de Arheologie din Chania.

Ne-am continuat plimbarea pe malul mării admirând zidurile vechiului oraș venețian. Am continuat puțin pe străduța Michael Afentoulier și am ajuns în spatele Centrului Mediteranean de Arhitectură.

Nevoia venețienilor de a menține o prezență navală permanentă în Creta ca răspuns la amenințarea otomanilor, a dus la construirea de șantiere navale (Neoria) în Heraklion și Chania. Construcția primelor două Neoria (Arsenali) din Chania a fost finalizată în anul 1526. Până în anul 1593 au fost construite 16 astfel de șantiere navale, iar în 1599 a fost finalizat și al 17-lea șantier denumit Marele Arsenal, clădire care în prezent găzduiește Centrul Mediteranean de Arhitectură (eng: KAM Center of Mediterranean Architecture; greacă: Κέντρο Αρχιτεκτονικής της Μεσογείου ΚΑΜ).

Construcția Marelui Arsenal a fost începută în anul 1585 de către Alvise Grimani, iar în 1872 i se adaugă și un al doilea nivel pentru a găzdui Școala Comunității Creștine a orașului. În 1923 clădirea a fost folosită ca spital public, iar între anii 1928 – 1941 a fost primăria orașului Chania. În anul 2002 clădirea Marelui Arsenal a fost renovată și găzduiește evenimente culturale importante, expoziții de artă și evenimente internaționale, cu un accent deosebit pe arhitectură.

În forma lor inițială, șantierele navale aveau deschidere către mare astfel încât apa pătrundea la interior, iar navele puteau fi ușor remorcate. Fiecare Neoria avea o lungime de aproximativ 50 m, o lățime de aproximativ 9 m și o înălțime de circa 10 m.

În anul 1607 a început construcția a cinci Neoria suplimentare în partea de est a portului. Acestea erau cunoscute sub numele de Neoria Moro. Doar două dintre aceste șantiere navale au fost finalizate, iar celelalte au fost construite până la începutul cupolelor. Ulterior, un al treilea șantier naval a fost acoperit cu un acoperiș simplu de țiglă care s-a și prăbușit în timpul bombardamentelor din anul 1941.

În timpul ocupației otomane, șantierele navale și-au pierdut rolul strategic motiv pentru care au fost reutilizate ca depozite militare. Din cele 17 șantiere navale inițiale, nouă au fost treptat demolate, iar opt pot fi văzute și astăzi: Marele Arsenal și 7 Neoria grupate aflate în apropierea Marelui Arsenal. Din cele cinci Neoria Moro, s-au păstrat doar trei, într-unul din aceste șantiere navale fiind găzduită mica filială a Muzeului Maritim Chania, iar în altul se află un restaurant.

După ce am trecut de Marele Arsenal și gruparea de 7 șantiere navale, am ajuns la cele două Neoria Moro din partea estică a portului. Din păcate, mica filială a Muzeului Maritim pe care am menționat-o anterior era închisă, așa că ne-am continuat drumul spre far.

Imediat după cele trei Neoria Moro se află Casa de gardă a portului venețian Chania (eng: Chania Venetian Harbor Guardhouse; greacă: Φρούριο Ενετικού Λιμανιού Χανίων) și începe digul pe care poți ajunge până la farul portului Chania.

Ne-am continuat plimbarea pe dig privind întruna spre port cu munții plini de zăpadă pe fundal. Apa mării era plină de bancuri de pești mici pe care copiii au fost foarte entuziasmați să-i urmărească cum înoată (nu știu cât se vor vedea peștii în poze 😅).

Ne-am continuat plimbarea pe zidul construit de venețieni pentru apărarea portului până am ajuns la Bastionul Agios Nikolaos din Molos (eng: Bastion of Agios Nikolaos Molos; greacă: Προμαχώνας Αγίου Νικολάου του Μώλου).

