
Biserica fortificată Mercheașa (germ: Streitforth, Steritforth; dialect săsesc: Streitfert, Štret’tfert; magh: Mirkvásár), comuna Homorod, jud. Brașov, se presupune că a fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei bazilici romanice datate în secolul al XII-lea.
Biserica de la Mercheașa a fost construită din piatră și cărămidă în stil romanic, ca biserică cu trei nave și turn în partea de vest.



În prezent, biserica evanghelico-luterană de la Mercheașa este o biserică de tip hală având altarul și corul la același nivel cu naosul.
Cheile bisericii fortificate Mercheașa le găsiți la domnul Schwab Walter, care este în prezent curatorul bisericii fortificate Mercheașa.
Noi am vizitat biserica fortificată Mercheașa la data de 23 iulie 2023. Am întrebat oamenii întâlniți în parcul de lângă biserică unde putem găsi persoana cu cheile, iar aceștia ne-au îndreptat spre locuința domnului curator, ultimul sas al satului.
Casa domnului Schwab se află pe strada Morii, dar nu aș știi să zic numărul. Cum vii dinspre Brașov pe DJ132, înainte de podul peste pârâu, se face o stradă la stânga. Pe această stradă, casa curatorului bisericii este a treia, zugrăvită în gri. Am avut noroc și l-am găsit pe domnul Schwab acasă. Domnul a fost foarte drăguț și ne-a descuiat biserica.

De afară nu se vede gradul extrem de avansat de deteriorare al bisericii declarate monument istoric 😥.
Intrarea în curtea bisericii se face printr-o poartă în zidul de sud-vest. La acest zid sud-vestic încă se văd contraforturile în trepte.












După ce am trecut de poarta fortificată, am ajuns în curtea bisericii, în fața turnului clopotniță. La stânga turnului este o piatră funerară dedicată sașilor deportați în Rusia, iar la dreapta turnului este o piatră funerară dedicată sașilor căzuți în Primul Război Mondial.



Turnul clopotniță datează, în forma sa actuală, de la jumătatea secolului al XIX-lea, dintre anii 1848-1858. Acești ani sunt și inscripționați pe cele 3 laturi ale turnului. Nu am reușit să găsesc semnificația tuturor mesajelor de pe turn. Aș aprecia foarte mult dacă mă poate ajuta cineva cu o traducere.




Inscripția de pe latura sudică a turnului spune:
“Den Meister last das Werk nur loben, / Doch aller Segen kommt von Oben, / Beschütze Vater Kirch und Thurm, / Vor Feuer und im Wettersturm, / Gib, daß wir deinen Willen thun, / So wird dein Segen auf uns ruhn. / Erbaut vom Jahre 1848 – 1858”.
Traducerea în engleză sună ceva de genul:
“Let the master only praise the work, / but all blessings come from above, / protect father church and tower, / from fire and in storms, / let us do your will, / so your blessings will rest on us. / Built from 1848 – 1858”.

Intrarea principală în biserică se face prin turnul clopotniță. Mi-a atras atenția clanța ușii de la intrarea în turn, clanță care avea modelat un omuleț cu o cheie și o sabie.




La baza turnului se află ceva planșe de prezentare ce indică faptul că, la un moment dat, a existat o idee de renovare a bisericii și de punere a acesteia în circuitul turistic. Din păcate nu s-a pus în practică această idee și din ce am vorbit cu domnul curator nici nu mai există vreo speranță pentru această biserică fortificată 😔.


Am citit că în turn s-ar afla un clopot donat la 1570 de Mauritius Ludwigs, primarul din Rupea. Nu am riscat să urcăm în turn să vedem dacă mai există deoarece se vedeau bucăți de tavan desprinse efectiv deasupra tribunei vestice. Probabil turnul nu va mai rezista mult, precum cel de la biserica fortifcată Rotbav care s-a dărâmat acum ceva ani 😥.
Din încăperea de la baza turnului, printr-o ușă simplă de lemn, trecem în interiorul bisericii.

Trecem pe sub tribuna vestică susținută de stâlpi de lemn și admirăm interiorul bisericii.



