Eco-poteca Hrastevo este o potecă extrem de pitorească situată în Munții Rodopi, lângă orașul Devin, Provincia Smoljan. Poteca este una foarte ușoară și are ca destinație punctul de belvedere Cherven Kamak (Cherven Kamak Viewpoint pe GoogleMaps).

La Hrastevo Ecotrail am ajuns din greșeală în timp ce căutam o cascadă în excursia noastră de 1 iunie în această parte a Bulgariei. Pozele postate de diverși turiști ne-au indus în eroare. Din totalul pozelor de la Google Reviews, poate vreo 5 sunt din această locație, restul încă nu am identificat din ce locație sunt.

Traseul este unul ușor, prin pădure, fără obiective spectaculoase pe parcurs, deci îl poți parcurge dacă vrei să ieși la aer curat și să admiri floricele (unele chiar rare și protejate de lege) și ciupercuțe.

Pin-ul de pe GoogleMaps te lasă în fața unei bariere de la începutul traseului. În fața barierei pot parca doar 2-3 mașini. Există un panou informativ, din păcate doar în bulgară și un izvor cu apă. Pe parcurs există panouri informative, bune doar ca să vezi pe unde ești dacă nu vorbești limba, și bănci pe care te poți odihni.

Eco-poteca Hrastevo am parcurs-o, din păcate, doar pe jumătate, deoarece au început să apară nori de ploaie (într-adevăr a și plouat după ce ne-am întors la mașină).

Multe ciupercuțe și un gușter le-am observat pentru că mi le-a arătat fetița. De exemplu, ciupercuțele galbene din pozele ce urmează, ar fi sfârșit călcate dacă nu mi le arăta Ruxy.

Pe parcursul traseului există mai multe răscruci, drumul spre viewpoint fiind mereu indicat cu săgeată. Nu ne-am aventurat să explorăm și celelalte poteci, nefiind marcate și neavând timpul necesar.

La un moment dat ajungem și la o cascadă mică, dar nu este cea căutată. Este și un izvor mic lângă un copac, dar nu am îndrăznit să încercăm apa de aici (am băut de la izvorul de la barieră fără să avem nici o problemă).

La una din răscruci, era și indicator spre un copac bătrân (Venerable tree). Traseul până la copac este scurt, de maxim 5 minute, dar destul de abrupt. Când am fost noi era și noroi și alunecos, așa că am decis să urc doar eu până la copac (Victor încă se recuperează după o operație la menisc și nu are voie să facă efort).

Victor mi-a zis că el a mai văzut un copac îngrădit în drum spre mașină. Din păcate eu nu l-am văzut și la retur am uitat să mă uit de el.

Tot Victor mi-a arătat o plantă ce semăna cu o ciupercă, dar nu părea ciupercă. Într-adevăr era o specie de orhidee ce nu face fotosinteză și atunci la culoare seamănă cu ciupercile. Am aflat ce era abia acasă. Are o denumire populară foarte… macabră: Moartă-n cuib.

La o următoare răscruce avem un drum ce merge la deal și un drum ce merge la vale. Atât panoul informativ aflat aici cât și indicatorul arătau spre drumul ce urca. Văzând că nu este nici o șansă să văd cascada ce o căutam și că furtuna se apropia din ce în ce mai mult, am decis să ne întoarcem la mașină fără a termina traseul.

Chiar dacă traseul a fost unul lejer și fără obiective excepționale, eu nu regret că l-am parcurs. Îmi pare rău că nu am apucat să îl terminăm deoarece pozele de pe panoul informativ ne anunțau că mai sus pe platou vom da și peste alți arbori bătrâni pe care mi-aș fi dorit să îi văd.

Am văzut și multe orhidee, cea mai spectaculoasă fiind Ophrys nidus-avis L. A fost prima dată când am văzut această orhidee extraordinar de interesantă.