Bastionul Agios Nikolaos a fost construit de către venețieni în secolul al XVI-lea la mijlocul debarcaderului pentru a oferi o protecție sporită intrării în port împreună cu Cetatea Firka.Pereții exteriori ai bastionului sunt înclinați și acoperiți cu pietre dreptunchiulare, cioplite, iar majoritatea suprafețelor interioare au fost umplute cu pământ. O mare parte a bastionului a fost demolată în timp, dar zidurile existente mai păstrează unele găuri de tun. În partea de est a bastionului a fost ridicată o clădire cu două etaje care a fost restaurată în secolul al XIX-lea.

Și în sfârșit ajungem și la simbolul orașului Chania: farul.

Farul portului Chania (eng: Chania harbor lighthouse; greacă: Φάρος λιμένα Χανίων) a fost contruit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și a funcționat ca o torță cu flacără deschisă (phryctoria). Acest far a fost distrus în invazia otomană din 1645 și doar baza trapezoidală, din gresie cioplită, se păstrează până astăzi.

Actualul far a fost reconstruit în 1839 de către egiptenii care ajutau Imperiul Otoman la protejarea Cretei. Farul este construit din piatră și are o înălțime de 21 m, iar forma sa amintește de un minaret.

Din anul 1962, Farul portului Chania este listat ca sit arheologic al Greciei fiind cel mai vechi far al Mediteranei. Farul a fost afectat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și restaurat în anul 2006.

(Fotografiile cu cer senin și de noapte sunt din vara anului 2010).

După ce am plecat de la far ne-am îndreptat spre Poarta și Bastionul Sabbionara.

Poarta Sabbionara (eng: Sabbionara Gate; greacă: Πύλη της Άμμου / Πύλη Sabbionara) este singura poartă păstrată din zidul exterior de fortificație construit de venețieni. Poarta și-a primit numele de Poarta de nisip (sabia = nisip în italiană) de la mica plajă de nisip ce se află în apropiere.

Construcția porții a început la începutul secolului al XVI-lea și s-a încheiat în 1590. Poarta era închisă cu o ușă impunătoare din lemn gros și placată cu fier.

În anul 1645, Poarta Sabbionara a fost distrusă în invazia otomană, iar ulterior a fost reconstruită de aceștia, la dimeniuni mai mici, pentru a proteja orașul de inamici. Turcii au numit poarta Kum-Kapisi (“Poarta de nisip” în turcă), iar întreaga zonă de est din afara zidurilor orașului este cunoscută astăzi sub numele de “Kum Kapi”.

Clădirea Porții Sabbionara a fost restaurată și este folosită ca loc de expoziție de către municipalitatea din Chania.

În anul 1686, turcii reconstruiesc complet Bastionul Sabbionara (eng: Sabbionara Bastion; greacă: Προμαχώνας Sabbionara). Acesta are un aspect aproximativ dreptunghiular și a fost construit la sud și deasupra Porții Sabbionara. La exterior, bastionul este placat cu două rânduri de cornișe în pantă, iar latura sa estică se bazează pe zid. Accesul la nivelul superior al bastionului se face printr-o rampă aflată pe partea interioară a zidului. . Un al doilea punct de acces în piața bastionului se realiza printr-o scară poziționată în colțul de sud-vest al bastionului.

Vizavi de Poarta Sabbionara se află Bastionul Mocenigo (eng: Mocenigo Bastion; greacă: Προμαχώνας Mocenigo). Acest bastion, împreună cu meterezul Revelino Michel, a fost construit în mare, în partea de nord-est a zidurilor de apărare a Chaniei. Bastionul poartă denumirea venețianului Mocenigo, iar pe partea sa sudică este decorat cu emblema leului Sfântului Marcu și data 1591.

În acest bastion se afla Școala Poliției Cretane, dar aceasta a fost distrusă în timpul bombardamentelor din 1941.

Ne-am continuat plimbarea pe străduțele înguste ale orășelului venețian admirând arhitectura.