Biserica este luminoasă și simplu ornată. Din păcate se vede că este în stare foarte avansată de degradare.
În anul 2005, în urma unor infiltrații de apă datorate stricăciunilor din acoperiș, o parte din tavanul bisericii s-a prăbușit. S-au efectuat reparațiile necesare la acoperiș la momentul respectiv, dar a fost prea târziu. Tavanul a rămas prăbușit până în ziua de astăzi neexistând fonduri de reparație.


Pe partea dreaptă, adică pe peretele sudic, este o ușă ce dă în curtea bisericii. La exterior, lângă această ușă, sunt rămășițele unei scări ce permitea accesul prin exterior la tribune.





Trecând printre băncile pe care nu au mai stat credincioși din anul 1971, ajungem în partea din față a bisericii. Altarul, care ar fi fost realizat în stil baroc în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea ar fi fost restaurat și se găsește în prezent la Casa de Cultură & Dialog Friedrich Teutsch din Sibiu.
Nici crucifixul de 1,5m înălțime despre care se vorbește pe internet nu se vede. Altarul prezent al bisericii constă într-un podium de piatră și o cruce simplă de lemn. Noi nu am observat nici rămășițe de picturi murale, deși e foarte probabil să nu le fi văzut la cât de deteriorați sunt pereții bisericii.




Orga bisericii a fost realizată în stil baroc la 1787 de către Johannes Prause, iar la 1887 a fost mărită la zece registre de către W. Hörbinger. Orga bisericii din Mercheașa s-ar afla în prezent la biserica fortificată Vulcan. Orga era poziționată la tribuna din spatele altarului înainte de a fi mutată.
Înainte de stranele din prezbiteriu o altă ușă aflată pe peretele sudic face legătura dintre interiorul bisericii și curtea acesteia.


În partea stângă cum privim altarul se deschide o altă încăpere, probabil sacristia, conectată de asemenea la curtea bisericii.



Stranele bisericii au o vechime de peste 200 de ani. Anul 1788, luna septembrie, poate fi citită pe strana dintre amvon și intrarea în sacristie.




Amvonul bisericii a fost realizat la 1668 de către Laurent Bervert. Inscripția poate fi văzută la interior unde este reprezentat Ochiul lui Dumnezeu. Aici am găsit informația cum că anul inscripționat ar fi 1008, dar mi se pare puțin credibil dacă te gândești că biserica datează din secolul al XIII-lea, adică după anul 1200. Tot pe același site se vede întreaga inscripție, care mie mi-a scăpat la vizita mea la biserica fortificată. Restul inscripției precizează că amvonul a fost renovat la 1788.
Accesul la amvon se face prin sacristie.







Cristelnița bisericii Mercheașa ar fi fost mutată la Rupea. Cristelnița este realizată din fontă la 1632.
După ce am mai admirat puțin interiorul bisericii am ieșit în curte pentru a vedea și exteriorul acesteia precum și zidurile de fortificație.




În curtea bisericii am privit zidurile de fortificație cu gurile lor de aruncare și găurile de tragere.



Pe încăperea alipită bisericii în dreptul altarului, în partea superioară se disting destul de greu 3 ani ce par a fi legați de renovările bisericii: 1621, 1858 și 1935 (sau 1933?).


După ce ne-am luat la revedere de la domnul curator, am plecat să vedem zidurile de fortificație și de la exterior.
Zidurile de fortificație ar fi fost construite la începutul secolului al XVI-lea. Zidurile aveau aproximativ 6m înălțime și aveau drum de strajă pentru a înlesni accesul apărătorilor cetății la gurile de aruncare și găurile de tragere. Drumul de strajă era acoperit și sprijinit în console de lemn.
Curtina bisericii avea formă patrulateră, iar la colțuri prezenta bastioane pătrate cu acoperiș în pupitru. Singurul bastion ce s-a păstrat este cel de la sud-est.






În anul 1800 este demolată o parte din curtina vestică, iar materialele rezultate au fost utilizate la construirea primăriei. Restul curtinei vestice împreună cu turnul de sud-vest a fost demolată la 1899, iar materialele rezultate au fost utilizate la construcția unei școli.
Turnul de nord-est a fost la rândul său demolat, iar turnul de nord-vest (turn-donjon) s-a prăbușit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Biserica fortificată de la Mercheașa merită cu siguranță a fi vizitată. Ar fi și mai frumoasă dacă ar fi restaurată.