Vestită ca fiind Capitala Kitsch-ului, Skopje mi-a atras atenția încă de pe când sora mea a vizitat-o acum ceva ani cu ocazia Campionatului European de Kendo.

Și pentru că am zis să vizităm și noi o țară nouă pe anul 2023, dar o țară aproape de România, am ajuns să alegem Macedonia de Nord. Cum în decembrie cu copiii noștri parcă nu e de mers neapărat prin natură, am ales să facem un city break în Skopje.

După ce am citit mai multe comentarii și bloguri de călătorie am plecat spre Macedonia destul de stresată (doar eu, că Victor este relaxat din fire) că ne vor opri ăia la vamă sau polițiștii pe drum și ne vor cere șpagă. Am ajuns la concluzia că cei cărora li s-a cerut șpagă au avut ceva în neregulă (de la depășit viteza legală la importat mai multe țigări decât ai voie legal) și decât să fie amendați li s-a cerut o “atenție” mai mică decât ar fi fost amenda.

În seara de 30 noiembrie 2023 am trecut granița Gyueshevo (Bulgaria) – Deve Bair (Macedonia de Nord). A durat destul de mult trecerea pentru că te întreabă de vigneta de Bulgaria, îți verifică vigneta, verifică portbagajul… mă rog, ca la intrarea într-o țară non – UE.

Până la intrarea pe autostradă drumul era în reparații, cu ceva semafoare pe la care trebuia să aștepți. După ce am intrat pe autostradă drumul a fost lin, cu opriri doar la barieră pentru a plăti taxa de drum. Cum la dus nu aveam denari macedoneni, am plătit cu monede de euro, dar la întors am plătit direct în denari. Poți vedea aici direct cât va trebui să plătești taxa de autostradă.

Am ajuns în sfârșit și la apartamentul pe care l-am ales pentru șederea noastră în Skopje. Milica Apartments (poți rezerva aici) este un apartament destul de mare, situat în apropierea centrului orașului și la un preț foarte bun din punctul meu de vedere. Pentru 3 nopți am plătit 465 lei, ce e drept e că acest preț era în decembrie deci vara e posibil să fie mai scump. Pentru familia noastră de 2 adulți și 2 copii de 3 și 5 ani, a fost un apartament foarte avantajos având atât un pat dublu cât și o canapea. Parcarea era la aproape 2 minute de mers pe jos și nu a necesitat extra costuri, dar oricum nu a fost nevoie să folosim mașina. Apartamentul are și balcon dacă vrei să stai seara să bei ceva. În decembrie nu a fost nevoie să folosim balconul 😅. Un alt lucru foarte avantajos pentru noi a fost faptul că apartamentul a fost cu anulare gratuită până cu 3 zile înainte să ajungem noi în Skopje. Acest lucru este foarte important când călătorești cu copiii pentru că nu știi când se îmbolnăvește unul dintre ei și trebuie să-ți anulezi vacanța 😒. Nu am avut probleme nici cu căldura, nici nu apa caldă, copiii au putut să se uite la televizor la desene, la 10-15 minute de mers pe jos cu căruciorul până la obiectivele majore ale orașului, deci pentru noi a fost excelent acest apartament.

Dacă vrei să călătorești în Macedonia de Nord cu mașina proprie, am scris aici un articol despre ce acte ai nevoie și alte informații utile (taxe de drum, câte țigări și cât alcool ai voie să imporți, etc.).

Macedonia a făcut parte din Republica Socialistă Federativă Iugoslavia până în anul 1991 când și-a câștigat independența. De la câștigarea independenței au existat numeroase dispute între Republica Macedonia și Grecia datorate numelui Macedonia fiind o provincie în nordul Greciei. Din data de 12 februarie 2019 numele oficial al micii țări europene a devenit Republica Macedonia de Nord.

Datorită faptului că Grecia s-a opus intrării Macedoniei în NATO din cauza numelui în anul 2008, a luat naștere o idee naționalistă a conducerii țării de a crea o istorie antică care să mascheze adevărata istorie a țării (ortodoxă, otomană, iugoslavă). Astfel, în 2010 a fost demarat Proiectul “Skopje 2014” ce și-a propus să redefinească centrul orașului Skopje în doar patru ani, exclusiv prin construcții neoclasice și baroce și statui nenumărate. Multe dintre monumente sunt legate de numele lui Alexandru Macedon pe care atât grecii cât și macedonenii și-l atribuie propriei istorii. Utilizarea numelui lui Alexandru cel Mare nu este utilizat în mod explicit de Macedonia de Nord pentru a nu intra iar în conflict cu grecii (cu excepția numelui aeroportului din Skopje). Cel puțin deocamdată.

Limba vorbită: macedoneana, dar te înțelegi ușor în engleză în Skopje.

Moneda: denar macedonean (MKD);

Am schimbat bani de două ori: o dată la bancă și o dată la casa de schimb. Diferența a fost că la bancă am stat o veșnicie pe când la casa de schimb în 2 minute am fost gata. Un alt dezavantaj al schimbului la bancă este faptul că dacă vrei să schimbi o sumă mai mare de bani trebuie să-ți faci cont. Așa ni s-a spus de la banca la care am intrat noi, ceea ce mi s-a părut absurd. Poate nu a știut să explice bine pe engleză femeia respectivă.

Raportat la cursul Băncii Centrale, atât banca din Skopje cât și casa de schimb au fost super ok deci din punctul meu de vedere nu prea contează care o alegi.

Ora locală: +1 oră față de Greenwich (adică – 1 oră față de România).

Ziua 1 

După ce ne-am luat micul dejun ne-am îndreptat spre Silk Road Bank să schimbăm ceva euro în denari macedoneni, iar apoi am pornit spre Biserica Ortodoxă Macedoneană a Sfântului Clement de Ohrid.

Vizavi de biserica ortodoxă se află Statuia Sfântului Clement de Ohrid (macedoneană: Споменик Свети Климент Охридски). Din păcate nu am găsit nici un fel de informații despre această statuie.

Biserica Ortodoxă Macedoneană Sf. Clement din Ohrid (eng: Macedonian Orthodox Church of Saint Clement of Ohrid; macedoneană: Архиепископски соборен храм Свети Климент Охридски) a fost construită între anii 1972 – 1991 după planurile arhitectului macedonean Slavko Brezoski (1922 – 2017). Biserica este proiectată în stil modernist fiind formată din multiple arce și domuri și are un design extraordinar.

Biserica are o dimensiune de 36 x 36m și este dedicată Sfântului Clement din Ohrid, dar prezintă și 2 altare mai mici dedicate Sfinților Împărați Constantin și Elena și Sfântului Mina.

Iconostasul bisericii are o înălțime de 12,5m și o lungime de 19,5m și este realizat din lemn de stejar cu diferite motive florale (frunze de viță de vie, maci și ghinde). Icoanele catapetesmei au fost pictate de către Gjorgji Danevski și Spase Spirkovski. Frescele din cadrul bisericii sunt opera pictorului academic Jovan Petrov și colaboratorii săi.

Cum intri în biserică, pe partea dreaptă se află un scaun arhiepiscopal cu o înălțime de 3,5m, iar în partea stângă se află două scaune de 2m înălțime destinate conducătorului lumii și împărătesei sale. Domul central al bisericii are o suprafață de 650 m² și îl înfățișează pe Domnul nostru Iisus Hristos. De domul central este prins un candelabru cu o greutate de 5 tone, un al doilea candelabru aflându-se în altar.

Sfântul Clement (sau Kliment) a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Chiril și Metodie, părinții alfabetului chirilic. Sfântul Clement a fost fondatorul Școlii literare din Ohrid, mai bine cunoscută sub numele de “Prima Universitate Slavă”.