Și ajungem în Piața Splantzia (eng: Splantzia Square; greacă: Πλατεία Σπλάντζια) unde am văzut o biserică impresionantă.

Mănăstirea dominicană a Sfântului Nicolae (eng: Dominican Monastery of Saint Nicholas; greacă: Μονή Αγίου Νικολάου των Δομηνικανών) a fost construită în jurul anului 1320 de frăția Candia, având ca prototip Mănăstirea Centrală Sfântul Petru din Heraklion. Biserica este de tip bazilică având un culoar transversal care se termină într-un cor tripartit fără absidă. Tavanul navei prezintă nervuri în relief.

Exteriorul bisericii este întărit cu contraforturi înalte integrate în zidărie. În partea de nord se păstrează o parte din vechea curte închisă a mănăstirii. Biserica se remarcă prin turnul clopotniță din colțul de NV și prin minaretul din colțul de SV. Minaretul a fost construit în perioada otomană, când biserica mănăstirii a fost transformată în moschee (Moscheea Hiougkar Tzamisi – Moscheea sultanului Ibrahim). Moscheea era la momentul respectiv moscheea centrală a orașului, iar minaretul său avea 40 m înălțime (cu tot cu acoperișul său metalic conic îmbrăcat în foi de plumb). În prezent, acoperișul metalic conic al minaretului nu mai există, astfel înălțimea sa ajunge la doar 36 m.

În secolul al XVIII-lea, o fântână subterană a fost construită în piața din fața moscheii pentru abluțiile rituale necesare.

În 1918, ortodocșii din Chania au ocupat templul și l-au dedicat Sfântului Nicolae.

În anul 1950 a existat o restaurare a bisericii în cadrul căreia acoperișul, inițial din lemn, a fost înlocuit cu o structură de beton, iar interiorul bisericii a fost împărțit cu colonade de beton. În prezent, această biserică ar fi singura din Grecia cu turn clopotniță și minaret.

În cadrul bisericii să găsesc și moaște ce au aparținut Sfântului Nicolae.

Piața Splantzia a devenit în perioada otomană punctul central al vieții sociale turcești. Piața era locul unde se găsea un chioșc cu design arăbesc (astăzi demolat) unde aveau loc dezbateri politice și erau luate decizii cu privire la soarta populației greco-ortodoxe.

De crengile impresionantului platan ce încă se înalță în piață erau spînzurați grecii rebeli, în timp ce, dedesubt, turcii se bucurau de viața lor socială fumând narghilele, tutun și bând cafea turcească. La 19 mai 1821, de teama unei rebeliuni cretane, otomanii îl spânzură aici pe episcopul de Kissamos, Melhisedek Despotaki, ca metodă de intimidare.

În prezent, sub platanul din Piața Splantzia (Piața 1821) se regăsește o piatră comemorativă în memoria cretanilor sacrificați aici de către otomani.

Săpăturile arheologice din Piața Splantzia din anii 1980, au scos la iveală o scară cu 27 de trepte ce cobora la o baie subterană unde otomanii se spălau înainte de a intra în Moscheea Hiougkar Tzamisi pentru rugăciune.

Imediat pe dreapta la ieșirea din Piața Splantzia se află Biserica Sfântului Rocco (eng: Church of St. Rocco; greacă: Ιερός Ναός Αγίου Ρόκκου).

Biserica a fost construită în stil renascentist de către familia Paolini din Veneția în anul 1630 după o epidemie de ciumă. Biserica a fost închinată Sfântului Rokkos, protectorul Chaniei de ciume. În timpul ocupației otomane biserica a fost folosită drept post de pază, iar de la autonomia Cretei și până în 1925 a fost folosită ca post de jandarmerie.

Din păcate Biserica Sfântului Rocoo nu era deschisă așa că ne continuăm drumul traversând Strada Daskalogianni în fața bisericii și trecând pe sub o clădire.

