Vârful Lespezi din Masivul Vlădeasa este un traseu ușor și extraordinar de frumos pe care îl poți face în Parcul Natural Apuseni. Deși înălțimea vârfului nu este una spectaculoasă, de la cei 1223m altitudine poți admira Valea Stanciului și Cascada Răchițele (Vălul Miresei).

Traseul spre Vârful Lespezi începe în același loc ca traseul spre Cascada Vălul Miresei. Trebuie să urmărești GoogleMaps (sau Waze) până la intrarea în pădure, de unde accesul auto devine interzis (deși mulți ignoră acest lucru și merg cu mașina până la cascadă).

Drumul este asfaltat și destul de îngust, deci ai grijă să conduci prudent și fără viteză. Există o parcare mai mare, amenajată, unde opresc majoritatea mașinilor și o parcare mică, în care încap 4-5 mașini înghesuite, la începutul traseului spre cascadă. Spre parcarea aceasta mică merită să mergi doar dacă ajungi destul de dimineață în zonă, altfel nu vei găsi loc și doar vei pierde timp să întorci. Nu am văzut să se perceapă taxă pentru parcare și nici pentru vizitarea cascadei, dar este posibil în sezon parcarea mare să coste.

De la parcare până la Cascada Vălul Miresei, traseul este unul ușor, pe drum forestier și durează aproximativ 15-20 de minute, dar depinde și de ritmul tău de mers. Noi am mers încet, oprindu-ne des pentru pozele mele la floricele 😁.

De la Cascada Răchițele eu aș fi vrut să ajungem la Pietrele Albe, dar cum nu găsisem pe internet informații cu privire la timpul necesar traseului, am zis că vedem la fața locului pe indicator.

Lângă cascadă este într-adevăr indicator spre Pietrele Albe și Vârful Lespezi. Timpul spre Pietrele Albe era prea mare pentru a încerca să abordăm acel traseu la ora la care am ajuns noi la Cascada Răchițele 😥. Poate la o următoare vizită în zonă. Am decis să pornim spre Vârful Lespezi, iar indicatorul ne promitea că vom ajunge acolo într-o oră.

Pornim urcarea pe drumul forestier.

Cam în 15 minute, că m-am tot oprit eu pentru floricele, ajungem deasupra cascadei. Întorcându-mă întâmplător văd un vârf stâncos foarte frumos 😍. Îi fac 2-3 poze și apoi ne continuăm drumul.

Ajungem și la Refugiul Salvamont. Mi s-a părut interesant faptul că erau foarte multe albine așezate pe flori.

Cred că am stat vreo 10-15 minute să îmi fac eu pozele de macro la albinuțe, floricele și fluturași 🥰.

Ne continuăm traseul pe drumul forestier, care acum este drept, și în aproximativ 5 minute ajungem la o altă răscruce de drumuri. În stânga pornește traseul spre Pietrele Albe, iar spre partea dreaptă pornește traseul spre Vârful Lespezi. Indicatorul ne promite iarăși că vom ajunge într-o oră pe vârf.

Începem urcarea. Drumul devine bolovănos pe o porțiune, iar apoi potecă ușoară, ascendentă, prin pădure.

O cărare spre dreapta ne este arătată de un alt marcaj. Această cărare este foarte îngustă comparativ cu cărarea ce am urmat-o până în prezent.

O perioadă drumul este drept, pe pământ și printre rădăcini de copaci, iar de o parte și de alta vedem numeroase ciupercuțe ascunse în iarbă 🥰.

Urcarea începe să devină foarte abruptă după vreo 5 minute de mers. Urcăm aproape pieptiș călcând pe rădăcini și pietre ca pe niște trepte.

Ajungem după vreo 10 minute de urcat la marginea stâncii unde vedem un alt indicator: pentru Valea Stanciului, care ar fi traseu dificil, la stânga și pentru Vârful Lespezi la dreapta.

Pornim spre dreapta, spre Vârful Lespezi, unde ajungem în 2-3 minute de mers lejer.

În sfârșit, după 1 oră și 30 de minute ajungem și noi în vârf. Așteptăm cuminți la rând să ne facem poze și să admirăm priveliștea 😀.

Mă uit și în vale și ce văd? O cascadă mică, mică. Vălul Miresei. În acest moment realizez că vârful stâncos de l-am văzut de deasupra cascadei este vârful pe care stăm noi acum. Îi fac o poză cu zoom la cascadă și ne retragem să lăsăm și pe alții la poze.

Ne așezăm și noi pe niște stânci ca să mâncăm fără să stăm în calea altor turiști ce vor și ei să admire priveliștea.

După aproape 45 de minute, ne decidem și noi să pornim înapoi spre mașină. Eu voiam să mai ajungem în ziua respectivă și la arborele de sequoia din Secuieu, stejarul de la Călățele, Cetatea Bologa și cele 7 culori ale Pământului de la Mărgău.

Ajungem și la intrarea în pădure unde urmează coborârea abruptă a vârfului. Deja foarte mulți oameni urcă panta și, când îi văd, mă bucur că am ajuns destul de devreme ca să ne bucurăm în liniște de peisaje.

Și cum la coborâre este, de obicei, mai ușor ca la urcare, în 5 minute am ajuns iar la drum drept.

Ce a fost mai greu a trecut, iar de acum urmează o coborâre ușoară și plăcută prin pădure 🥰.

Și când să ajungem să ieșim din pădure îmi arată Victor niște ciupercuțe. Roșii 😍🍄. Îmi doream de mult timp să văd ciupercuțe roșii 🥰. Culmea este că la urcare nu le-am văzut deși erau lângă drum și deci am trecut pe lângă ele.

Și după aproape 5 ore, cu ultime priviri aruncate Vârfului Lespezi ne îndreptăm spre mașină. Mai avem 4 ore de lumină și vreo 4 obiective 😁.