În curtea bisericii, spre stânga cum intri pe poarta principală, se află turnul clopotniță înalt de 45m cu cele 3 clopote ale bisericii. Clopotele bisericii cântăresc 1000kg, 500kg și 300kg.

Tot în curtea bisericii de mai află o fântână, cadou din partea comunității religioase islamice, și Statuia în mărime naturală a Arhiepiscopului Dositej (macedoneană: Споменик Архиепископ г.г. Доситеј), primul cap al Bisericii Ortodoxe Macedonene restaurate. Statuia a fost realizată din bronz de către sculptorul Tome Serafimovski și a fost dezvelită în anul 2007.

După ce am vizitat biserica am plecat spre Clădirea Guvernului Macedoniei de Nord. Am trecut pe lângă sediul central al Poștei Macedonene (macedoneană: Пошта на Македонија – Централа; eng: Post Office of Macedonia HQ), o clădire brutalistă de la reconstruirea orașului Skopje după cutremurul din 1963. Clădirea Poștei a fost proiectată de către arhitectul Janko Konstantinov și construită între anii 1979-1981. Nu se vând timbre aici și nu se trimit colete, deci poți să mergi doar dacă vrei să vezi efectiv clădirea, iar eu zic că se merită 😊. Sediul Central al Poștei din Skopje figurează pe lista monumentelor de importanță culturală ale Macedoniei de Nord.

Ajungem la Monumentul Eliberatorilor din Skopje 13.11.1944 (macedoneană: Споменик Ослободители на Скопје 13.11.1944; eng: Liberators of Skopje Monument). Monumentul a fost realizat în anul 1955 de către scultorul Ivan Mirković și este dedicat eroilor care au reușit eliberarea Skopjei de sub nemți la 12 – 13 noiembrie 1944.

Monumentul este format din 7 statui ce descriu lupta de ridicare împotriva ocupanților Axei. În fruntea monumentului se află statuia unui luptător ce stă cu mâna întinsă încurajându-i pe ceilalți să lupte pentru victorie la picioarele căruia este figurat un tun de mici dimensiuni. În spatele conducătorului, în partea stângă, sunt statuile cu atitudini hotărâte zugrăvite pe față ale unei femei cu pușca în mână și a unui copil cu un pistol. În partea dreaptă din spatele conducătorului este figurat un târnăr ce scoate o armă de la centură și se pregătește de luptă. Urmează statuia unui luptător pe moarte ținând steagul cu ultimele puteri și statuia unui alt luptător ce trage în spate un tovarăș rănit cu o mână în timp ce aruncă o grenadă cu cealaltă mână.

Scenele figurate de monument sunt scene pe care îmi doresc ca nici eu și nici copiii mei să nu le trăiască vreodată.

Lângă Monumentul Eliberatorilor din Skopje se află Guvernul Republicii Macedonia de Nord (macedoneană: Влада на Република Северна Македонија; eng: Government of the Republic of Macedonia). Actuala clădire a Guvernului este rezultatul Proiectului “Skopje 2014”

prin care majoritatea clădirilor importante din Skopje au fost mascate de noi fațade în stil neoclasic și baroc. Clădirea originală a fost sediul Comitetului Central al Comuniștilor și a fost proiectată la 1966 în stil modernist de către arhitectul macedonean Petar Muličovski (scirs uneori ca Petar Muličkovski) și construită între 1968-1970.

După ce copiii s-au distrat puțin cu niște conuri de Cedrus atlantica (CRED că este această specie de conifere), iar noi am admirat această specie de arbore nemaivăzută de noi până acum, ne-am hotărât să plecăm mai departe și să mergem prin spatele clădirii, spre Podul cu Lei (Podul Goce Delchev). Ne-am întâlnit și cu 2 gardieni, unul tânăr și unul mai în vârstă. Cel tânăr ne-a ignorat cu desăvârșire, în schimb cel mai în vârstă a ținut să ne menționeze că acolo este clădirea Guvernului și trebuie să plecăm pentru că nu avem voie să staționăm 🤨.

Am ajuns în spatele clădirii Guvernului în Parcul Francofoniei sau Parcul Francez (Parc de la Francophonie pe GoogleMaps; macedoneană: Парк Франкофонија) numit astfel în onoarea trupelor franceze care au luptat în Skopje în septembrie 1918.

Ne-am oprit puțin la Monumentul Vera Jocikj (macedoneană: Споменик Вера Јоциќ; eng: Monument Vera Jocikj), partizană ce a fost declarată eroină națională la 1951 pentru faptele sale în bătăliile de la Drenovik, Pelinac, Ristovac și Lisec (unde Batalionul 3 din care făcea parte Vera reușește să spargă rândurile armatei bulgare ce înainta spre Muntele Ograzhden). În bătălia de la Lisec de la 20 mai 1944, Vera a fost grav rănită și își pierde viața trei zile mai târziu. Statuia din Parcul Francofoniei a fost realizată de Vida Jocikj, sora Verei.

Ne-am continuat plimbarea pe malul Râului Vardar.

Podul Goce Delchev (macedoneană: Мост Гоце Делчев; eng: Goce Delchev Bridge) a fost realizat la 1973 și este cel mai nou pod rutier realizat pe teritoriul Macedoniei de Nord. Acest pod reprezintă o donație din partea guvernului francez ca ajutor în urma cutremurului din 1963 ce a lovit Skopje. Arhitectura modernistă a podului este în prezent ascunsă de cea în stil baroc rezultată în urma proiectului “Skopje 2014”. Un capăt al podului este flancat de doi lei realizați în manieră realistă, iar celălalt capăt al podului este flancat de 2 lei stilizați. La această vizită în Skopje am reușit să fotografiez doar leii de pe partea stângă a podului cum te îndrepți spre Fortăreața Skopje. Numele podului este dat după Goce Delchev (sau Gotse Delchev sau Goce Delčev), un important revoluționar macedoneano-bulgar, lider al Organizației revoluționare macedonene interne (VMRO), o societate revoluționară secretă care a activat în teritoriile otomane din Balcani la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

După ce am trecut Podul Goce Delchev ne-am oprit puțin să culeagă Ruxy niște floricele 🥰.

Am traversat iarăși strada și am ajuns la baza zidului Fortăreței Skopje (macedoneană: Скопска Кале; eng: Skopje Fortress). Cum nu știam dacă să facem stânga sau dreapta, am întrebat un localnic în ce direcție să mergem: spre dreapta. Intrarea în fortăreață se face urmând drumul asfaltat până la intrare. Noi nu am știut și când am văzut niște trepte în zidul exterior am intrat pe acolo. Am ajuns într-un mic parc în fața unei intrări închise în fortăreață și cu un pod destul de șubred și am continuat astfel să mergem pe lângă zidul interior până am ajuns la intrarea mare la care ne-ar fi dus drumul asfaltat, dacă l-am fi urmat.

Fortăreața Skopje a fost construită din piatră de calcar în jurul secolului al VI-lea d.Hr. de către Împăratul Iustinian I. Fortăreața a fost folosită până în anul 1951 când Armata Populară Iugoslavă i-a părăsit zidurile. Cutremurul din 1963 a afectat puternic fortăreața, dar în prezent aceasta este restaurată în mare proporție cu alei asfaltate la interior deci am putut să ne plimbăm destul de ușor cu căruciorul. Au existat și ceva excepții cum ar fi zidul fortăreței unde nu s-a putut cu cărucior. Pentru a ne plimba pe zid până la punctul de belvedere am strâns căruciorul și l-am lăsat rezemat de zid într-unul din micile turnuri sperând că nu îi trebuie nimănui un cărucior vechi și prăfuit 😅. Nu i-a trebuit nimănui așa că l-am găsit unde l-am lăsat 😁.