Și am ieșit în Strada Sifaka, la vechile ziduri bizantine ale Chaniei.

Zidul bizantin al acropolei din Chania (situl “Kastelli”) ar fi fost construit în secolul al VII-lea de teama raidurilor arabe. Zidul acropolei este format dintr-o incintă fortificată de 820 m și o suprafață de 35,6 m². Zidurile au o formă elipsoidală pe direcția est – vest, iar la Strada Sifaka se află latura sudică unde se păstrează cinci turnuri dreptunghiulare și alte trei de forme diferite.

Partea inferioară a zidului din Strada Sifaka încorporează structuri de fortificație din perioada elenistică. Pentru construcția propriu-zisă a zidului s-au folosit coloane și blocuri de piatră provenite din antica Kydonia distrusă de un cutremur de 8,3 – 8,7 grade pe scara Richter. Kydonia se presupune că era numele orașului minoic ce se afla pe teritoriul actualei Chania în secolul al XIV-lea î.Hr..

Continuându-ne plimbarea pe străduțe ajungem la Mănăstirea Fecioara Maria a miracolelor (eng: Monastery of Santa Maria dei Miracolli / Monastery of Virgin Mary of Miracles; greacă: Μοναστήρι Σάντα Μαρια ντέι Μιράκολι).

Mănăstirea a construită de Marussa Mengano în 1615 pentru măicuțele dominicane din Chania. O mare parte a mănăstirii a fost distrusă în bombardamentele din 1941. Din complex, se păstrează astăzi peretele sudic și o parte a peretelui estic al catoliconului, o parte din celulele de pe latura de sud a mănăstirii și o parte a coridorului acoperit cu arcadă, iar chiliile de la parter și de la etaj aparțin unor persoane particulare.

Tot plimbându-ne pe străduțe ajungem la Biserica Sfântului Francisc (eng: Church of Saint Francis; greacă: Ιερός Ναός Αγίου Φραγκίσκου).

Mănăstirea Franciscană Sfântul Francisc a fost cea mai mare biserică venețiană catolică din Chania. Anul construcției mănăstirii nu este cunoscut, dar există documente ce atestă că aceasta exista deja în timpul marelui cutremur din 1595. Galeria dublă a mănăstirii, cu chiliile călugărilor și celelalte clădiri, se afla pe latura de sud. Astăzi, galeria este, în cea mai mare parte, integrată în casele și magazinele alăturate bisericii.

În timpul ocupației otomane, biserica a fost transformată în Moscheea Yusuf Pașa și i s-a adăugat un minaret (care nu s-a păstrat) și o fântână octogonală în interiorul curții.

Din cadrul mănăstirii, doar biserica și câteva celule s-au păstrat până în zilele noastre. Între 1960 – 2022, în incinta catolionului a funcționat Muzeul de Arheologie din Chania.

Vizavi de Biserica SFântul Francisc se află Hamamul de pe Strada Halidon (eng: Hamam on Halidon Street; greacă: Χαμάμ στην οδό Χάληδων). Acest hamam a fost construit de otomani pe locul Mănăstirii Santa Clara, mănăstire ce a existat în perioada venețiană. În prezent, în incinta clădirii se află un magazin de parfumuri și îmbrăcăminte.

În apropiere de hamam se află Sfânta Mitropolie a Prezentării Fecioarei Maria (eng: Holy Metropolitan Church of the Presentation of the Virgin Mary; greacă: Ιερός Μητροπολιτικός Ναός Εισοδίων της Θεοτόκου).

Actuala catedrală este construită pe locul unei biserici mai vechi, din secolul al XIV-lea, dedicată „Panagia Trimartyri” (Fecioara celor Trei Mucenici). În perioada otomană biserica a fost transformată în fabrică de săpun și a aparținut oficialului turc Mustafa Pașa până în anul 1868.

