Cetatea Bologa este situată pe Dealul Cetății, în satul Bologa, comuna Poieni, jud. Cluj. Cetatea Bologa este listată ca monument istoric având codul CJ-II-m-B-07533 și fiind alcătuiră din donjon pe plan circular, zid de incintă, un turn patrulater, două bastioane de curtină și o barbacană.

Cetatea a fost atestată documentar pentru prima dată la 1319 sub numele de Sebuswar (sau Sebesvár), fiind sub administrația castelanului Elefánti Desideriu. La momentul respectiv, cetatea era o fortificație regală a lui Carol Robert de Anjou (rege al Ungariei între 1308-1342). Cercetările arheologice realizate o dată cu reabilitarea cetății afirmă existența acesteia și înainte de 1319 chiar dacă nu există izvoare scrise care să ateste acest lucru. După invazia tătară din 1241-1242, se construiește o cetate de lemn și pământ având și donjon cu rol predominant civil.

În jurul anului 1362, Cetatea Bologa și terenul aferent cetății trec în administrarea Voievodului Transilvaniei, iar în perioada domniei regelui Sigismund de Luxemburg (1387-1437) cetatea trece în proprietatea unor vasali importanți ai regelui sau a unor aristocrați.

Între 1398-1399, regele Sigismund de Luxemburg donează Cetatea Bologa împreună cu Cetatea Bran domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân, cu care a încheiat un tratat de alianță în 1395. La 1408, Cetatea Bologa trece iar în administrația voievodului transilvănean.

După 1433, fortăreața trece în posesia familiei Bánffy. Există documente ce menționează diverși castelani ce au avut în administrație cetatea în secolul al XV-lea: Michael Marthon (1466), nobilul Mathiar Biro de Bochard (1475), Johannes de Almas (1479), Nicolaus de Zarwad (1493 și 1498).

Între secolele XV – XVI este construit zidul de incintă cu turnuri de curtină cu plan patrulater și turnul de poartă, tot de plan patrulater, pe extremitatea nord-estică a incintei.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, la interiorul cetății sunt construite clădirile palatului pe laturile de sud și est. Aceste clădiri serveau ca încăperi pentru locuitorii militari și civili ai cetății. O dată cu răspândirea armelor de foc, turnurile de curtină capătă formă semicirculară și este adăugată barbacana.

Odată ce otomanii au cucerit Oradea în secolul al XVII-lea (după 1660), crește și importanța Cetății Bologa care devine punct militar de graniță împreună cu cetățile de la Șimleu Silvaniei, Gilău și Săcuieni. Garnizoana cetăţii Bologa reușește să oprească în repetate rânduri pătrunderea armatei turceşti prin defileul Crişului Repede către centrul Transilvaniei. Astfel, la 1669, sultanul ordonă distrugerea cetății, dar principele Apafi Mihály (principe al Transilvaniei între 1661-1690), reușește să obțină retragerea acestui ordin printr-o donaţie consistentă la Înalta Poartă.

La 1665, Apafi Mihály dispune reparația sistemului defensiv al cetății Bologa și includerea acesteia în administrarea căpitanului cetății Cluj, Bánffy Dénes.

În timpul războiului de eliberare (1703-1711) împotriva dominației habsburgice condus de către principele Transilvaniei, Francisc Rákóczi al II-lea, cetatea din Bologa este aruncată în aer de către lobonți pentru a nu cădea în mâinile curuţilor, susţinătorii mişcării de eliberare. Chiar și în urma acțiunii lobonților, fortăreața de la Bologa își păstrează donjonul şi o mare parte a zidurilor, latura estică fiind cea mai afectată.

Pe parcursul secolului al XVIII-lea, fortăreața de la Bologa își pierde din nou importanța strategică fiind de această dată complet abandonată.

În perioada 2018-2020, Cetatea Bologa a fost restaurată cu fonduri europene de către Primăria comunei Poieni în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj.

Privitor la edificiile din cadrul cetății ar exista inventarul văduvei lui Bánffy Dionisie, Bornemisza Kata, inventar care, la 1680, afirma că fortăreața de la Bologa dispunea de grajd, sală de mese și camerele fetelor, camere de provizii, camera cu cuptor (bucătăria), depozite de arme. Tot văduva Bánffy menționează că accesul între diferitele niveluri ale edificiilor era asigurat prin foișoare de lemn.

Un alt inventar al cetății realizat la 1715 menționează prezența unei fântâni, a unei temnițe (situată la subsolul donjonului) și a pivnițelor.

Am ajuns să vizităm Cetatea Bologa în data de 23 septembrie 2023. Pin-ul de pe GoogleMaps ne-a lăsat în DJ103H, la poalele dealului pe care este amplasată cetatea. Am lăsat mașina parcată la drumul județean, lângă un magazinaș, și ne-am continuat drumul pe jos, pe drumul de pământ ce duce la cetate.

Urcarea se face destul de abrupt (pentru cei neantrenați fizic cum suntem noi 🙃) pe o distanță de aproximativ 200-300m.

Ajungem în sfârșit și la cetate. Prima dată observăm turnul vestic și donjonul circular.

După ce admirăm fortificația cu găurile sale de tragere, ne îndreptăm spre partea sudică unde se află barbacana și intrarea în cetate.

După ce urcăm niște trepte intrăm pe sub bastionul de poartă în interiorul cetății.

Vedem un panou ce prezintă succint istoria cetății și o vedere aeriană a acesteia, după care începem să explorăm în voie.

Admirăm pe rând turnul vestic și turnul estic.

Ne îndreptăm spre turnul principal al fortăreței.

Și după ce privim înspre curtea fortăreței, ne strecurăm, la propriu 😬, pe treptele ce duc la ultimul nivel al donjonului. Bine că am pierdut câteva kilograme în ultima vreme că altfel nu știu cum aș fi încăput pe acele trepte 😅.

De la ultimul nivel al donjonului privim spre curtea fortăreței: pare mică și mare în același timp 😊.

În sfârșit ne hotărâm să coborâm din turn și să ne încheiem vizita la Cetatea Bologa, dar nu înainte ca eu să dau o fugă și pe la exterior, pe cât s-a putut.

Ne-am uitat și la rocile din care sunt realizate zidurile cetății, ziduri ce au rezistat, în marea majoritate, sute de ani.

Iar în lumina plăcută a soarelui la apus, ne-am îndreptat spre mașină. Mai aveam de ajuns la cele 7 culori ale Pământului de la Mărgău și la stejarul din Călățele 😊.

Cetatea Bologa este momentan deschisă pe tot parcursul zilei și nu există taxă de vizitare, iar dacă ești pasionat de perioada romană, trebuie să știi că, vizavi de cetate se află rămășițele castrului roman Resculum. Castrul Resculum a fost ridicat de soldații romani după cucerirea Daciei, în jurul anului 106, pentru a supraveghea și apăra granița Imperiului Roman. Castrul nu este semnalizat și nu prea ai ce vedea momentan, dar ar exista un proiect de reabilitare și punere în valoare.