Ne-am fâțâit aproximativ 1 oră-1oră și jumătate pe la interiorul fortăreței, dar vizita poate fi mult scurtată, mai ales dacă ești fără copii.

Intrarea în fortăreață era gratuită la vizita noastră din 1 decembrie 2023.

În interiorul zidurilor fortăreței se află și Monumentul Puterii, Gloriei și Victoriei (macedoneană: Споменик Сила, Слава и Победа; eng: Monument Strength, Glory & Victory). Monumentul, cunoscut și ca Monumentul Libertății (macedoneană: Споменик на Слободата), este dedicat victoriei asupra fascismului. Statuia a fost realizată de către sculptorul macedonean Jordan Grabulovski (Јордан Грабулоски) și a fost instalată în anul 1954.

După ce am terminat de vizitat, am ieșit din fortăreață, am traversat strada și am ajuns la Moscheea Mustafa Paša (macedoneană: Мустафа паша Џамија; eng: Mustafa Pasha Mosque). De mult timp îmi cerea Victor să intrăm într-o moschee și în sfârșit l-am băgat într-una 🙃.

Moscheea Mustafa Pașa a fost construită în 1492 de către Çoban Mustafa Pașa în stil clasic otoman pe temelia unei biserici medievale. Acest lucru este atestat de textul arab de pe placa de marmură de deasupra intrării în moschee. Mustafa Pașa a devenit în 1511 vizir al sultanului Baiazid al II-lea, iar în 1522 guvernator al Egiptului.

Moscheea a rămas în mare parte intactă după cutremurul din 1963, spre deosebire de clădirile din jurul ei. Ansamblul moscheii a fost declarat monument cultural al Macedoniei de Nord în anul 2014 și cuprinde clădirea propriu-zisă a moscheii, fântâna din curtea moscheii și mausoleul (türbe = mormânt, în limba turcă) unde se odihnește Umi, fiica lui Çoban Mustafa Pașa (unele surse on-line afirmă că și sultanul se odihnește tot aici).

Mausoleul cu sarcofagul lui Umi a fost construit în 1519 și prezintă o bază hexagonală cu o cupolă poziționată pe un tambur octogonal ce este circular la interior.

Clădirea moscheii prezintă o bază pătrată și este acoperită de o cupolă de 16,3m. Zidurile sunt realizate din piatră lipită și două rânduri de cărămizi. Intrarea în moschee se realizează printr-un pridvor de marmură albă în fața căruia se află 4 stâlpi de marmură. Cei 4 stâlpi de marmură sunt legață prin arcade semicirculare, iar această secțiune este acoperită de 3 cupole. Minaretul are o înălțime de 47m, este realizat din calcar și este poziționat în partea de nord a moscheii.

Interiorul moscheii este simplu și frumos. Pot fi observate arabescuri pe pereți și în jurul ferestrelor în nuanțe liniștitoare de albastru. Și covorul de pe jos este de un albastru foarte plăcut. Mihrabul (=altar într-o moschee, de forma unei nișe, bogat ornamentat și orientat spre Mecca) este realizat din marmură albă și este frumos ornamentat. În dreapta mihrabului se află minbarul (=amvon dintr-o moschee, în care se urcă imamul pentru a oferi predici).

De-a lungul anilor nu au fost realizate adăugări la corpul moscheii. O restaurare a moscheii a fost realizată după cutremurul din 1963, iar ultima restaurare s-a realizat pe parcursul a 4 ani și a fost finalizată în anul 2011.

Când vizitezi moscheea trebuie să ții cont că se intră desculț la interior, iar femeile trebuie să aibă capul acoperit.

Intrarea în moschee este gratuită și nu am văzut să aibă vreun program de deschidere deci mă gândesc că este deschisă toată ziua.

După ce am reușit să fac ceva poze la interior în timp ce copiii se jucau de-a câinele și pisica pe covor, am ieșit în curte și am plecat spre vechiul bazar din Skopje.

Am coborât o rampă și în 2-3 minute am ajuns la o altă moschee: Moscheea Arasta (macedoneană: Џамија Араста; eng: Arasta Mosque). Deși nu este la fel de frumos ornată ca Moscheea Mustafa Paša se merită totuși să intri puțin și în această moschee mai ales că nici aici nu este necesară o taxă de intrare.

Datorită faptului că inscripția de deasupra intrării nu s-a păstrat, se presupune doar că moscheea a fost construită cândva în secolul al XV-lea sub primul guvernator turc al Skopjei, Pașa Yigit-bey. Numele de “arasta” provine din limba turcă și se referă la un fel de piață acoperită destinată doar unei bresle și ridicată de-a lungul unei moschei, deci numele moscheii Arasta este posibil să provină de la fostul bazar Arasta din centrul orașului Skopje.

Moscheea Arasta a fost demolată prin secolul al XVII-lea și reconstruită în secolele al XVIII – XIX cu rânduri alternative de piatră și cărămidă. Ulterior, moscheea a fost din nou distrusă, mult timp păstrându-se doar zidurile acesteia. Cutremurul din 1963 a distrus o mare parte din zidurile ce încă mai erau în picioare, iar restaurarea din 2010-2014 a distrus orice urmă a vechii moschei.

Deja se însera și voiam să ajungem și la un vechi han despre care citisem pe internet că ar fi frumos de vizitat. Din păcate, Kuršumli An (macedoneană: Куршумли Ан) era închis și am putut doar admira puțin exteriorul și interiorul curții atât cât am putut vedea prin poarta de lemn. Nu era afișat nici un program de vizitare deci cred că este la noroc dacă îl găsești deschis.

Referitor la perioada de construcție a hanului există mai multe ipoteze. Conform unei ipoteze, caravanseraiul a fost construit în secolul al XVI-lea, în jurul anului 1540, în locul unei clădiri mai vechi. O altă ipoteză susține faptul că hanul a fost construit în secolul al XVI-lea și a servit drept cazarmă militară. O a treia ipoteză îi aparține lui Ivan Jastrebov ce consideră că, datorită tehnicii aplicate de zidărie și a metodei de construcție, caravanseraiul a fost construit pe vremea împăratului Iustinian I în secolul al VI-lea. O altă ipoteză susține că hanul ar fi opera negustorilor din Dubrovnik care și-au creat propria colonie în oraș.

Caravanseraiul Kuršumli este cel mai mare han de pe teritoriul Macedoniei de Nord și se întinde pe o suprafață de 2800 m². Hanul prezintă 60 de încăperi distribuite pe 2 niveluri. Încăperile de la etaj erau întrebuințate în trecut pentru a găzdui comercianții, iar la parter existau spații auxiliare și erau depozitate bunurile comercianților.

Intrarea principală în hanul Kuršumli se face pe latura sa sudică printr-un pridvor încorporat cu acoperiș cu cupolă.

Zidurile hanului sunt construite în stil bizantin, cu zidărie în straturi de piatră și ferestre înalte. Deasupra ferestrelor sunt mici cupole ce în trecut erau acoperite cu plumb acest lucru presupunându-se a fi și motivul pentru numele hanului (Kuršumli = plumb în lb. turcă). Atât etajul hanului cât și parterul acestuia prezintă un pridvor deschis construit cu stâlpi de piatră de dimensiuni mari, pătrați, care sunt legați între ele cu arcade semicirculare.