După numirea lui Mustafa Pașa ca prim-ministru de către sultanul Mejit, acesta a abandonat fabrica de săpun și a retrocedat biserica ortodocșilor cretani acordându-le acestora sprijin financiar pentru întreținerea acesteia. Biserica era de tip bazilică având trei culoare unde culoarul central este dedicat Fecioarei Maria, culoarul nordic Sfântului Nicolae și culoarul sudic celor Trei Ierarhi. Clopotnița a fost construită în colțul de nord-vest al bisericii.

În mica piață din fața catedralei se află Statuia lui Anagnostis Mantakas (eng: Statue of Anagnostis Mantakas; greacă: Άγαλμα Αναγνώστου Μάντακα), statuie descoperită în 2011 în onoarea căpeteniei care, împreună cu Chatzimichalis Giannaris, a ridicat steagul grec peste cetatea Firka în anul 1913.

Tot în fața catedralei se află și Statuia Patriarhului Ecumenic Atenagoras, care a fost al 268-lea Patriarh Ecumenic al Constantinopolului între 1948 și 1972 și bustul lui Nikolaos B. Tomadakis (Νικόλαος Τωμαδάκης) care a fost un savant, filolog și profesor universitar bizantin proeminent.

La o casă distanță de Biserica Sfântului Francisc se află un gang prin care ajungi la Sfânta Biserică Catolică Adormirea Maicii Domnului și Muzeul de Folclor din Chania.

Sfânta Biserică Catolică Adormirea Maicii Domnului (eng: Holy Catholic Church of the Assumption of the Blessed Virgin Mary; greacă: Ιερός Καθολικός Ναός Κοιμήσεως της Θεοτόκου) este o bazilică cu trei culoare și sediul Episcopiei Catolice a Cretei și al parohiei comunității catolice din Chania.

După cucerirea Chaniei de către otomani, călugării capucini au avut o capelă mică ce a funcționat în cadrul Mănăstirii Franciscane Sfântul Francisc. La începutul secolului al XVIII-lea, călugării capucini și-au construit mănăstirea în locația actuală, la parter, unde și-au înființat o capelă cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

În timpul ocupației egiptene în Creta (1830-1841), părintele vicar Serafim da Caltanissetta a reușit să obțină permisiunea de a construi o biserică de piatră cu o singură navă și o mică clopotniță din lemn, biserică inaugurată în 1844.

Această biserică a fost declarată Catedrala din Chania de către primul episcop, Aloisio Kannavo, când Dioceza Catolică a Cretei a fost fondată în 1874. Biserica fiind mică și afectată de cutremure s-a decis demolarea acesteia și ridicarea în locul ei, în 1879, a unei bazilici cu trei culoare, cu elemente arhitecturale neoclasice și renascentiste, după planurile arhitectului Vitaliano Poselli. Clopotnița a fost construită în anul 1882.

În curtea bisericii se poate observa un ceas solar pe unul din pereți și Statuia lui Francisc de Assisi, fondatorul Ordinului Franciscanilor.

Din păcate noi nu am găsit biserica deschisă 🙁.

Muzeul de Folclor din Chania (eng: Folklore museum of Chania; greacă: Λαογραφικό Μουσείο Χανίων) este un mic muzeu care prezintă unelte, meșteșuguri și alte artefacte culturale din viața cretană a secolelor XVIII și XIX. Muzeul pare a fi o colecție particulară a doamnei care se găsește la etaj și coase la mașină broderii foarte frumoase inspirate din viața cretană, broderii care sunt și de vânzare. Noi am achiziționat un săculeț mic cu un măslin cusut pe el ce este suvenirul perfect din Creta 😍.

Prețul unui bilet era de 3 euro / adult în ianuarie 2025.

Și cum deja se întunecase, fiind iarnă și ploaie afară, ne-am îndreptat spre mașină pentru a ne întoarce la cazare, să luăm cina la restaurant și apoi să ne odihnim pentru o nouă zi plină de explorări.

