Situată în Munții Balcani, în Provincia Vratsa, Cascada Skaklya (sau Skaklia), la cei 141m ai săi, este cea mai înaltă cădere de apă de pe teritoriul Bulgariei și din întreaga Peninsulă Balcanică. Cascada Skaklya este totuși una temporară apa căzând de pe stânca verticală cu același nume doar în perioade de ploi abundente sau după topirea zăpezii.

Cascada Skaklya face parte din Rezervația “Vrachanski Karst” (​​1467 ha), parte a Parcului Natural “Vrachanski Balkan” (28.803,9 ha).

Pentru a ajunge la cascadă am ales data de 23 martie 2024 gândindu-mă că vom vedea ceva debit la început de primăvară. Nooope…. 😭. Va trebui să revenim și pentru o altă cascadă din zonă pentru al cărei traseu am văzut că trebuie să mai aștept să mai crească un pic copilașii și poate vom avea noroc atunci să vedem cascada Skaklya în toată splendoarea ei.

Traseul dus-întors spre cascadă este de aproximativ 2 ore – 2 ore și jumătate, dar depinde de ritmul fiecăruia. Noi am fost cu 2 copii mici de 6 respectiv 3 ani deci ritmul a fost unul lent spre foarte lent.

Începutul traseului spre cascadă se află la pin-ul “Усмихнатата скала” de pe GoogleMaps, în apropierea orașului Vratsa.

Există o parcare ce poate acomoda câteva mașini, dar se află în fața spitalului de psihiatrie și nu știu cât e de ok să lași mașina acolo. După ce s-a terminat asfaltul noi am continuat puțin pe drumul forestier și am lăsat mașina la intersecția ce se formează (vezi foto mai jos de pe GoogleMaps și efectiv de la fața locului).

După ce ne-am echipat de drumeție cu genunchere, bețe de trekking, rucsac port-bebe, gustări etc. și am admirat stâncile de la începutul traseului, am pornit la drum. Drumul dinspre stânga ca să fie clar 😁.

Traseul, în prima parte, este lejer și ușor ascendent. Stânci extraordinare ne-au acompaniat urcarea și mii de flori de spânz (Helleborus), toporași (Viola odorata), brebenei (Corydalis solida ssp. Slivenensis) și viorele (Hepatica transsilvanica) 🥰.

La un moment dat se ajunge la un mic izvor și 2 bănci pe care te poți odihni, după care poteca traversează râul. Debitul râului a fost destul de scăzut așa că nu am avut nici o problemă în a face un pas mai mare peste râu 😂.

Din acest punct traseul devine destul de abrupt și este marcat cu o linie albastră când și când pe copaci sau pietre și cu bandă roșie. Marcajele sunt destul de șterse , iar la coborâre trebuie să ai mare grijă. Da, tot la vale vei merge, dar pe potecă este mai ușor decât să bâjbâi prin pădure 😊.

Tot de aici mi-a fost destul de greu să îl mai car pe băiețel în rucsac, mai ales că nu mă pot mândri cu o condiție fizică execpțională 😑. Am dat băiatul jos și încet-încet am început toți 4 urcarea spre cascadă.

Și pentru că pauzele pentru băiețel au început să fie lungi și dese, Victor a venit cu ideea ca el să rămână cu copiii și eu să continui pe cărare că poate reușesc măcar eu să ajung să văd cascada pe lumină.

Drumul a început să fie și mai abrupt, iar dacă ar fi fost și copiii cu mine nu am fi reușit să vedem niciunul Cascada Skaklya. A urmat o urcare destul de abruptă la pas rapid acum nemaifiind necesar să am și grija copilașilor.

După aproape 15 minute ajung la cascadă 🥰. Da, nu are debit mare deloc, dar îmi place chiar și așa . Să fii la baza stâncii ăleia verticale de peste 140m este extraordinar 😍. În vârf abia se vede puțină apă care se prelinge pe peretele stâncos ajungând ca la baza stâncii să se formeze o cascadă mică. Liniștea mi-a fost întreruptă doar de apelul lui Victor care m-a anunțat că el o să înceapă coborârea cu copiii până mă întorc și că îmi lasă în drum rucsacul de bebe să îl iau când cobor.

Mă întorc puțin și văd și orașul Vratsa, dar nu se compară cu priveliștea stâncii și a apei din fața mea 🤩.

După nici 10 minute reușesc să mă mobilizez și să încep coborârea. Nu aș fi vrut să ne prindă noaptea prin pădure. La coborâre abia am reușit să identific puținele marcaje cu roșu și albastru care să mă scoată în potecă. După ce am ajuns la potecă am început coborârea la pas alergător.

La coborâre m-am întâlnit și cu 2 tineri care abia acum urcau. M-am bucurat să știu că în caz de ceva nu suntem singuri pe traseu. După o perioadă ce mi s-a părut o veșnicie ajung și la rucsac, îl pun în spate și cobor în continuare la fel de alert.

Fericire mare pe Andrei când m-a văzut: nu mai trebuie să coboare pe piciorușele lui 😅.

Și am ajuns pe lumină înapoi la mașină după o drumeție superbă (posibil Andreiuțu și Victor să nu fie de acord cu mine 🤭).

În Vratsa ne-am petrecut noaptea la hotelul Стая Комфорт Пламен (nu știu cum se citește 😌) unde am avut o cameră triplă imensă, curată și frumos mobilată. Cel mai mult copiilor le-a plăcut acvariul de la parter 😆.

Dacă te interesează alt tip de cazare poți căuta pe Booking.com ceva să ți se potrivească.

Acest articol conține linkuri de afiliat. Dacă faci o achiziție prin ele, eu pot primi un comision, fără costuri suplimentare pentru tine.