Caravanseraiul Kuršumli a funcționat ca han de la momentul construcției până în anul 1787 când a fost transformat în închisoare. Din 1904 în 1912, hanul își reia scopul inițial, adică acela de a găzdui caravane. După cutremurul din 1963, hanul a fost consolidat.

Și cum datorită orei târzii nu am fi avut nici o șansă să vizităm Muzeul Republicii Macedonia (macedoneană: Музеј на Република Македонија; eng: Museum of Macedonia) situat fix lângă hanul Kuršumli, ne-am hotărât să ne plimbăm prin vechiul bazar turcesc (macedoneană: Стара турска чаршија – Скопје).

Ne-am plimbat pe străduțe, printre magazine cu diferite podoabe masive de aur și argint, diferite suveniruri și mici localuri. Cumva mă așteptam să fie un bazar închis, dar nu. Doar străduțe. Din loc în loc se mai văd urme ale zidurilor fostului bazar ce datează din secolul al XII-lea. Bazarul a fost un important centru comercial în timpul ocupării otomane a Skopjei și avea numeroase moschei, hanuri și monumente turcești. Bazarul turcesc din Skopje a fost reconstruit de mai multe ori în urma cutremurelor din 1555 și 1963, incendiului din 1689 și a celor 2 războaie mondiale.

În anul 2008, bazarul a fost declarat patrimoniu cultural de o importanță deosebită a Macedoniei de Nord.

Eu mi-am luat doar niște vederi cu Skopje, un magnet și un breloc deși mi-ar fi plăcut și ceva de aur. Poate când câștig la loto 🤪.

Am ajuns la Galeria Națională Cifte Amam (macedoneană: Национална галерија Чифте Амам; eng: National Gallery Chifte Amam) care era închisă, deși conform programului de vizitare ar fi trebuit să poată fi vizitată. Domnul de la pază ne-a spus că se pregătesc pentru nu știu ce eveniment particular de a doua zi deci nici a doua zi Galeria nu va putea fi vizitată. Asta e. Data viitoare.

Și cum deja se lăsase întunericul, că deh…, iarna se întunecă devreme, am pornit spre apartament uitându-ne în același timp după un restaurant unde să mâncăm și noi ceva tradițional. Va trebui oricum să revenim în bazar la o altă vizită în Skopje pentru a explora mai multe străduțe.

Am ales să mâncăm la National Restaurant Mal Altan (pin pe Maps; macedoneană: Национален ресторан „Мал Алтан“). Cum nu înțelegeam nimic din meniu 🤣 am rugat-o pe domnișoara de ne servea să ne aducă ce avea din lista pe care i-am prezentat-o noi cu mâncăruri pe care vrem să le încercăm în Macedonia de Nord.

Am băut două beri Skopsko și o rakija (tărie precum pălinca noastră), am luat niște cartofi prăjiți (pomfrit golem) pentru copii, iar pentru noi un platou cu mai multe feluri de mâncare. Platoul nostru a avut un tip de zacuscă (ajvar), pâine (lepce vo furna), fasole înăbușită (tavče gravče), ceva preparat de porc 😅 (vešalica polneta) și o tocană de porc și ciuperci (selsko meso). Pentru toate astea am plătit 1985 denari macedoneni, deci undeva la 33 euro (ține cont totuși că aceste prețuri erau în decembrie 2023 și este posibil să fie mai mari în prezent).

Servirea, în cazul nostru, că poate experiența ta va fii diferită dacă alegi același restaurant, a fost ireproșabilă, iar mâncarea a fost delicioasă. Am fost chiar invitați să stăm sau să revenim la ora 21:00 când cântă și o formație în restaurant, dar copiii erau prea obosiți așa că am preferat să ne întoarcem la cazare.

Ziua 2

După ce am luat micul dejun, pentru care de obicei cumpărăm produse de la vreun supermarket, am plecat să vizităm Muzeul orașului Skopje (macedoneană: Музеј на град Скопје; eng: Museum of the City of Skopje). Din păcate, deși am ajuns la ora 11:00 muzeul, care ar fi trebuit să fie deschis de la 09:00 la 17:00, era cât se poate de închis. Am fotografiat niște pietre de mormânt și sarcofage expuse în fața muzeului și am mai așteptat puțin că poate ne deschide cineva. Noope…

Muzeul orașului Skoje este situat din anul 1970 într-o treime din fosta gară (macedoneană: Стара железничка станица Скопје; eng: Old Railway Station Skopje) ce a scăpat de cutremurul din 1963 fără a se dărâma. Proiectul de consolidare a ce a mai rămas din clădirea gării aparține arhitectului Gjuka Kavurič și a fost demarat la 1968. Ceasul de pe fațada clădirii încă arată ora la care s-a petrecut cutremurul din Skopje în dimineața zilei de 26 iulie 1963.

Vizavi de Muzeul orașului Skopje mi-au atras atenția 2 clădiri: Agenția pentru Tineret și Sport a Republicii Macedonia (macedoneană: Агенција за млади и спорт на Република Македонија; eng: Agency of Youth and Sport of the Republic of Macedonia) și Eлektpahи ha Makeдohиja. Din păcate, momentan nu am găsit date suplimentare despre aceste clădiri.

Muzeul fiind închis, ne-am continuat drumul spre următorul obiectiv al zilei și anume Casa Maicii Tereza. Până la casa memorială am mers pe o străduță pietonală (Macedonia Street) unde am admirat arhitectura anumitor clădiri. Nu știu cât din această arhitectură este veche și cât aparține Proiectului “Skopje 2014”, dar nu mi-a displăcut deloc ce am văzut.

Hotelul Bristol, acum închis, a fost construit la 1923 și este singurul hotel ce a supraviețuit cutremurului din 1963.

Urmează Statuia Taurului (macedoneană: Бронзен споменик “Голем Бик”; eng: Bronze Monument of the Big Bull). Conform unei mici plăcuțe de lângă statuie, aceasta a fost instalată în 2009, iar sculptorul său este Darko Dukovski. Nu am găsit absolut nimic despre această statuie pe internet, dar copiii s-au distrat maxim călărind-o 😆.

Majoritatea clădirilor cu arhitectură mai deosebită (veche sau rezultată în urma Proiectului “Skopje 2014”) sunt pe partea stângă a Străzii Macedonia, cum mergi spre Piața Macedoniei.

Vizavi de clădirea nr. 4 – Roma eiscafè, se află Biserica Sfinții Constantin și Elena (macedoneană: Црковен храм “Свети Константин и Елена”; eng: Church of Saint Constantine and Helena), biserică aflată încă în construcție, dar exteriorul arată bestial 😍.

Am dat ocol bisericii sperând că este vreo poartă deschisă în spate (nu este) și am dat astfel peste o clădire care mi s-a părut foarte interesantă. Se pare că este o clădire unde îți poți rezerva un apartament pentru city break-ul tău în Skopje – Dali Apartments. Cum nu am fost cazați aici, nu știu condițiile dinăuntru (deși pozele de pe Booking arată foarte bine). Dacă îți rezervi aici lasă-mi un comment cu ce fel de experiență ai avut 😉.

Ne-am reîntors în Strada Macedonia și am mers la Casa Memorială a Maicii Tereza (macedoneană: Спомен-куќа на Мајка Тереза; eng: Mother Theresa Memorial House). Bineînțeles că nu este casa originală a sfintei. Se vede și din designul clădirii, dar tot este interesant să vezi acest loc.

Maica Tereza, sau Sfânta Teresa de Calcutta, s-a născut la 1910 în ceea ce este acum Piața Macedonia. Maica Tereza, o proeminentă figură a creștinismului, a fost canonizată în 2016 de către Papa Francisc și a primit și Premiul Nobel pentru Pace în 1979.