A doua zi, înainte să plecăm din Chania spre Peștera Koutalas am decis să oprim și la Muzeul Arheologic din Chania (eng: Archaeological Museum of Chania; greacă: Αρχαιολογικό Μουσείο Χανίων) care e destul de departe de centru.

Poți verifica programul de funcționare al muzeului aici. În ianuarie 2025, muzeul era deschis între orele 08:30 – 15:30 cu excepția zilei de marți când era închis. Prețul unui bilet este de 6 euro/adult, iar în extrasezon 3 euro/adult.

Clădirea Muzeului de Arheologie din Chania are o suprafață de 6000 m² și adăpostește artefacte preistorice și istorice din unitatea regională Chania.

După muzeu, am intrat și la Biserica Maria Magdalena (eng: Saint Mary Magdalene Orthodox Church; greacă: Ιερός Ναός Αγίας Μαρίας Μαγδαληνής) vizavi de care ne parcasem mașina, ca apoi să vedem că muzeul avea o parcare destul de mare 😅.

Biserica Maria Magdalena a fost construită între anii 1901 – 1903 cu sprijinul financiar al Marelui Duce al Rusiei, George, în amintirea șederii soției sale, Maria, la Chania. În anul 1909, Biserica Maria Magdalena a fost cedată Municipiului Chania. Biserica a fost construită după stilul ortodox rusesc, iar lucrările au fost supravegheate de către arhitectul Christos Tsozinas. Clădirea bisericii este de formă pătrată cu o absidă cu trei laturi.

Naosul bisericii este de formă pătrată și este acoperit de o cupolă semisferică fără tambur. Iconostasul prezintă opere ale celebrului pictor Fotis Kontoglou.

Mi-aș fi dorit să avem mai mult timp la dispoziție pentru a vizita Chania. Aș mai fi vrut să mă plimb pe străduțe să admir arhitectura, să vizitez Galeria de Artă, Casa Eleftherios Venizelos, Muzeul echipei naționale de fotbal a Greciei (deși nu sunt eu mare microbistă) și Turnul cu ceas.

Ținând cont că am vizitat Chania și vara și iarna, consider că vara ar fi cea mai bună perioadă pentru a vizita acest orășel minunat. Da, vara este foarte cald și prețurile sunt cu mult mai mari, dar străduțele sunt pline de viață cu magazine și mici restaurante deschise, toate muzeele sunt deschise, se întunecă târziu deci ai mult mai mult timp de explorat, poți să faci diferite excursii pentru că se strâng suficienți oameni pentru ca turul să aibă loc (am văzut reclamă la un tur cu un fel de submarin, dar în ianuarie nu era nimeni să îl opereze).

Noi am avut cazare în Chania, la Anna’s Beautiful Apartment care a fost un apartament superb. Am avut sufragerie cu televizor cu desene animate (foarte important pentru copii 😄), bucătărie complet utilată, baie cu mașină de spălat rufe pe care am și folosit-o de 2 ori în 4 zile, 2 dormitoare cu câte un pat dublu în fiecare dormitor, cărți de povești (pe grecește) și de colorat pentru copii (ai mei copii au fost în extaz) și portocal la balcon de unde ne-am servit cu cele mai gustoase portocale pe care le-am mâncat eu vreodată. Și un alt criteriu care a fost important pentru noi a fost faptul că apartamentul avea parcare. Da, pe marginea străzii, dar exista parcare.

În luna ianuarie 2025, pentru 4 nopți de cazare am plătit 182 euro la Anna’s Beautiful Apartment.

Dacă te interesează alte cazări, poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

În apropiere de apartament, la aproximativ 2 minute de mers pe jos, se află un restaurant tradițional cu o mâncare excepțională la prețuri rezonabile: Το Δίχαλο Χανιά. Și dacă ești cazat în centrul vechi al Chaniei, eu zic că merită să vii până aici să încerci mâncarea, chiar dacă este de mers pe jos aproximativ 30 de minute.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.