Cascada Peshturës (sau Progonati) face parte din Parcul Național Râul Sălbatic Vjosa, primul parc de acest fel din Europa. Parcul Național Râul Sălbatic Vjosa a fost înființat la 13 martie 2023 cu scopul de a proteja biodiversitatea întregului debit al râului Vjosa împreună cu cei patru afluenți principali ai săi, Drino, Kardhiq, Bënça și Shushica. Suprafața totală a pracului național este de 12.727,00 ha.

Cascada Peshturës se află pe cursul râului Bënça, în apropiere de satul Progonat, Municipiul Tepelenë, Județul Gjirokastër.

Traseul parcurs de noi către cascadă începe din satul Progonat, de la următorul pin pe Google Maps: Rruga “ujvara peshtura”. Eu aș clasifica traseul ca fiind ușor, DAR o anumită porțiune este periculos de traversat datorită pietrelor umede. Voi reveni mai jos cu detalii. Chiar fiind un traseu ușor, recomand să ai încălțăminte de drumeție, deoarece traseul este pe grohotiș și pietre ce alunecă foarte ușor.

Din păcate, acest traseu ne-a dus la baza cascadei și cum marcajele lipsesc (cu excepția celui de la începutul traseului și unul intermediar), iar oamenii nu prea vorbesc engleză în Albania, nu am avut pe cine să întrebăm cum se ajunge la view-pointul din care sunt făcute pozele bestiale de se văd pe internet cu cascada ce trece printr-un arc de piatră la a doua sa treaptă.

Chiar și așa, peisajele îți taie respirația 😍.

Am început drumeția în jur de ora 10 dimineața. Am pornit pe traseu eu, Victor și cei doi copii, Ruxy de 6 ani și Andy de 3 ani. Am avut cu noi rucsac port-bebe pentru Andrei, dar nu a fost nevoie să îl folosesc.

Traseul, care începe de la pin-ul menționat mai sus, este lejer în prima parte. Ruxy a avut voie să meargă singură, cel mai mult putând să alunece și să cadă în fund, pe când pe Andrei am decis să îl țin permanent de mână. În această primă parte a traseului am avut loc un adult și un copil unul lângă celălalt pe cărare.

Cum s-au terminat grădinile oamenilor peisajul ce s-a deschis în fața noastră a fost absolut fabulos 😍. Cărarea a început să fie destul de îngustă pe alocuri Ruxy trebuind, de asemenea, să fie ținută de mână aproape în permanență. Aici, dacă ar fi alunecat, o mai luam cu elicopterul din valea ce se deschidea pe partea noastră stângă. Posibil ție să nu ți se pară cine știe ce pericol dacă ajungi aici, dar în articol este prezentată părerea mea subiectivă 😊.

Ne-am continuat drumeția în pasul copiilor, mai pe cărare dreaptă, mai pe grohotiș, admirând natura extraordinară din jurul nostru 🤩.

La un moment dat ajungem și la partea mai mirositoare a drumeției și anume la, ce presupun eu, canalizarea satului Progonat 😅. Am traversat rapid și am mărit pasul ca să scăpăm de miros 😅 (cele 2 poze sunt de la întoarcere pentru că la dus nu am făcut poze aici).

Ne continuăm mai departe drumeția 🥰.

După o porțiune puțin mai lată a cărării, ajungem la o parte mai abruptă cu grohotiș, unde a trebuit să avem extra grijă cu copiii deoarece se putea aluneca foarte ușor pe pietriș chiar și cu încălțăminte adecvată. Această porțiune cu grohotiș ajunge până la o cascadă îngustă care trebuie traversată pentru a continua traseul spre Cascada Peshturës. Traversarea cascadei poate părea ușoară, dar pentru copii mici nu e chiar safe. Și ca adult trebuie să ai foarte mare grijă deoarece chiar ai unde să cazi dacă aluneci pe pietrele ude.

Deoarece Victor a considerat că această trecere nu este deloc sigură pentru copii, a decis ca el să rămână cu ei în spațiul mai larg al traseului și doar eu să continui mai departe.