Actuala casă memorială a fost ridicată în anul 2009 pe locul unde, până la cutremurul din 1963, se afla biserica catolică “Sfânta Inimă a lui Isus”, biserica în care Maica Tereza a fost botezată. Clădirea a fost ridicată conform planurilor lui Vangel Božinovski, proiectantul vrând să simbolizeze ascensiunea spirituală a Maicii Tereza. Baza clădirii este realizată din piatră simbolizând natura umană. Urmează o fațadă netedă cu decorațiuni de pești și porumbei (peștele este simbol al creștinismului și porumbelul simbol al Duhului Sfânt) simbolizând alegerea căii dumnezeiești. Partea superioară a clădirii este transparentă, de un verde-albastru depinzând de iluminare, ce simbolizează atingerea unui grad superior de sfințenie a Maicii Tereza.

Casa memorială a Sfintei Tereza figurează pe lista monumentelor de importanță culturală ale Macedoniei de Nord și este deschisă în mod gratuit de luni – vineri între orele 09:00-20:00 și sămbătă – duminică între orele 09:00-14:00 ultima intrare fiind cu 15 minute înainte de închidere. La parterul clădirii este un magazinaș de suveniruri, la primul etaj sunt obiecte ce i-au aparținut sfintei și imagini cu ea, iar la ultimul etaj este o capelă de rugăciuni. Dintre documentele și obiectele ce au aparținut Maicii Tereza pot fi observate certificatul de botez, îmbrăcămintea, cartea de rugăciuni, rozariul și crucifixul acesteia.

După ce am ieșit din casa memorială și am ratat Turnul Feudal din spatele clădirii 😒, ne-am întors în Strada Macedonia. Am admirat puțin Monumentul sătenilot care dansează (macedoneană: Споменик Селани што танцуваат; eng: Monument Dancing Villagers), monument realizat în 2009 de către scultorul Zlatan Trajkov și care înfățișază 3 tineri bărbați ce dansează teshkoto (tешкото), dans tradițional nord macedonean.

Teshkoto este un dans specific bărbaților din zona Mijak, zonă cu o comunitate slavo-macedoneană și situată la nord-est de orașul Debar și înconjurată de munții adiacenți Ljubotrn. , Shar Planina, Korab și Stogovo.

Am continuat apoi să mergem pe Strada Luj Paster, pe lângă Statuia Taurului (da, ne-am întors din drum). Am ajuns în fața restaurantului Gastroteca Siesta în fața cărui am observat o altă statuie ce înfățișa o familie cu un copil. Nu am găsit nici un fel de informație despre această statuie.

Vizavi de statuia cu familia se află Ministerul de Finanțe al Republicii Macedonia (macedoneană: Министерство за финансии на Република Македонија; eng: Ministry of Finance of Republic of Macedonia). Clădirea Ministerului există în forma actuală din anul 2011 când vechii clădiri ce data de la 1989 i s-a realizat o fațadă nouă în stil neoclasic.

Ieșim în Piața VMRO (macedoneană: Плоштад ВМРО 1893; eng: VMRO Square) în mijlocul căreia se află o fântână cu un stâlp înalt în vârful căruia se află un leu, opera sculptoriței Elena Dukovska. Pe stâlpul fântânii sunt sculptate motive din istoria VMRO (Organizația revoluționară macedoneană internă). VMRO a existat în perioada 1919-1934, iar principalul scop al organizației era obținerea autonomiei Macedoniei și crearea unui stat macedonean independent.

Tot în Piața VMRO se află și Palatul Dr. Hristo Tatarchev – sediul VMRO-DPMNE (macedoneană: Палата Д-р Христо Татарчев – Централен штаб на ВМРО-ДПМНЕ; eng: Palace Dr. Hristo Tatarchev – VMRO-DPMNE HQ) în fața căruia se află Monumentul Dragan Bogdanovski (macedoneană: Споменик Драган Богдановски; eng: Dragan Bogdanovski Statue).

Dragan Bogdanovski (1929 – 1998) a fost co-fondatorul Organizației revoluționare macedonene interne și un activist anti-comunism.

După ce copiii au alergat de câteva ori în jurul fântânii ne-am întors în Strada Macedonia pentru a ne continua drumul spre Piața Macedonia, la Statuia lui Alexandru Macedon. Pardon: Statuia “Războinic călare” că ăla nu este Alexandru cel Mare 😆.

Admirăm mai departe fațadele caselor fără să știm care este de dinainte de 2014 și care de după.

Urmează un magazin de ceasuri (Bozinovski Watches & Jewelry) care, pe lângă arhitectura interesantă a clădirii, are și un omuleț de metal în față cu ceas la mână și un mâner la ușa de intrare în magazin foarte interesant.

În fața magazinului de ceasuri este și Statuia Cerșetorului (macedoneană: Скултура Просјак; eng: Statue Beggar). Statuia a fost instalată în anul 2009 și este realizată din bronz de către Natasha Bojarova – Pianmanova. Conform autoarei, sculptura reprezintă martiriul creștin și a fost concepută pe baza canonului creștin care proiectează spațiul interior al rugăciunii și al tăcerii. Într-adevăr, dacă nu cunoști simbolismul statuii, te întrebi ce caută chestia aia acolo. Chiar și eu am gândit la fel până am aflat ce vrea să simbolizeze. Poate simbolizarea nu este chiar fericită pentru că nu te gândești absolut deloc la creștinism.

Vizavi de Statuia Cerșetorului se află Statuia “Curățarea pantofilor” (macedoneană: Статуа Чистач на чевли; eng: Shoe cleaner Statue), statuie ce marchează locul unde stăteau cei ce curățau pantofi. Culmea este că, puțin mai încolo chiar era cineva care curăța pantofi și avea și o clientă 😮.

Admirăm o ultimă fațadă de clădire înainte de Piața Macedonia.

În capătul Străzii Macedonia se află Monumentul țarului Samoil (macedoneană: Споменик Цар Самоил; eng: Monument to Tsar Samoil). Monumentul a fost dezvelit în 2011 și face parte din Proiectul “Skopje 2014”.

Monumentul țarului Samoil este realizat din marmură albă de către sculptorul Dimitar Filipovski (Димитар Филиповски). Statuia țarului are o înălțime de 5m și este așezată pe un piedestal de 3.5m realizat tot din marmură albă.

Țarul Samoil (958 – 1014) a fost un conducător macedonean medieval, care la începutul secolului al X-lea și al XI-lea a format un vast regat pe teritoriul Peninsulei Balcanice.

Și în sfârșit ajungem și în Piața Macedonia (macedoneană: Плоштад Македонија; eng: Macedonia Square), principala piață din Skopje ce a fost construită între 1920 – 1940.

În prezent, în centrul pieței tronează Statuia “Războinic călare” (macedoneană: Воин на коњ; eng: Warrior on Horse) care nu este Alexandru Macedon, ca să nu se supere grecii. Nope. Sigur nu e Alexandru Macedon. E doar o impresie 🤣. Pe GoogleMaps găsești statuia ca Споменик „Александар III Македонски în macedoneană și Monument to Alexander III of Macedonia în engleză.

Statuia lui Alexandru cel Mare a fost montată la 8 septembrie 2011 cu ocazia celebrării a 20 de ani de la declararea independenței Republicii Macedonia. Statuia face parte din Proiectul “Skopje 2014” și a fost realizată din bronz de către sculptorița Valentina Stefanovska (Валентина Стефановска).

Sculptura are o înălțime de 14.5m și este așezată pe un stâlp de beton de 10m înălțime. Pe stâlpul de beton se află reprezentate 3 scene de bătălie despărțite de inele de bronz cu motive florale. La baza stâlpului, de jur împrejur, se află statuile a 8 soldați. Acești 8 soldați au o înălțime de 3m și sunt reprezentați în diverse ipostaze de luptă. La baza monumentului se află o fântână (pe care noi nu am văzut-o funcționând în decembrie că deh… era iarnă) la marginea căreia se află 8 lei de 2.5m înălțime.

O altă clădire interesantă aflată în Piața Macedonia este Palatul Ristic (macedoneană: Ристиќева палата; eng: Ristić’s Palace). Palatul a fost construit în 1926 după proiectul arhitectului Dragutin Maslac (Драгутин Маслаќ) pentru farmacistul sârb Vladislav Ristic (Владислав Ристиќ). La parterul palatului se afla farmacia lui Ristic, la etajul I locuia acesta împreună cu familia sa, iar etajele superioare au fost rezervate pentru Banca de Economii Poștale, un centru important al afacerilor Ristic. Palatul Ristic este una dintre puținele clădiri ce nu au fost afectate de către cutremurul din 1963 și este monument cultural de importanță deosebită a Macedoniei de Nord.

Pe clădire sunt reprezentate figurile lui Aesculapius (preluat din greacă – Asclepios) zeul medicinei în mitologia romană și ale Higiei, zeița sănătății și curățeniei în mitologia greacă (fiice lui Aesculapius). Cele două zeități au fost realizate de către decoratorul Danilo Stojkovic (Данило Стојковиќ).

Palatul Ristic a fost unul dintre marile laboratoare europene de prelucrare și rafinare a opiului macedonean. Palatul a fost și prima clădire din Skopje în care a fost montat un lift și printre primele clădiri cu lift din Munții Balcani. Liftul palatului era marca nemțească Stigler și era realizat din lemn de pin, înnobilat cu furnir și lamele din lemn de nuc și avea o capacitate de înărcare de până la 320 kg. Acest lift de 4 persoane se află din 2011 în Muzeul Orașului Skopje.

La 1941, familia Ristic se mută la Belgrad unde Vladislav se stinge din viață în 1950. Palatul Ristic a fost renovat la sfârșitul anilor ’90 când i s-a reînoit fațada.

Ne mutăm privirea spre dreapta, la Monumentul de marmură al celui denumit prim președinte macedonean Metodija Andonov-Cento (macedoneană: Споменик Методија Андонов – Ченто; eng: Monument to Metodija Andonov – Čento).

Monumentul face parte din Proiectul “Skopje 2014”, are o înălțime de 5m și o greutate de 25tone și este opera sculptorului Dimitar Filipovski (Димитар Филиповски). Monumentul a fost instalat în 2011 pe locul pe care, până la cutremurul din 1963, se afla Hotelul Macedonia, locul unde Cento a locuit cât timp a fost în fruntea ASNOM (Adunarea Antifascistă a Eliberării Populare a Macedoniei).

Continuăm să ne mutăm privirea spre dreapta și vedem Cazinoul Flamingo (macedoneană: Казино Фламинго; eng: Flamingo Casino) în fața căruia este Monumentul Dimitrija Chupovski (macedoneană: Споменик Димитрија Чуповски; eng: Monument Dimitrija Chupovski).

Dimitrija Čupovski (1878 – 1940) a fost un puternic protector și apărător al identității și unicității naționale macedonene. A fost unul dintre fondatorii Societății literare macedonene, înființată la Sankt Petersburg în 1902, și a ocupat funcția de președinte al acesteia între 1902 și 1917. A scris versuri atât în ​​rusă, cât și în macedoneană. De asemenea, a realizat primul dicționar macedonean-rus, a lucrat la o gramatică macedoneană și o monografie enciclopedică despre Macedonia și macedoneni. El a întocmit și o hartă etnică și geografică a Macedoniei.
În perioada 1913-1914, Čupovski a publicat ziarul „Macedonski Голосъ” (Vocea macedoneană) în care el și colegii membri ai coloniei macedonene din Petersburg promovau existența unui popor macedonean separat, diferit de greci, bulgari și sârbi și se luptau să popularizeze ideea unui stat macedonean independent.

Revenind la monument: singura informație pe care am găsit-o este că și acest monument face parte din Proiectul “Skopje 2014”.

Cât Victor a mai alergat puțin după copii ca eu să pot face poze liniștită, am ajuns la Monumentul Dimitrija Pop-Georgiev Berovski (macedoneană: Споменик Димитрија Поп-Георгиев Беровски; eng: Dimitrija Pop-Georgiev Berovski Monument). Alt monument ce face parte din Proiectul “Skopje 2014”, dar despre care nu am găsit mai multe detalii.

Dimitrija Pop-Georgiev Berovski (1840 – 1907) a fost un actor și revoluționar implicat în pregătirile pentru declanșarea revoltei macedonene. După crearea Macedoniei ca stat independent, Berovski a fost declarat erou național.

După ce am căscat puțin gura la niște oameni ce cumpărau castane prăjite, am pornit spre Arcul de Triumf.

Arcul de Triumf (macedoneană: Порта Македонија; eng: Triumph Arch Macedonia / Macedonia Gate), sau Poarta Macedonia, este opera sculptoriței Valentina Stefanovska (Валентина Стефановска) și face parte din Proiectul “Skopje 2014”. Monumentul este situat în Piața Pela (macedoneană: Плоштад Пела; eng: Pela Square).

“Poarta Triumfală” a fost inaugurată în anul 2012 și are o înălțime de 21m. Pe suprafața exterioară a porții se regăsesc diverse reliefuri reprezentând evenimente din istoria Macedoniei. Pe lângă basoreliefurile cu scene istorice, pot fi observate și reliefuri cu motive populare și 4 statui de bronz în partea superioară a porții.

Pe la interiorul porții (nu înăuntru pentru că nu era deschisă pentru vizite) pot fi văzute și citate ale Maicii Tereza al căror sens nu îl văd, sinceră să fiu.

Partea nordică a Porții Macedonia.

Partea sudică a Porții Macedonia.

Partea estică a Porții Macedonia.

Partea vestică a Porții Macedonia.

De o parte și de alta a Porții Macedonia se află Monumentele Hristo Tatarchev și Pavel Shatev, ambele monumente parte a Proiectului “Skopje 2014”.

Monumentul Hristo Tatarchev (macedoneană: Споменик Христо Татарчев; eng: Monument Hristo Tatarchev) a fost realizat de sculptorița Valentina Stefanovska (Валентина Стефановска) și a fost dezvelit în anul 2013.

Hristo Nikolov Tatarchev (1869 – 1952) a fost medic și revoluționar de origine bulgară, fondator al Organizației Revoluționare Macedonene Interne (VMRO) și ofițer al Armatei Bulgare în războaiele pentru unificare națională.

Inscripția de pe spatele monumentului spune:

“Македонија била и си останува култ на македонскиот народ, на неговата
религија, род, јазик на реликвиите на нејзините дедовци и прадедовци.”

(“Macedonia a fost și rămâne un cult al poporului macedonean, al
religiei, rasei, limbii relicvelor bunicilor și străbunicilor ei.”).

Despre Monumentul Pavel Shatev (macedoneană: Споменик Павел Шатев; eng: Monument to Pavel Shatev) nu am găsit mai multe informații, din păcate (nu că despre celălalt monument am găsit prea multe 😅).