După ce am traversat, cu o ultimă privire aruncată spre cascadă, soț și copii, am pornit în căutarea Cascadei Peshturës.

Fiind singură, m-am mișcat cu mult mai multă viteză acum. Mi-a părut rău că nu m-am gândit să las rucsacul port-bebe cu Victor și m-am cărat cu el după mine 😅. După maxim 10 minute de mers am ajuns să văd râul, iar cărarea părea că o să coboare până pe mal.

Yeap. Am ajuns foarte repede la malul râului. De aici cărarea cam lipsește așa că, fiind vorba de o cascadă, am zis că trebuie cumva să rămân pe malul râului. Cum pe malul pe care eram nu părea să pot înainta, am căutat să traversez râul. A fost prima și ultima traversare sărind pe pietre și fără să fie nevoie să mă descalț 😅.

Pe partea dreaptă mergând spre amonte am văzut și o mașină făcută praf ce a căzut, cel mai probabil, de pe drum fix în prăpastie. De acum imaginația mea a luat-o pe arătură, mai ales că nu sunt fan drumeții solo 😅. La cel mai mic nor mă uitam pe cer să văd dacă sunt șanse să înceapă ploaia și să vină vreo viitură 😄, tot întorceam capul să văd dacă sunt animale sălbatice etc.

Tocmai când mă pregăteam să renunț gândindu-mă că poate cascada este în aval de poteca de pe care am venit, văd pe cealaltă parte a râului un mic semn care îmi indică direcția ce trebuie să o urmez spre cascadă. Yupiii. Decid să continui traseul. Cum nu văd pe unde aș putea trece râul, decid să mă descalț ca să nu-mi ud papucii și traversez râul rece ca gheața.

La un moment dat văd în depărtare o cascadă pe partea stângă. Puțin dezamăgită, realizez că nu este cascada căutată ci o altă cascadă, da, tot frumoasă, dar nu cea căutată.

Privind în jurul meu, îmi dau seama că trebuie să trec prin cascadă ca să pot continua traseul. În optimismul meu, încerc să fac 2 pași cu adidașii în picioare. După ce alunec bine de tot, din fericire fără să mă răstorn, realizez că trebuie să mă descalț iar (pentru a treia oară) pentru a putea înainta. Înjurând cu glas tare, că doar nu avea cine să mă audă anyways, mă descalț și încep traversarea. Aici am alunecat puțin și în apă, dar am avut noroc cu bețele de trekking de nu am făcut baie în râu.

După ce traversez, văd că trebuie să escaladez un maldăr de grohotiș (care nu pare așa mare în poze) pentru a ține malul râului. Uitându-mă acum pe poze, în timp ce scriu acest articol, cred că aici am greșit de fapt: ar fi trebuit cumva să urc spre deal și nu să cobor iar la malul râului. Dar cum nexam indicatoare…

Încep deja să aud “tunete”. Deja mă imaginez luată pe sus de viitură, dar hotărăsc să încerc să înaintez. În caz de ceva oricum nu aveam unde să mă adăpostesc. Pe de altă parte, eram conștientă că sunt 99,99% șanse să aud de fapt sunetul cascadei căutate, mai ales că pereții stâncoși s-au îngustat extraordinar de mult.

Spre “fericirea” mea, iar trebuie să mă descalț să traversez râul. Arunc o privire în spate și înaintez.

Pereții canionului s-au îngustat și mai mult și șiroiesc de apă. Gata. Acum îmi pică și bolovani în cap și apoi mă ia viitura. Să mă risc să mai înaintez? Mno… tot am venit până aici, măcar să văd cascada.

Un bazin de apă cristalină, turcoaz nebun și rece ca gheața mă descurajează puțin. Mă descalț, IAR…, și traversez prin apă încercând să ajung cât de cât în fața cascadei. Toata apa ce pică de pe pereți mă udă toată și mă lovesc de altă piedică: adâncimea apei este prea mare. În acest punct am zis că nici o cascadă nu merită o pneumonie. Mă dureau picioarele de cât de rece era apa doar la simpla traversare a râului, darămite să intru în apă până la piept…

Mă mulțumesc să întrezăresc cascada și decid să mă retrag. Îmi dau oricum seama că nu voi vedea ce am văzut în pozele de pe internet deoarece acele poze erau cumva frontale, iar eu ajunsesem la baza cascadei.