Pavel Potsev Shatev (1882 – 1951) a fost un revoluționar și anarhist macedonean proeminent, unul dintre fondatorii Organizației Revoluționare Macedonene Interne (VMRO), iar după eliberarea Macedoniei – primul ministru al justiției.

Inscripția de pe spatele monumentului spune:

“нема поголемо морално задоволство за Македонците од тоа, македонскиот народ да биде во неразделни културни, политички и економски врски со народите а балканските држави.”

(“Nu există o satisfacție morală mai mare pentru macedoneni decât pentru poporul macedonean de a fi în legături culturale, politice și economice inseparabile cu popoarele și statele balcanice.”).

Traversăm în sfârșit strada (Victor deja destul de sătul că pierd atâta timp cu fotografiatul monumentelor 🤪) și intrăm în Parcul Femeia Războinică (macedoneană: Парк Жена – Борец; eng: Woman-Warrior Park).

Alte monumente. Deja încep și eu să-mi cam pierd răbdarea. Citisem că au instalat multe monumente cu Proiectul “Skopje 2014”, dar m-am gândit că nu o fi chiar așa rău. Yeeaaaap… Efectiv e plin de statui. Prea multe ținând cont de dimensiunea orașului.

Am început să nu mai fac poze la toate detaliile statuilor lăsând ceva și pentru o viitoare vizită în Skopje 😊. Dacă nu ar fi fost iarnă să se întunece la ora 4 p.m. aș fi stat să fotografiez, așa nici măcar la toate statuile nu am mai făcut poze, mai ales că parcul acesta mic, pe care îl faci în 2 minute de la un cap la altul, are cel puțin 6 statui.

Monumentul “Eroii căzuți pentru Macedonia” (macedoneană: Споменик “Паднати херои за Македонија”; eng: Monument “Fallen Heroes for Macedonia”) face parte tot din Proiectul “Skopje 2014” ;i este opera lui Tome Ajievski (Томе Аџиевски). Monumentul a fost dezvelit în anul 2012, iar potrivit autorului, este împărțit în 3 părți cu simbolistici diferite.

Prima parte simbolizează Lumea celor Vii reprezentată de o fântână în jurul căreia oamenii să se poată așeza și dezbate subiecte din viața de zi cu zi. În mijlocul fântânii este reprezentat Prometeu ce ține în mână o flacără.

Urmează a doua parte a monumentului reprezentată de poarta de trecere dintre Lumea celor Vii și Lumea Eternității. Deasupra porții sunt reprezentați 4 cai ca omagiu eroilor căzuți, iar pe fașada porții sunt reprezentate rozete cu capete de lei, simbolul Macedoniei.

A treia parte a monumentului, Lumea Eternității este reprezentată de focul etern așezat pe o emisferă monolitică de marmură și un scut de bronz sub forma unei spirale simbolizând infinitul.

Clădirea Adunării Republicii Macedonia a fost construită la 1938 după planurile arhitecților Viktor Lukomski și Victor J. Hudak și este monument cultural al Macedoniei de Nord.

Am continuat să ne plimbăm pe Strada Filip al II-lea al Macedoniei (macedoneană: Филип Втори Македонски; eng: Phillip II of Macedon Street) până am ajuns la malul râului Varda.

Am lăsat copiii și bărbatul să se odihnească pe o bancă (deoarece tare mult au mers… NOT) și eu am mai făcut ceva poze în jur.

Până la Podul Artei am găsit alte 3 statui. La două dintre ele le-am făcut poză, iar la a treia (ce era ca un 8, dar probabil voia să simbolizeze infinitul) nu i-am făcut poză. Nu am găsit pe internet nici măcar denumirea acestor statui. Încă 😊.

Pe râu era și unul din galeonele false montate cu Proiectul “Skopje 2014”, galeon ce stă să pice. Erau oameni curioși care se urcau pe el, dar sincer eu am preferat să stau pe fundul meu. Un alt galeon funcționează ca și hotel, Hotel Senigallia. Poți rezerva aici dacă ești interesat de o astfel de experiență. Când am fost noi în Skopje era deja plin hotelul, pentru că eu sincer aș fi rezervat o noapte să văd cum e.

Peste drum de gârlă se află Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Macedonia (macedoneană: Палата Борис Сарафов – Министерство за надворешни работи на Република Северна Македонија; eng: Ministry of Foreign Affairs of the Republic of Macedonia).

Clădirea este plină de statui. Și sus și jos și pe lateral 😆. Am ales să fotografiez doar o parte dintre ele.

Și cum familionul s-a odihnit suficient, i-am cules pe toți 3 și am pornit să traversăm Podul Artei (macedoneană: Мост на уметноста; eng: The Bridge of Art Skopje).

Ajungem la pod și ce observăm? Ai ghicit. Statui. Mai precis 27 de statui ale celor mai semnificativi și distinși educatori, artiști, compozitori, scriitori și actori ai Macedoniei de Nord. Îți dai seama că nu am fotografiat toate statuile, nu? 😂 Încă 😛.

Podul Artei a fost construit în 2012 ca parte a Proiectului “Skopje 2014” și are o lungime de 83m și o lățime de 9,2m.

Traversând acest pod ajungi la Parchetul Republicii Macedonia (macedoneană: Палата Петре Пирузе – Мајски – Основно јавно обвинителство на Република Северна Македонија – Скопје (ОЈО); eng: Public Prosecutor’s Office of the Republic of Macedonia).

Lângă Parchet se află Colonada Macedoniei Independente (macedoneană: Колонада на независна Северна Македонија; eng: Colonnade of Independent Macedonia). Nu am găsit ce este cu colonada aceast. Pot doar să spun că are 9 statui de femei în partea de jos și 2 lei la capete, în partea superioară).

Continuăm pe aleea pietonală Dimitar Vlahov (macedoneană: Пешачка патека Димитар Влахов) pe lângă alte țînșpe mii de statui și ajungem în sfârșit la un muzeu deschis.

Muzeul Arheologic al Macedoniei (macedoneană: Археолошки музеј на Република Македонија; eng: Archaeological Museum of Macedonia) este deschis de marți – duminică între orele 10:00-18:00, iar prețul unui bilet este de 150 denari/persoană. Atenție că am văzut niște review-uri conform cărora unor persoane li s-a cerut mai mult decât era afișat. Deci dacă ți se pare că încearcă să te fure nu ezita să semnalezi.

De menționat ar fi faptul că trebuie să verifici prețul actualizat pe site-ul muzeului deoarece se poate modifica față de ce am scris eu în acest articol (https://amm.org.mk/en/plan-your-visit/).

Muzeul a fost construit între 2009-2014 ca parte a Proiectului “Skopje 2014”. Acest muzeu mie mi-a plăcut foarte mult și nu pot să zic că sunt mare fan muzee.

Când am ieșit din muzeu deja se întuneca așa că ne-a fost clar că nu mai apucăm să vedem nimic pe lumină. Ne-am decis să mergem să mâncăm la același restaurant ca în seara precedentă.

Nu înainte de a ne arunca o privire la podul din fața muzeului, Podul Civilizațiilor (macedoneană: Мост на цивилизациите / Око; eng: The Bridge of Civilisations in Macedonia) și la… ai ghicit… statuile de pe el 🤣

Podul Civilizațiilor a fost construit în anul 2013 ca parte a Proiectului “Skopje 2014” și simbolizează toate civilizațiile care au trăit pe teritoriul Macedoniei de Nord. De-a lungul podului pot fi observate statui ale regilor Macedoniei antice, Bulgariei medievale și Serbiei precum: împăratul Perdicus I (707-659), împăratul Alexandru I (498-454), împăratul Archelaus I (413-399), împăratul Amintas al III-lea (392-370), împăratul Perseu (179-168), prințul slav Hatson (secolul al VII-lea), prințul slav Preband (secolul al VII-lea), țarul Gavril-Radomir (1014-1015), țarul Ivan Vladislav (1015-1018), voievodul Ivac (secolul al XI-lea), țarul Petru Delyan (1040-1041), Georgy Voytech – conducătorul răscoalei din 1072-1073, Dobromir Hriz (1185-1202), fratele țarului bulgar Boril – Sevastocrator Strez (1207-1214), țarul sârb Stefan Dusan 1331-1355), regele Valkashin (1365 – 1371) și fratele său Ioan Ugleš, regele Marko (1371-1395) și fratele său Andreas (1371-1393), domnitorul Velbaždka Konstantin Dragash (începând cu 1395), Andrea Gropa (1371-1379), St. Gavril Lesnovski (sec. XI-XII), Sf. Prokhor Pshinsky (sec. XI-XII), Sf. Joakim Osogovski (sec. XI-XII), Sf. Ioan Cucuzel (1280-1360) etc.

Podul prezintă 3 arcade, cele exterioare cu o lungime de aproximativ 20m fiecare, iar arcada centrală cu o lungime de 56m. Partea de mijloc a podului este mai lată și de formă eliptică, cu o fântână în mijloc.

Admirăm și Podul de piatră (macedoneană: Камен мост; eng: Stone Bridge), simbol al Macedoniei de Nord și monument cultural al acesteia.

Podul de piatră (sau Podul Dušanov) are o lungime de 213,85m și o lățime de 6,33m. Inițial, podul avea 13 arcade și era construit din blocuri de travertin legate între ele cu cleme de fier, întărite cu plumb turnat, piatră zdrobită și mortar folosit în interiorul stâlpilor.

Referitor la perioada în care a fost construit Podul de Piatră există 2 ipoteze: o ipoteză afirmă că podul a fost construit în secolul al VI-lea, imediat după cutremurul din anul 518, în timpul Împăratulului Iustinian I; a doua ipoteză afirmă că podul a fost construit între anii 1451-1469 în timpul sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul.

De-a lungul vremii, podul a suferit mai multe reparații cele mai semnificative fiind în 1579, când în urma cutremurului din 1555 patru stâlpi au fost distruși și în 1817-1818, în timpul domniei sultanului Mahmud al II-lea, când s-au întreprins lucrări de refacere a arcurilor și bolților de pe latura de nord-est, folosind cărămizi pentru bolți și plăci de piatră pentru părțile inferioare ale stâlpilor.

În 1895 podul a fost afectat de apele umflate ale râului Vardar, așa că în 1896-1897 s-au construit ziduri de protecție pentru reglarea debitului râului în această porțiune.

Până la cutremurul din 1963, pe pod se afla o lespede cu un text gravat ce atesta faptul că podul a fost extins în 1909, din ordinul sultanului Mehmed V Reshat, cu console metalice cu pavaj.

Fântâna Cailor Militari, Fântâna Olympiei – Mama lui Alexandru al III-lea al Macedoniei (pardon, Fântâna Mamei Macedoniei că nu se vrea supărarea grecilor) și Monumentul Filip al II-lea al Macedoniei (pardon Monumentul “Războinicul”) am reușit să le vedem de fiecare dată doar pe întuneric 😅.

Am ales să mâncăm iar la National Restaurant Mal Altan (pin pe Maps; macedoneană: Национален ресторан „Мал Алтан“). I-am arătat domnișoarei de ne servea bilețelul scris de ea cu ce ne-a servit în seara anterioară și am rugat-o să ne aducă ceva diferit 😂.

Am băut iar bere Skopsko și Victor o tărie, am luat niște cartofi prăjiți (pomfrit golem) pentru copii, iar pentru noi un platou cu diferite feluri de mâncare. Platoul nostru a avut un alt tip de zacuscă (lyutika), pâine (lepce vo furna), pleșcăviță (altan pleskavica), ceva preparat de porc 😅 (kolbas), alt preparat de porc 🤣 (svinsko file) și o salată de murături (ruska salata). Pentru toate astea am plătit 2100 denari macedoneni, deci undeva la 34 euro (ține cont totuși că aceste prețuri erau în decembrie 2023 și este posibil să fie mai mari în prezent).

După ce am mâncat am plecat spre apartament ca să ne odihnim chiar dacă am fost iar invitați să participăm la ora 21:00 când cântă și o formație în restaurant.

În dimineața celei de a treia zi, după ce am făcut check-out-ul, am mai mers să vizităm un obiectiv care este destul de departe de centrul orașului, dar pe care voiam neapărat să îl văd. Dacă de mers la Crucea Mileniului nu mai era timp, am zis că pentru Apeductul Skopje TREBUIE să ne facem timp 😅.

Apeductul Skopje (macedoneană: Аквадукт Скопје; eng: Skopje Aqueduct) se află în satul Vizbegovo, la 2 km nord-vest de Skopje. Apeductul este unul dintre cele 3 cele mai mari și bine păstrate apeducte din fosta Iugoslavie, alături de Apeductul Dioclețian (Croația) și Apeductul Bar (Muntenegru).

În prezent, lungimea apeductului este de 386m cu 53 de coloane, 54 de arcade principale și 42 de arcade secundare construite din piatră și cărămidă. Ce este interesant este că apeductul nu merge drept ci face o curbă.

Nu se știe cu exactitate când a fost construit acest apeduct. Se presupune că fie a fost construit în epoca romană pentru a furniza apă castrului militar din Skopje, fie a fost construit în epoca bizantină timpurie în timpul domniei Împăratului Iustinian I.

Ca și concluzie: Skopje este o capitală foarte frumoasă. Da, foarte multe statui și calitatea lucrărilor din Proiectul “Skopje 2014” lasă extraordinar de mult de dorit de unde și aspectul de kitsch. De departe nu se văd foarte bine toate defectele, dar dând cu zoom-ul de la aparat să văd detaliile statuilor am văzut ce muncă la sictir a fost făcută. Foarte probabil acolo a fost o mare spălare de bani. Plus că multe renovări realizate până la oprirea Proiectului “Skopje 2014” din 2018 fie au început să cedeze deja, fie sunt înlăturate de către noile autorități.

Chiar și așa Skopje merită vizitată. Ai ce vedea 😊. Eu aș fi stat și să văd toate statuile dacă nu am fi avut 2 zile de iarnă la dispoziție.

Cheltuieli

Cheltuielile noastre în acest city break au fost după cum urmează (ține cont că sunt alte prețuri acum, dar ar trebui să te ajute orientativ măcar):

Benzină: ~ 1000 lei (depinde de tipul mașinii, consumul mașinii, de stilul de condus etc.);

Cazare Skopje 3 nopți la Milica Apartments: 465lei (cazarea a fost plătită la check-in în denari macedoneni);

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Cazare Pleven 1 noapte: 117lei (Victor preferă să nu conducă distanțe mari în aceeași zi din motive de siguranță);

Vignetă Bulgaria: 13 leva (approx. 33 lei);

Autostradă Macedonia de Nord: 2 euro + 100MKD ~ 18lei;

Intrare Muzeul Arheologic al Macedoniei: 2 x 150MKD/persoană = 300MKD (25lei);

Mâncare: ~ 5300 MKD (~430 lei) + 39 BGN (~100lei) = 530lei;

Suveniruri: ~ 152 lei;
Total Skopje: 2340 lei.

Dacă acest articol și informațiile din el ți s-au părut utile și interesante sau dacă vrei și alte informații, dă-mi de știre 😊.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.