Cascada Peshturës, în splendoarea ei, prezintă o cădere de apă pe o primă treaptă de 40m, iar ulterior, trecând printr-un arc de piatră, apa cade alți 40m. După aceste 2 trepte, râul prezintă căderi succesive până la baza canionului, aici fiind locul unde am ajuns eu.

Înainte să plec, mă gândesc să fac și eu o poză la rocile verzi ce cred eu că dau culoarea turcoaz apei, roci care, ude, mi se dizolvau în mână.

Am mers cât am putut de repede înapoi spre Victor și copii admirând peisajele și înjurând descălțarea-încălțarea 🤣.

Foarte curând ajung iar la prima cascadă pe care a trebuit să o traversez. Ajungând lângă ea îmi dau seama de ce Victor nu a vrut să riscăm copiii și nu-mi vine să cred că eu nu mi-am dat seama la momentul respectiv cât de riscant ar fi fost pentru copii așa mici. Probabil vara această cascadă este seacă și trecerea este ușoară, dar atunci e posibil și Peshturës să sece 😅.

Anyways, realizez că nu pot traversa încălțată fără să risc să plec la vale cu apa. Văzând în canion cât de tare pot aluneca aceste pietre când sunt ude nu am vrut să risc nimic. Foarte posibil unor persoane înalte ce pot face pasul mare să li pară amuzante fricile mele, dar eu sunt mică de înălțime așa că invariabil urma să calc pe pietrele ude. Mă descalț și traversez fără cea mai mică problemă și, după ce urc panta cu grohotiș, mă reîntâlnesc cu familionul.

După ce culeg 2 copii plictisiți de așteptare, plecăm înapoi la cazare pentru a ne urca în mașină și a pleca la Băile termale Bënjës.

Cu o ultimă privire aruncată cărării ce m-a dus la Cascada Peshturës, ne îndreptăm spre Casa Progon.

Progon House este o căsuță a unor bătrânei cu care te vei înțelege perfect și cu Google translate, aflată în satul pitoresc Progonat, la aproximativ 30 de minute de condus de Tepelenë. Drumul din Tepelenë până în Progonat este superb, prin Canionul Bënça, așa că fă-l pe ziuă 🤩.

View this post on Instagram

A post shared by Travel Blogger with Kids (@norishorul.calator)

Drumeția spre Cascada Peshturës este un must din punctul meu de vedere dacă ajungi să explorezi sudul Albaniei.

Progon House are 2 camere pentru oaspeți, o cameră dublă și o cameră triplă. Noi pentru camera triplă am plătit 63 euro / 2 nopți la început de mai 2024 și am avut și micul dejun inclus. În seara în care am ajuns am rugat-o pe doamna de la cazare să ne pregătească și ceva pentru cină pentru că nu am avut unde să mâncăm de seară. Pentru cina făcută în casă pentru 4 persoane ni s-au cerut 2000 Lek adică aproximativ 20 euro. Cina a inclus 4 ciorbe de năut, salată de roșii, salată de salată verde, brânză de oaie, pâine, cartofi prăjiți, un fel de langoși și o plăcintă tradițională albaneză cu spanac (byrek me spinaq).

Cele 2 camere ale căsuței au baie comună și o bucătărie complet mobilată (la început de mai am fost singurii cazați). Dimineața, fiind foarte răcoare, am optat să luăm micul dejun în sufrageria gazdelor. La micul dejun am avut ceai și cafea, brânză, dulceață de smochine, miere, gogoși, în prima dimineață am avut omletă, iar în a doua dimineață am avut brânză de oaie la cuptor cu roșii peste.

De menționat că nu am avut probleme nici cu apa caldă și nici cu căldura, iar dimineața ne-am trezit în zgomot de greieri, păsărele și oi 😅.

Dacă vrei să cauți și alte cazări, poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.